Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3366/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3366/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 3094/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 3366/CA/2013
Ședința publică din 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE: D. R.
GREFIER: S. L.
Pe rol fiind pentru azi, judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul G. N.-D., cu domiciliul în Vadu Crișului, ., nr. 56B, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul în Aleșd, .. 1, jud.Bihor și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București sect. 6, .. A nr. 294, având ca obiect: contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului, av. R. Fl., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederând instanței că acțiunea este legal timbrată, după care:
Reprezentantul reclamantului, arată că nu mai are alte probe, cereri sau excepții de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în fond.
I n s t a n ț a, văzând că nu se solicită alte probe, cereri sau excepții, consideră lămurită cauza, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial a cărei chitanță justificativă o depune la dosar.
De asemenea, solicită admiterea cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND ,
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 28.03.2012, legal timbrată, reclamantul G. N.-D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.827 lei ce reprezintă diferența nerestituită din taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/16.07.2007, precum și dobânda legală calculată de la data achitării taxei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că a achiziționat dintr-o țară din Comunitatea Europeană un autoturism second – hand și pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească suma de 5.813 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În esență, a susținut că dispozițiile în temeiul cărora s-a achitat taxa specială pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări în România, demonstrează introducerea unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în țară, iar taxa achitată contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, respectiv prevede ca nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, și prin urmare este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr. 50/2008 venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța reține că prin chitanța . nr._/16.07.2007 pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții reclamantul a achitat suma de 5.813 lei, ulterior fiindu-i restituită suma de 1.986 lei, așa cum rezultă din decizia de restituire nr. 384/2008.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta stipulează faptul că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 – 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa specială pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamantă, în cuantum, de 5.813 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța reține că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Aceste dispoziții contravin însă Dreptului Uniunii Europene. În cauza I. împotriva Statului Român, Cauza C‑565/2011, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând cu ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. S-a reținut că principiul efectivității impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Prin urmare pentru o despăgubire efectivă, reclamantul este îndreptățit a primi dobândă pentru taxa achitată cu încălcarea dreptului Uniunii, din momentul plății acesteia.
Pentru aceste considerente, constată că cererea este întemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ dispune obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme, cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală.
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, instanța constată că este neîntemeiata, astfel că în baza art. 63 c. pr. civ o va respinge, întrucât suma de bani achitată de reclamantă cu titlu de taxă de prima înmatriculare, nu a fost încasata în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008, pentru a se face venit la bugetul fondului pentru mediu și a se gestiona de Administrația F. pentru Mediu.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei instanța o va obliga la plata sumei de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbrul judiciar și onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de către reclamantul G. N.-D., cu domiciliul în Vadu Crișului, ., nr. 56B, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul în Aleșd, .. 1, jud.Bihor.
Dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.827 lei ce reprezintă diferența nerestituită din taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/16.07.2007 la care se va adăuga dobânda fiscală calculată de la data achitării taxei, până la restituirea efectivă.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29.04.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
D. R. L. S.
Red. D.R.
29.05.2013/5 ex. pt. conf. 3 .
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 600/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6184/2013.... → |
|---|
