Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 5239/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 182/R/CA/2013
Ședința publică din 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. C.
Judecător M. I. C.
Judecător V. A.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ înaintat de recurentul B. M. G., cu domiciliul în Oradea, ..51, ., Jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 2B, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1338/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului, av. F. A., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este motivat și este scutit de plata taxei de timbru,, după care:
Reprezentanta recurentului arată că, nu are alte probe de propus sau cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța considerând cauza lămurită închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1338/2012 Judecătoria Oradea a respins plângerea petentului B. M. G. împotriva ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE A COMUNELOR ORADEA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :
Conform procesului verbal, petentul a fost sancționat contravențional în temeiul art.41 pct.2 lit. e din Legea 82/1991, pentru că, în calitate de lichidator al ., nu a depus la organele fiscale competente situația financiară a acesteia pe trimestrul 1 al anului 2010.
Examinând procesul verbal sub aspectul valabilității acesteia din punctul de vedere al prevederilor art.17,19 și 25, din OG 2/2001 instanța a constatat că acesta întrunește toate condițiile de valabilitate prevăzute de lege. În aceste condiții, neexistând motive de nulitate absolută, instanța a păstrat procesul verbal ca fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei s-a constatat că, lichidatorul judiciar al contribuabilului falit ., numit de Tribunalul Bihor prin încheierea 3034/2010 nu și-a îndeplinit obligațiile, nedepunând la organele fiscale situația financiară privind profitul pe venit pe semestrul I al anului 2010. Chiar dacă anul fiscal, în cazul societăților în lichidare începe de la data declarării falimentului, obligația de depunere a declarației anuale la care se referă art.41 pct.2 lit. e din Legea 82/1991 există. Petentul nu a făcut dovada faptului că și-a îndeplinit această obligație, astfel încât procesul verbal a apărut ca fiind și temeinic, astfel încât plângerea formulată împotriva sa, a fost respinsă.
Intimata a aplicat petentului amenda prevăzută de lege între limitele speciale legale și nu au existat motive temeinice care să justifice o reindividualizare a sancțiunii aplicate, astfel încât și cererea subsidiară a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul B. M. G., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul anulării procesului verbal iar în subsidiar al înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul
În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, că în mod greșit i-a fost aplicată sancțiunea lui și nu Cabinetului individual de insolvență. De asemenea, recurentul a susținut că procesul verbal contestat este nul pe motiv că nu este semnat de un martor asistent și pe motiv că nu i-a fost comunicat în termen. În plus, recurentul a susținut că fapta nu constituie contravenție deoarece exercițiul financiar al unei personae juridice în insolvență durează cât timp durează procedura de insolvență, astfel încât nu avea obligația depunerii declarației menționate în procesul verbal contestat. A mai învederat instanței recurentul, că raportat la gradul concret de pericol social al faptei se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., Legea 82/1991, Legea 85/2006 și Legea 31/1990
Deși legal citată cu mențiunea depunerii întâmpinării, intimata nu a depus întâmpinare la dosar și nu s-a prezentat la instanță în vederea susținerii poziției sale procesuale.
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ./2011 nr. 389/02.02.2011 recurentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 1500 lei în temeiul art. 41 pct. 2 lit. e din Legea 82/1991 reținându-se că nu a depus situația financiară pentru semestrul I al anului 2010 până la data de 13.08.2010.
Tribunalul reține că în mod corect a stabilit prima instanță că procesul verbal contestat este legal și temeinic, acesta fiind întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond iar fapta reținută în sarcina recurentului există și constituie contravenție.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului conform căreia procesul verbal contestat este nul deoarece în mod greșit a fost sancționat el și nu cabinetul său individual de insolvență. Astfel, instanța de control judiciar constată că subiect al răspunderii contravenționale poate fi doar o persoană juridică sau fizică nu și o entitate lipsită de personalitate juridică. Or, cabinetele de insolvență nu au personalitate juridică fiind simple patrimonii de afectațiune, astfel încât nu sunt subiecte ale răspunderii contravenționale.
Referitor la motivul de nulitate constând în lipsa semnăturii unui martor asistent, nefiind dintre cele expres prevăzute de lege sub sancțiunea nulității la art. 17 din O.G. 2/2001, acesta poate atrage nulitatea procesului verbal contestat numai în condițiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ. adică dacă recurentul dovedește o vătămare care să nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat. Or, în speță, recurentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări în condițiile în care martorul asistent ar fi atestat doar împrejurarea că recurentul nu a fost de față la momentul încheierii procesului verbal contestat, fapt necontestat de recurent.
Cu privire la necomunicarea în termen a procesului verbal contestat, instanța de control judiciar constată că aceasta este o împrejurare ulterioară întocmirii procesului verbal care nu ține de legalitatea sau temeinica acestuia ci de faza de executare. Prin urmare, împrejurarea necomunicării procesului verbal contestat poate fi invocată doar în cadrul unei contestații la executare nu și pe calea plângerii contravenționale.
Tribunalul reține că în mod corect a stabilit instanța de fond că recurentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, prevederile legale privind durata exercițiului financiar a persoanelor juridice aflate în insolvență nefiind de natură a-l exonera pe recurent de obligația depunerii declarației menționate în procesul verbal contestat în termenele prevăzute de lege.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de intimată, tribunalul reține că în mod greșit a individualizat sancțiunea instanța de fond. În acest sens, tribunalul reține că societatea pentru care trebuia depusă declarația a intrat în insolvență ,împrejurare care atenuează gradul de pericol social al faptei având în vedere că urmările care se pot produce prin nedepunerea declarației sunt diferite de cele existente în cazul persoanelor juridice care nu sunt supuse procedurii de insolvență. Astfel, raportat la gradul minim de pericol social al faptei se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul va admite recursul și va modifica în totalitate sentința atacată în sensul că va admite plângerea și va înlocui amenda cu avertismentul.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de recurentul B. M. G., cu domiciliul în Oradea, ..51, ., Jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 2B, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1338 din 27.01.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. M. G. în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A COMUNELOR ORADEA.
Înlocuiește amenda contravențională de 1.500 lei cu cea a avertismentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. A. C. M. I. C. V. A.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. V.A.
Jud.fond. S.C.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex/27.02.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 243/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5080/2013.... → |
|---|
