Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6457/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6457/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 1763/113/2014
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA Nr. 6457
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE L. D.
Grefier Florența B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe petenta . cu sediul în G., Constructorilor, nr. 9, . în contradictoriu cu intimatul I. I. TERITORIAL NR. 2 cu sediul în C., 1 Decembrie 1918, nr. 2, . obiect,,anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns pentru petenta consilier juridic A. M. în baza delegatiei de reprezentare juridică, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței ca prezenta cauza este la al 2-lea termen de judecata; acțiunea este legal scutita de la plata taxei judiciare de timbru potrivit disp.art.15 lit.i din Lg.nr.146/1997; prin serviciul registratura al instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei relațiile solicitate așa cum i s-a pus în vedere prin citație, respectiv explicitarea diagramei tahograf în susținerea temeiniciei procesului-verbal . nr._ din 11.04.2013, după care:
Instanța înmânează petentei, prin reprezentant, un exemplar al înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimat, potrivit disp.art.170 C.pr.civ.
Reprezentanta petentei arată ca a luat la cunoștința de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimat, respectiv explicitarea diagramei tahograf în susținerea temeiniciei procesului-verbal . nr._ din 11.04.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza art. 244 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în baza art. 392 Cod de procedură civilă, acordă cuvântul părților pe fond în cadrul dezbaterilor.
Reprezentanta petentei având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Solicita anularea procesului verbal de contravenție și restituirea sumei de 2000 lei, sumă ce reprezintă cuantumul amenzii achitate în termen de 48 de ore și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Instanța, în baza art.394 Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Cererea formulată
Prin plângerea înregistrată la data de 07.05.2013 pe rolul Judecătoriei B., sub nr. dosar_, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. - I. TERITORIAL II, anularea procesului-verbal . nr._ din data de 11.04.2013, restituirea sumei de 2000 ron, reprezentând cuantum amenzii achitate în termen de 48 de ore, și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea cererii, în fapt, petenta a arătat că la data de 10.04.2013, în jurul orei 19:15, organele de control ale intimatului au constatat în urma controlului efectuat asupra autoutilitarei IVECO-DAILY, cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_, că șoferul, S. S., în perioada 23.03.2013 ora 17:20 – 25.03.2013 ora 04.14 „ a avut timp de odihnă săptămânală prea scurtă cu 10.05 ore”
A arătat petenta că pe raportul de contravenții conducători auto emis de programul TachoScan control 1.9. lipsește individualizarea cartelei tahograf a șoferului, care are numărul_P1Nooo și a permisului de conducere, numere consemnate de înregistrările efectuate prin descărcarea cartelei tahograf în programul TachoSafe 1.0 Lite v1.0.47 rc9, situație ce naște un dubiu rezonabil cu privire la temeinicia faptei și a gravității acesteia, dubiu ce profită petentei.
Petenta a apreciat că descrierea faptei nu a fost în conformitate cu dispozițiile imperative prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, descrierea fiind una lacunară, astfel neindicarea în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a mențiunilor cu privire la împrejurările de fapt în care s-a săvârșit fapta echivalează cu insuficienta descrierea a faptei, ceea ce atrage nulitatea absolută al procesului verbal contestat, potrivit art. 17 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei petenta a arătat că din raportul de contravenții pentru conducătorul auto S. S., pentru perioada 10.03._13, rezultă că nu au fost găsite contravenții la Regulamentul CE 561/2006.
Au fost arătate dispozițiile art. 4 lit. h, art. 8 alin. 6 din Regulamentul CE nr. 561/2006.
A arătat petenta că în săptămâna 11-17.03.2013 perioada de repaus săptămânal a fost una normală de 48 ore, în săptămâna 18-24.03.2013 perioada de repaus săptămânal a fost una redusă de 42,28 ore, săptămâna 25-31.03.2013 perioada de repaus săptămânal a fost una normală, săptămâna 01-07.04.2013 perioada de repaus săptămânal a fost una normală.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, întrucât șoferul a beneficiat de mai multe ore de odihnă decât sunt prevăzute de Regulamentul CE nr. 561/2006 și un număr inferior de ore de condus, astfel că nu a pus în pericol siguranța circulației rutiere, rezultând un grad de pericol social concret semnificativ redus, care nu justifică aplicarea sancțiunii amenzii.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Regulamentul CE nr. 561/2001, O.G. nr. 37/2007.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat ( fila 12), chitanța . nr._ ( fila 13), dovada comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ( fila 14), raport contravenții conducători auto ( fila 16, 17), activități pentru S. S. ( filele 18-21), diagrama 10.03._13 S. S.( filele 22-23), raport pentru S. S. ( fila 24), extras Regulament CE nr. 561/2006.
Plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 și este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15, lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și al art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Apărările intimatului
Intimatul, la data de 16.06.2013, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind netemeinică și nelegală.
În fapt, intimatul a arătat fapta reținută în sarcina petentei prin procesul verbal contestat. Acesta a arătat prevederile art. 4 lit. h și art. 8 alin. 1 și alin. 6 din Regulamentul nr. 561/2006, dispoziții ce nu au fost respectate în speță. Astfel, din fișa de contravenții cât și din prelevarea și analiza activității conducătorului auto S. S. rezultă cu claritate că în perioada 23.03.2013, ora 17:20-25.03.2013, ora 04:14, conducătorul auto a luat o perioadă de odihnă săptămânală maxim de 34 ore și 55 minute consecutive, față de minimul de 45 ore consecutive cât prevede legea, aspect ce reiese și din înscrisurile depuse de petentă la dosar.
Formularul de Control în Trafic . nr._/10.04.2013 a fost semnat de conducătorul auto, recunoscând prin aceasta fapta contravenientă.
A menționat intimatul că în perioada 11.03._13, șoferul a luat o perioada de repaus săptămânal redusă cuprinsă între 16.03.2013, ora 14.27 până la 18.03.2013 ora 06.26, o perioadă de repaus săptămânal redusă cuprinsă între 19.03.2013, ora 16.38 până la 21.03.2013, ora 11.06, deși legea nu-i permite o a doua perioadă de odihnă săptămânală redusă în două săptămâni consecutive, iar cea pentru care s-a reținut contravenția este a treia perioada de repaus săptămânal redusă, aspecte ce rezultă din activitățile pentru S. S. de la 10.03.2013 până la data de 10.04.2013, depusă de petentă la dosar.
A arătat intimatul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este întocmit cu respectarea disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul a menționat că nu este de acord cu înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, arătând în acest sens disp. art. 21. alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Dacă legiuitorul ar fi considerat că această contravenție ar fi avut un grad scăzut de pericol social ar fi prevăzut în mod expres posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment. Fapta săvârșită de petentă este una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, având un grad ridicat de pericol social. O sancțiune precum avertismentul nu ar avea nicio consecință asupra contravenției, mai ales că oricum a fost aplicată amenda minimă – 4.000 lei.
A precizat intimatul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de adevăr, pe care petenta nu a răsturnat-o.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-2008 C.proc.civ., O.G. nr.37/2007, Regulamentului Consiliului nr. 3821/85 modif. și compl. de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al parlamentului European și O.G. nr.2/2001.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din plângere.
Intimatul a depus completarea întâmpinare, prin care a explicat activitatea conducătorului auto S. S. .
În ședința publică din data de 26.09.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți, în temeiul art. 258 rap la art. 255 C.proc.civ., proba cu înscrisurile, apreciind că este admisibilă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
La solicitarea instanței petenta a depus înscrisuri prin care a arătat perioadele de conducere și perioadele de odihnă, în perioada 10.03.2013, ora 02.00-10.04.2013, ora 19:55( filele 102-113).
La termenul de judecată de astăzi nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, instanța a reținut cauza spre soluționare.
Expunerea aspectelor reținute de instanță și motivarea soluției
Analizând plângerea contravențională, prin prisma susținerilor petentului, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente în cauza, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimat la data de 11.04.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei, în baza art. 8 pct. 10 prin raportare la art. 9 alin.1 lit. c din O.G. nr. 37/2007, reținându-se în fapt că, la controlul în trafic efectuat pe DN 2B km 114, pe raza localității B., jud. B., în data de 11.04.2013, ora 19:15, asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ cu remorca_, condus de S. S. utilizat de petentă, s-a constatat că în perioada 23.03.2013, ora 17:20-25.03.2013, ora 04:14, conducătorul auto a avut timp de odihnă săptămânală prea scurtă cu 10 ore și 5 minute, conform raport contravenții conducător auto emis cu programul Tachoscan Control 1.9.
Cu ocazia controlului a fost întocmit formular de control în Trafic ., nr._/10.04.2013, care a fost semnat de conducătorul auto fără obiecțiuni.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petenta a invocat însă nerespectarea la încheierea procesului-verbal a dispozițiilor art.16 alin. 1 cu privire la insuficienta descrierea a faptei.
Cu referire la presupusa încălcare a art.16 din OG nr.2/2001 instanța reține că nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitate relativă a procesului verbal, petenta trebuind să dovedească o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal (Decizia I.C.C.J., Secții Unite, nr.XXII/19.03.2007).
În cauză cu privire la încălcarea disp. art. 16 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, instanța observă că petenta nu a arătat vătămarea suferită care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesul verbal contestat. Mai mult, instanța reține că în procesul verbal contestat s-a arătat perioada în care a fost săvârșită fapta, timpul ce a dus la concluzia că perioada de odihna săptămânală a fost prea scurtă și totodată de unde rezultă aceste aspecte, neimpunându-se indicarea în concret că perioada de odihnă săptămânală a fost una normală sau una redusă.
În consecință, instanța apreciază ca nefiind fondate criticile aduse de petentă, sub aspectul legalității procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Referitor la îndeplinireacondițiilor de fond, potrivit art.8 alin.1 pct.10 din O.G. nr. 37/2007 Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: […] nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală normală cu 9 ore sau mai mult, fapta fiind sancționată potrivit art.9 alin.1 lit. c din O.G. nr. 37/2007 cu amendă de cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Față de descrierea faptei, instanța apreciază că fapta a fost corect încadrată de agentul constatator, sancțiunea de 4.000 lei fiind legal aplicată, prin raportare la limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, instanța reține că petenta nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Regulamentul (CE) 561/2006, „Conducătorul auto respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal”. Iar alin. 6 al același articol arată că „pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător trebuie să efectueze cel puțin:
– două perioade de repaus săptămânal normale sau
– o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în . celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție.
O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.”
Art. 4 lit. h din Regulamentul (CE) 561/2006 prevede că „perioadă de repaus săptămânal”: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă”:
–„perioadă de repaus săptămânal normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin
patruzeci și cinci de ore;
–„perioadă de repaus săptămânal redusă”: orice perioadă de repaus de mai puțin de
patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6);”.
Art. 4 lit. 1din Regulament definește săptămâna ca fiindperioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora 24.00 a zilei de duminică.
Instanța reține principiul supremației, legislației europene, în speță, Regulamente Uniunii Europene, față de legislația statelor membre, astfel cum a consacrat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea C. împotriva Enel.
Potrivit art.288 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene, regulamentul are aplicabilitate generala, este obligatoriu în toate elementele sale componente și se aplică direct în fiecare stat membru. Prin urmare, regulamentul este opozabil tuturor persoanelor fizice si juridice (statele, instituțiile acestora – inclusiv instanțe de judecată, societățile comerciale, persoanele fizice).
De asemenea, în același sens este și art.148 alin.2 din Constituția României, care prevede că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale arătate mai sus șoferul avea posibilitatea de a efectua cel puțin o perioadă de odihnă normală și una redusă pe parcursul a două săptămâni consecutive.
Instanța constată că agentul constatator a avut în vedere la aplicarea sancțiunii prin procesul verbal contestat doar raportul de contravenții a conducătorului auto ( fila 51), întrucât diagrama a fost printată doar pentru perioada 19.03._13 și chiar intimatul și-a formulat apărările în baza diagramei depusă de către petentă la dosarul cauzei.
Potrivit diagramei privind activitatea pentru S. S. (filele 112-113 ), având în vedere disp. art. 4 lit. i din regulamentul CE nr. 561/2006 perioada 10.03._13 este compusă din 4 săptămâni, respectiv 11.03.2013, ora 00:00-17.03.2013, ora 24:00; 18.03.2013, ora 00:00-24.03.2013, ora 24:00; 25.03.2013, ora 00:00-31.03.2013, ora 24:00; 01.04.2013, ora 00:00-07.04.2013, ora 24:00.
Instanța are în vedere precizarea intimatului cu privire la aspectul că diagrama depusă de către petentă indică cu o oră în plus față de diagrama depusă la dosar de către intimat, întrucât TachoScan-ul e setat pe fusul orar al Londrei.
Prin procesul verbal contestat s-a reținut perioada 23.03.2013, ora 17:20-25.03.2013, ora 04:14, perioadă ce începe în săptămâna a 2-a și se împlinește în cea de-a 3 săptămână din perioada 10.03._13
Perioadele de odihnă săptămânale luate au fost: perioadă de odihnă săptămânală normală - 10.03.2013, ora 2:00-13.03.2013, ora 05:07 (începută în săptămâna 4.03.-10.03.2013 și continuată în săptămâna 11.03._13 ), perioadă de odihnă săptămânală redusă 39h 59 min – 16.03.2013, ora 14:27 – 18.03.2013, ora 06.26 (începută în săptămâna 11.03._13 și continuată în săptămâna 18.03._13), perioadă de odihnă săptămânală redusă 42 h 28 min, 19.03.2013, ora 16:38 -21.03.2013, ora 11:06 ( în săptămâna 18.03._13), perioadă de odihnă săptămânală redusă 34,55 ore - 23.03.2013, ora 18:20-25.03.2013, ora 05:15 ( începută în săptămâna 18.03._13 și continuată în săptămâna 25.03._13) și perioadă de odihnă săptămânală normală 30.03.2013, ora 17:45- 02.04.2013, ora 05:17 ( începută în săptămâna 25.03._13 și continuată în săptămâna 01.04._13)
Instanța din probele avute la dosar nu poate stabili căror săptămâni au fost atribuite perioadele de odihnă, începute într-o săptămână și continuate în următoarea săptămână, astfel cum prevede art. 8 alin. 9 din Regulamentul CE nr. 561/2006, respectiv „ O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni și se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.”.
Așadar, având în vedere că dispozițiile legale nu interzic efectuarea a două perioade de odihnă săptămânale reduse în aceeași săptămână și de asemenea efectuarea în aceeași săptămână a unei perioade de odihnă săptămânale normală și a uneia reduse, instanța nu poate ajunge la concluzia că perioada de odihnă săptămânală din 23.03.2013, ora 18:20 - 25.03.2013, ora 05:15, reținută în procesul verbal contestat (23.03.2013, ora 17:20 - 25.03.2013, ora 04:14) trebuia în realitate să fie una normală, atât timp cât nu poate conchide cărei săptămâni a fost atribuită această perioadă, existând posibilitatea de a fi atribuită săptămânii 25.03._13, săptămână căreia i-ar putea fi de asemenea atribuită și perioada de odihnă normală 30.03.2013, ora 17:45- 02.04.2013, ora 05:17, ceea ce nu ar fi în contradicție cu dispozițiile legale.
Astfel, instanța apreciază că în cauză există un dubiu cu privire categoria din care trebuia să facă parte perioada de odihnă săptămânală din 23.03.2013, ora 17:20 - 25.03.2013, ora 04:14.
În consecință, cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție atacat, instanța observă că faptei contestate îi sunt aplicabile garanțiile art. 6 CEDO privind acuzații penale, reținând în acest sens că pentru determinarea aplicabilității în cauză a prevederilor art. 6 din Convenție, în latura sa penală, esențială este analiza naturii faptei imputate precum și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudența sa că deși contravenția este reglementată în dreptul intern ca o formă distinctă de ilicit, prezintă o latura penală care nu poate fi ignorata.
În cauză, instanța constată că petentei i s-a aplicat o sancțiune cu amenda în baza unei dispoziții legale cu caracter general, adresate operatorilor de transport rutier.
De asemenea, nivelul amenzii prevăzut de art.9 alin.1 lit. c din O.G. nr. 37/2007 pentru fapta imputată petentei (de la 4.000 lei la 8.000 lei) este unul ridicat, comparativ cu limitele generale ale sancțiunii amenzii penale, prev. de art. 53 pct. 1 lit. c) Cod penal (de la 100 lei la 50.000 lei), iar minimul amenzii fiind cu mult mai mare decât salariului minim brut pe economie pe țară. Astfel, se justifică asimilarea contravenției constatate cu o infracțiune, sancțiunea aplicată având scop punitiv, represiv și implică conotații pe care individul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală.
În aceste condiții, în prezenta cauză, sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 CEDO în materie penală, inclusiv prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 alin. 2 CEDO, ce are în vedere și principiul „in dubio pro reo”, respectiv orice dubiu profită „acuzatului”. Întrucât, în prezenta cauză există dubii cu privire obligativitatea ca perioada 23.03.2013, ora 17:20 - 25.03.2013, ora 04:14 să fi fost o perioadă de odihnă săptămânală normală și nu redusă, instanța apreciază că acestea profită petentei.
Față de considerente de fapt și de drept reținute instanța va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului-verbal I. nr._ din data de 11.04.2013 și exonerarea petentei de la sancțiunea aplicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . CUI RO17439508 cu sediul în G., Constructorilor, nr. 9, . în contradictoriu cu intimatul I. I. TERITORIAL NR. 2 cu sediul în C., 1 Decembrie 1918, nr. 2, .> Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.04.2013.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune ala Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2013.
Președinte, L. D. | ||
Grefier, Florența B. |
LD/FB/2wex/11.11.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 131/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
