Anulare act administrativ. Sentința nr. 285/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 285/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 14745/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 285/Fca/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. G. I.
Grefier - F. D.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe contestatorul C. G., cu domiciliul în B., ., județul B., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a județului B., cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect anulare act administrativ disjuns din ds. nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns personal contestatorul C. G., lipsă fiind intimata Casa de Asigurări de Sănătate a județului B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței: cauza se află la primul termen de judecată - după repunerea pe rol a cauzei; contestatorul C. G. a formulat și depus la dosar precizări cu privire la obiectul acțiunii, după care;
Reclamantul C. G., având cuvântul, arată că înțelege să conteste decizia nr._/20.04.2012 și în ce privește eroarea cu privire la numărul de decizie contestată a fost o reșeală de printare, nefiind emise două decizii în aceeași zi.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat în cauză instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul C. G., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul anulării deciziei de impunere nr._/20.04.2012. Precizează acesta că intimata nu l-a înștiințat cu privire la suma datorată, trimițându-i direct decizia de impunere.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea sentință de contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecatoria Braila sub nr._ petentul C. G. a chemat în judecată pe intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr._/20.04.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. prin care a fost stabilită obligarea de a plăti suma de 372 lei reprezentand contributie la fondul unic de sanatate si suma de 164,16lei reprezentand majorari de intarziere aferente perioadei1.01._12.
În motivarea contestației precizeaza contestatoarul că actul administrativ contestat sunt emise cu încălcarea dispozițiilor legale întrucât nu au fost respectate disp. art.141 C.pr.fiscală prin emiterea întâi a unui titlu de creanță și comunicarea acestuia petentei în vederea contestării și la rămânerea definitivă a acestuia emiterea titlului executoriu.
Petentul menționează că deși nu i-a fost comunicat efectiv titlul executor s-a pornit executarea silită. Arată petentul că potrivit art.86 alin.6 C.procedură fiscală decizia de impunere constituie și înștiințarea de plată de la data comunicării în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Petentul susține că a achitat impozitul la organele fiscale iar acestea ar fi virat ulterior si contributia catre C..
Legal citata intimata nu a depus intampinare.
Prin sentinta civila nr. 7058/2.11.2012 Judecatoria Braila a declinat competenta de judecata a cererii privind anularea deciziei de impunere in favoarea Tribunalului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri respectiv decizia nr._/20.04.2012 privind obligatiile restante somatia nr._/31.05.2012, adeverinta privind veniturile petentului pe anul 2010, adeverinte prin care unitatea la care petentul a avut contract de colaborare, tabelul de calcul al contribuțiilor, extras din Protocolul nr.P5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național între CNAS și ANAF privind situația veniturilor realizate de petent.
Examinând materialul probator aflat la dosar prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în speță tribunalul consideră că prezenta cerere este fondata in parte pentru următoarele considerente.
Potrivit legislației privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate respectiv art.4 alin.1 din Legea 145/1997 în vigoare până la 1.01.2003 și art.4 alin.1 din OUG 150/2002 prin care s-a abrogat Legea 145/1997 toți cetățenii români cu domiciliul în tară sunt asigurați în sistemul de asigurări de sănătate această calitate încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliul sau reședință în România.
Fiind o persoană asigurată fără a face parte din vreuna dintre categoriile de persoane limitativ prevăzute de art.6 alin.1 și OUG 150/2002 ce beneficiază de asigurări sociale de sănătate fără plata contribuției contestatorului îi incumbă obligația plății contribuției conform art.51 alin.1 din OUG 150/2002.
Persoanele ce exercită profesii liberale sau sunt autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția sub forma unei cote aplicate asupra venitului net din activități independente.
Legea definește că veniturile din profesiile liberale sunt veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, farmaceutice, de notar – ca în cazul contestatoarei, avocat expert contabil, consilier juridic etc.
Prevederile art.4 alin.1 din OUG 150/2002 și art.211 alin.1 din Legea 95/2006 statuează că „toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați obligatoriu în sistemul de asigurări de sănătate cu obligația de a plăti o contribuție lunară, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliul sau reședința în România.
Contractul de asigurare este prevăzut la art.211 din Legea nr.95/2006 începând cu data de 28.05.2006 și se încheie doar în situația în care asiguratul plătește contribuția la fondul de sănătate, obligație legală pentru toți cetățenii români cu excepția celor ce au obligația plății contribuției.
Dacă legiuitorul ar fi lasat la latitudinea cetațenilor români momentul obținerii calității de asigurat și obligația plății contribuției doar la momentul încheierii contractului de asigurare, sau la solicitarea serviciilor medicale, atunci caracterul social și obligatoriu precum și solidaritatea sistemului de asigurări sociale de sănătate ar fi doar un concept teoretic.
Conform prevederilor art.8 alin.3 din O.U.G.nr.150/2002 și art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006 obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate și depunerea lunar, la casa de asigurări de sănătate alese în mod liber, a unei declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor revine persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii să desfășoare activități independente.
In situația supusă judecății, reclamantul invoca prevederile art.259 alin.8 din Legea nr.95/2006 dar nu reține art.53 alin.2 din OUG nr.150/2002 și prevederile alin.4 din art.259 care reglementează situația persoanelor care nu sunt salariate.
Art.53 alin.2 stipulează că „ persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza declarației de asigurare se aprobă prin ordin al președintelui CNAS”.
„Art.259 (4) iar statuează că persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%.”
Astfel așa cum se menționează mai sus obligațiile de plată ale reclamantului la fondul național unic de sănătate decurg din reglementările legale în vigoare din domeniul asigurărilor de sănătate, ca cetățean român ce realizează venituri impozabile indiferent de sursa de venit, nefiind persoana asigurată exceptată de plată, condiții imperative și cumulative, stabilite prin art.4, art.6 alin.1-2, art.51 alin.2, lit.b din OUG nr.150/2002, art.211, art.213 alin.1-2 și alin.4, art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006.
Fiind o persoană asigurată fara a face parte din vreuna din categoriile de persoane limitativ prevăzute de art.6 din OUG nr.150 /2002 și art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006 ce beneficiază de asigurările sociale de sănătate fără plata contribuției reclamantului îi incumbă conform art.51 alin.2 lit.b din OUG nr.150/2002, art.8 din Ordinul CNAS nr.221/2005, art.257 alin.1-2 lit.b din Legea nr.96/2006, art.8 din Ordinul nr.617/2007 obligația de a se asigura și de a plăti contribuția până la data 15 ale ultimei luni din fiecare trimestru la nivelul venitului estimat și apoi la finele anului operând regularizarea la nivelul venitului realizat în baza deciziilor anulare de impunere emise de AFP B..
Nivelul contribuției lunare era încă din data de 1 ianuarie 1999, cel stabilit de art.52 alin.2 lit.c și art.54 alin.2 din Legea nr.145/1997, ulterior art.51 alin.2 lit.b și alin.4 lit.b din OUG nr.150/2002, art.6-8 și din Ordinul CNAS nr.221/2005, art.8 din Ordinul nr.617 precum și art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, de 7% respectiv 6,5% din veniturile impozabile obținute.
Deși reclamantul în calitate de asigurat și persoana ce desfășoară o profesie liberala –consilier juridic ce acorda asistenta juridica in temeiul conventiilor juridice, conform actelor normative invocate avea obligația pentru să depună la C. B.. Deciziile estimative și anuale de impunere privind venitul impozabil realizat pentru a se stabili contribuția precum și dovada plății, respectiv obligația de a plăti trimestrial contribuția la nivelul venitului impozabil estimat iar în baza deciziilor de impunere anuala să opereze regularizarea ca diferența la nivelul venitului realizat, nu s-a conformat prevederilor legale, invocându-și propria culpă in calcularea sumelor datorate. Adeverinta nr. 3/21.05.2012 eliberata de . vizeaza contributia pe care angajatorul a achitat-o in virtutea obligatiei sale legale pentru angajati catre C. si nu plata contributiei petentului.
Potrivit prevederilor art.55 din OUG nr.150/2002 și art.216 și art.261 din Legea nr.95/2006 în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului CNAS direct sau prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere, potrivit procedurilor instituite de legislația privind executarea creanțelor bugetare. Din coroborarea textelor de lege precizate, rezultă că intimatul reclamant exercită o activitate independentă și are prin efectul legii obligația plătii contribuției de asigurări de sănătate.
Referitor la plata dobânzilor și a penalităților, Curtea reține că pârâta avea obligația de a-i comunica obligația de plată a contribuției și numai dacă ulterior reclamantul nu își îndeplinea obligația de plată, putea fi obligat la plata accesoriilor aferente.
Potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor de le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Decizia C.A.S. B. are pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.
In acest caz instanta constata ca intimata la rândul său a stat în pasivitate. Aceasta avea cunoștință de calitatea de asigurat a reclamantului, iar în condițiile în care a constatat lipsa datelor lunare privind veniturile realizate de contribuabil, avea obligația de a efectua demersurile necesare pentru obținerea datelor pe baza cărora să calculeze nivelul contribuției la fond.
Dobânzile și penalitățile au drept scop acoperirea prejudiciului produs creditorului prin neplata la scadență a obligației principale. Curtea Europeană de Justiție a stabilit în cauzele conexate C46/93 și C48/93 (Brasserie du Pecheur) principiul potrivit căruia, în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligențe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea și, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție.
În speță, creditoarea Casa de Asigurări de Sănătate B. nu a depus nici o minimă diligență pentru limitarea prejudiciului, astfel încât accesoriile calculate anterior datei la care i s-a adus la cunoștință contribuabilului nivelul obligației principale de plată nu pot fi puse în sarcina contribuabilului, creditorul fiind el însuși în culpă.
F. de cele expuse instanta urmeaza a admite in parte contestatia urmand a anula in parte decizia de impunere_/20.04.2012 in sensul ca va exonera petentul de plata majorarilor de intarziere si a dobanzilor penalizatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea formulată de contestatorul C. G., cu domiciliul în B., ., județul B., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a județului B., cu sediul în B., ., județul B..
Dispune anularea în parte a Deciziei de impunere nr._/20.04.2012, în sensul că va exonera petentul de plata majorărilor de întârziere în cuantum de 164,16 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte,Grefier,
C. G. IconaruFlorina D.
Tehnored. I.C.G./4ex./01.02.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1201/2013. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1814/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
