Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 3497/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3497/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 4922/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.3497/CA/2013
Ședința publică din data de 7 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. D.
GREFIER: B. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții S. I. și S. F., ambii cu domiciliul în Oradea, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâtele P. M. ORADEA, cu sediul în Oradea, ..1, jud.Bihor, și ., cu sediul în Oradea, . nr.6, jud.Bihor, având ca obiect excepție de nelegalitate.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că reclamanții și pârâta . au depus concluzii scrise prin serviciul de registratură, după care:
Se constată că la termenul de judecată din data de 30.04.2013, părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin încheierea pronunțată la data de 24.02.2011 de Secția civilă a Tribunalului Bihor, a fost sesizată Secția de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Bihor în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Autorizației de construire nr.1952/13.10.2005.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanții S. I. și S. F. au arătat că autorizația de construire în discuție este nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii acesteia. Astfel, reclamanții arată că autorizația de construire a fost emisă fără existența unui acord în formă autentică din partea lor și a proprietarilor de apartamente din blocul vecin, încălcându-se astfel prevederile pct.2.5.6 din anexa 1 la Legea nr.50/1991 coroborat cu art.599 C.civil. Totodată, reclamanții arată că autorizația de construire nu identifică imobilul asupra căruia urma să se edifice construcția, în autorizație menționându-se doar CF_, fără a se preciza nr.topografic sau cadastral. Se mai arată că la momentul emiterii autorizației de construire atacată beneficiarul acesteia nu deținea un titlu asupra imobilului care să ateste dreptul acestuia de a executa lucrări de construcție, întrucât Contractul de concesiune nr.602/23.09.1999 și-a pierdut valabilitatea la data emiterii autorizației în discuție. Reclamanții mai arată că autorizația s-a eliberat în lipsa unui aviz emis de Inspectoratul de Stat în Construcții, condiție impusă de disp. art.41 al.1 lit.g din Normele de aplicare a Legii nr.50/1991, precum și în lipsa unui aviz a Ministerului Culturii și cultelor, condiție impusă de art.10 lit.a din Legea nr.50/1991. De asemenea, reclamanții mai arată că autorizația de construire atacată se referă la extinderea unui chioșc de alimentație publică, ori beneficiarii acesteia au procedat la demolarea construcției vechi și construirea unui imobil nou, de dimensiuni mai mari, încălcându-se astfel autorizația de construire. Totodată, reclamanții mai arată că autorizația de construire se referă la un chioșc de alimentație publică, imobil care, în conformitate cu anexa 2 din Legea nr.50/1991, are un caracter provizoriu, astfel încât era obligatoriu ca în autorizația de construire să se precizeze durata existenței construcției, condiție nerespectată în cauză.
Pârâta ., prin întâmpinarea de la fila 21 dosar, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta arată că reclamanții au mai solicitat pe calea unei acțiuni directe anularea autorizației de construire în discuție, acțiune care însă actualmente s-a perimat. Referitor la lipsa acordului reclamanților, pârâta arată că în speță nu s-a schimbat destinația inițială, astfel încât nu era obligatoriu acordul acestora. În ceea ce privește neidentificarea numărului topo. în autorizația de construire, pârâta arată că prin această omisiune nu s-a încălcat vreo dispoziție de drept substanțial. Se mai arată totodată că la momentul eliberării autorizației atacate dețineau un titlu valabil asupra terenului, în condițiile în care contractul de concesiune a fost prelungit prin act adițional. Pârâta mai arată că sunt neîntemeiate susținerile reclamanților conform cărora autorizația de construire a fost eliberată în lipsa avizului Inspectoratului Teritorial în Construcții, întrucât acest aviz există, fiind dresat sub nr.C7-2604/21.09.2005, iar avizul Ministerului Culturii și Cultelor nu era necesar pentru obținerea autorizației, întrucât construcția nu reprezintă o rezervația de arhitectură/urbanism și nici monument istoric. Pârâta mai învederează instanței că a efectuat doar o extindere a construcției existente pe teren, și nu o construcție nouă, cum în mod eronat susțin reclamanții, iar denumirea extinderii ca fiind chioșc de alimentație publică nu este de natură să inducă ideea că ar fi în discuție o construcție provizorie.
Pârâta P. M. Oradea, prin întâmpinarea de la fila 84 dosar, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, arătând că acordul reclamanților pentru extindere nu era necesar, deoarece lucrările noi nu au impus luarea unor măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente. Totodată, pârâta arată că poziția clădirii este identificată clar în documentația aferentă autorizației de construire atacate, iar terenul pe care este edificată face obiectul Contractelor de concesiune nr.381/1996 și respectiv nr.602/1999. De asemenea, pârâta mai arată că în momentul edificării construcției pârâta . deținea un titlu asupra terenului, și anume Contractul de concesiune nr.602/1999, autorizația atacată având Avizul Inspectoratului Teritorial în Construcții nr.C7-2604/21.09.2005, iar avizul Ministerului Culturii nu era obligatoriu, câtă vreme imobilul nu face parte din cele declarate ca fiind monument istoric sau o rezervația de arhitectură și de urbanism. Se mai arată totodată că, construcția edificată nu reprezintă o construcție provizorie, astfel încât în autorizația atacată nu se putea menționa o durată pentru care se menține construcția.
În drept, a invocat disp. art.115 C.pr.civ. și ale Legii nr.50/1991.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
obiectul dedus judecății îl reprezintă excepția de nelegalitate a Autorizației de construire nr.1952/13.10.2005, emisă în favoarea pârâtei . pentru executarea lucrărilor de extindere chioșc alimentație publică pe imobilul situat în Oradea, .. Termenul de valabilitate al autorizației a fost de 12 luni de la data emiterii, interval de timp în care trebuiau începute lucrările de execuție autorizate.
Considerând că autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, reclamanții S. I. și S. F. au invocat excepția de nelegalitate a acesteia raportat la dispozițiile Legii nr.50/1991 și a Normelor de aplicare a acestui act normativ.
Referitor la lipsa acordului reclamanților și a proprietarilor de apartamente din blocul vecin construcției edificate în baza autorizației, instanța urmează să constate că în conformitate cu dispozițiile literei A Cap.I pct.2.5.6. din Anexa 1 la Legea nr.50/1991, „acordul vecinilor conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în forma autentică pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcție necesare în vederea schimbării destinației în clădirile existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate”.
din examinarea acestui text de lege raportat la conținutul autorizației de construire atacată și a documentației care a stat la baza emiterii acesteia, instanța urmează să constate că acordul reclamanților în formă autentică nu era necesar pentru eliberarea autorizației, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada necesității luării măsurilor de intervenție pentru protejarea construcțiilor, nu s-a schimbat destinația imobilului și nici nu s-a amplasat o construcție cu altă destinație, imobilul având aceeași destinație de chioșc alimentar, iar autorizația a vizat lucrări de extindere a aceluiași chioșc. Mai mult, instanța reține că beneficiarul autorizației a obținut acordul proprietarilor apartamentelor blocului de locuințe situat pe ., acesta fiind autentificat cu încheierea nr.3772/19.09.2005.
În ceea ce privește neidentificarea nr.topo. în autorizația de construire atacată, instanța urmează să constate că terenul pe care este edificată construcția a cărei extindere a fost autorizată a făcut obiectul Contractelor de concesiune nr. 381/1996 și respectiv nr.602/1999, suprafața ocupată de construcție fiind stipulată în mod clar în proiectul depus la documentația necesară eliberării autorizației. Mai mult, în certificatul de urbanism se menționează explicit că extinderea urmează să se execute pe cei 15 mp concesionați în baza Contractului de concesiune nr.602/1999, iar în contractul de concesiune este stipulată în mod expres și clar poziția terenului concesionat pe care urmează să se edifice, respectiv să se extindă construcția chioșcului alimentar. De altfel, instanța reține că prin HCL Oradea nr.173/26.08.1999 s-a aprobat dezmembrarea topo 599/6 în topo 599/10 și topo 599/11, iar ulterior 15 mp din topo 599/10 s-au concesionat în favoarea pârâtei ., în vederea extinderii construcției existente. Mai mult, la baza eliberării autorizației atacate s-au avut în vedere planul de încadrare în zonă, precum și Schița de dezmembrare nr.1910/1999. De altfel, reclamanții nu au putut invoca temeiul de drept care atrage nulitatea absolută a autorizației de construire, în lipsa menționării numărului topo. din cuprinsul acesteia.
Privitor la nedeținerea unui titlu valabil asupra terenului pe care a fost edificată construcția a cărei extindere s-a realizat prin autorizația de construire atacată, instanța reține că, la momentul emiterii autorizației, pârâta . deținea un titlu asupra terenului, respectiv Contractul de concesiune nr.602/23.09.1999, termenul de finalizare a extinderii construcției fiind prorogat pentru data de 30.10.2005, prin act adițional.
Referitor la lipsa avizului Inspectoratului Teritorial în Construcții și a Ministerului Culturii și Cultelor, Tribunalul Bihor reține, contrar celor susținute de către reclamanți, că la baza emiterii autorizației de construire atacată a stat Avizul Inspectoratului Teritorial în Construcții înregistrat sub nr. C7-2604/21.09.2005, iar avizul Ministerului Culturii și Cultelor nu era necesar, întrucât extinderea imobilului în discuție nu reprezintă o rezervație de arhitectură și de urbanism și nici monument istoric, cum de altfel nici clădirile învecinate, respectiv blocul de locuințe și imobilul reclamanților, nu sunt clădiri de patrimoniu și nu beneficiază de un regim urbanistic special.
În ceea ce privește susținerea reclamanților, conform căreia construcția inițială a fost demolată, edificându-se o construcție nouă, de dimensiuni mai mari, instanța urmează să constate, din documentația depusă pentru eliberarea autorizației de construire, că lucrările vizau extindere chioșc alimentar, și nu construire chioșc alimentar. Mai mult, după finalizarea lucrării, reprezentanții Primăriei M. Oradea au verificat respectarea întocmai a construcției edificate prin raportare la autorizația dată, nereținând vreo abatere de la conținutul acesteia, susținerile reclamanților fiind simple supoziții.
Referitor la nemenționarea duratei existenței construcției în cuprinsul autorizației de construire atacată, instanța urmează să constate că natura construcției - „chioșc de alimentație publică” - nu conduce la ideea că ar fi vorba de o construcție provizorie, în speță nefiind vorba de o construcție demontabilă, astfel încât nu se putea consemna în autorizația de construire durata existenței acesteia.
Văzând această stare de fapt și ținând cont de faptul că nu s-a constatat încălcarea vreunei norme prevăzută de legislația incidentă în materie cu privire la emiterea autorizației de construire, în baza Legii nr.50/1991 și art.1, 8 din Legea nr.554/2004, Tribunalul Bihor urmează să respingă ca nefondată excepția de nelegalitate invocată.
Ca o consecință a respingerii excepției, prin prisma disp.art.274 C.pr.civ., va obliga reclamanții la plata în favoarea pârâtei . a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a Autorizației de construire nr.1952/13.10.2005, emisă de P. M. Oradea, invocată de reclamanții S. I. și S. F., ambii cu domiciliul în Oradea, ., jud.Bihor, contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în Oradea, . nr.6, jud.Bihor, și P. M. ORADEA, prin Primar, cu sediul în Oradea, ..1, jud.Bihor.
Obligă reclamanții la plata în favoarea pârâtei . a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red.B. D., jud.
Dact. BF în 29.05.2013.
6 ex.Pt.conf.4 .> - S. I.
- S. F.
- P. Mun. Oradea
- .
Azi, .2013.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2700/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1308/2013. Tribunalul... → |
|---|
