Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 9/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 15096/196/2011
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia Nr. 9/Rca/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R.
Judecător - A.-A. P.
Judecător - R. P.
Grefier - F. D.
Pe rol soluționarea recursului formulat în materia contencios administrativ privind pe recurenta ., cu sediul ales pentru comunicare la av. I. I., în Târgoviște, ..14, ., județul Dâmbovița, împotriva Sentinței nr. 4134/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. – SDN B., cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței: cauza se află la primul termen de judecată; recursul este declarat în termen; motivat; cererea este scutită de plata taxei de timbru judiciar, după care;
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie de contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 4134/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.C. C. N. S.R.L în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. - SDN B..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 15.11.2011, petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ din 2.11.2011 intocmit de catre intimata.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca detine rovinieta valabila, seria_. In drept, plangerea a fost intemeiata pe dispozițiile OG nr.2/2001 si ale OG nr.15/2002.
In dovedirea plangerii, petenta a depus la dosar, in fotocopie, procesul-verbal contestat, rovinieta seria_ si certificatul de inmatriculare al autovehiculului cu nr_ .
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata, aratand ca rovinieta a fost achizitionata dupa sanctionare.
La termenul din 31.05.2012 instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisurile de la dosar.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut că la data de 2.11.2011, petenta a fost sanctionata prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._, retinandu-se ca la data de 2.11.2011 ora 9.02, autovehiculul petentei cu nr de inmatriculare_ a circulat pe DN2B km 114+50 m Baldovinesti, fara a detine rovinieta valabila.
Verificand indeplinirea conditiilor de validitate prevazute de art .16 si 17 din OG nr 2/2001, instanta a constatat ca acestea sunt îndeplinite. Astfel, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ cuprinde data si locul unde a fost incheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, denumirea si sediul contravenientului, descrierea faptei contraventionale, textul legal care sanctioneaza fapta si semnatura agentului constatator.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei, fiind un act administrativ, se bucura de cele trei prezumtii caracteristice actelor administrative, anume legalitatea, veridicitatea si autenticitatea acestora.
Conform art. 8 alin. 1 din OG nr.15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Conform art. 8 alin 3 din același act normativ, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Contravenția reținuta in sarcina petentei este o fapta omisiva (nedeținerea rovinietei valabile), astfel ca îi revine acesteia sarcina de a proba deținerea unei roviniete valabile la data si ora savarsirii faptei. Or, petentul nu a făcut dovada existentei unei roviniete valabile la data de 2.11.2011 ora 9.02 pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Instanța a reținut ca rovinieta depusa la dosar de catre petenta este valabila pentru ziua de 2.11.2011 intre orele 9.18 si 23.59, autovehiculul petentei fiind depistat circulând fara rovinieta la ora 9.02. Astfel, instanța a constatat ca rovinieta depusa la dosar a fost achiziționata de catre petenta dupa sancționare, la data si ora reținute in procesul-verbal contestat aceasta nedeținând rovinieta valabila.
Având in vedere cele arătate, a rezultat ca cererea este neîntemeiata, motiv pentru care, in baza art. 34 alin 1 din OG 2/2001, a fost respinsa.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta S.C. C. N. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că intimata nu a depus la dosar rezultatul verificărilor în baza de date privind achitarea rovinietei, situația care a determinat aplicarea sancțiunii contravenționale.
Recurenta a susținut că în materie contravențională sarcina probei revine agentului constatator iar petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție, principii nesocotite de instanța de fond care și-a format convingerea numai pe consemnările din procesul-verbal de contravenție.
S-a precizat totodată că tariful de despăgubire nu a fost stabilit potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002, coroborate cu cele ale art. 23 din OG nr.2/2001.
Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței iar în rejudecare admiterea plângerii formulate.
Se reține că intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. nu a depus întâmpinare in cauză iar părțile nu au administrat probe noi în recurs.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat în privința reindividualizării sancțiunii aplicate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o interpretare corectă a probelor administrate în cauză - înscrisuri, constatând că petenta S.C. C. N. S.R.L a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin. 2 din O.G. nr.15/2002, pentru care a fost legal sancționată cu amendă contravențională în suma de 4.500 lei.
În acest sens, a fost analizate apărările formulate de petentă prin plângere, instanța de fond constatând în mod întemeiat că la momentul controlului - 2.11.2011, ora 9.02, S.C. C. N. S.R.L nu deținea rovinietă valabilă, aceasta fiind achiziționată ulterior, la 2.11.2011, ora 9.18 (de la care a început valabilitatea rovinietei), potrivit înscrisului depus chiar de petentă, fila 6 dosar fond, reprezentând extras din baza de date S.I.E.G.M.C.R.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii în cuantum de 4.500 lei, care este prea aspră, deși a fost aplicată în limita minimă legală, față de gradul de pericol social concret al faptei și împrejurările săvârșirii contravenției, reținând că recurenta a achiziționat rovinieta imediat după efectuarea controlului, iar în cauză nu s-a dovedit că S.C. C. N. S.R.L a mai fost sancționată contravențional pentru încălcarea dispozițiilor O.G. nr. nr.15/2002.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, în conformitate cu dispozițiile art.7 din actul normativ menționat, fiind suficientă atenționarea contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea respectării pe viitor a prevederilor legale încălcate.
Cu privire la tariful de despăgubire stabilit în baza art.8 alin. 3 din OG nr.15/2002, recurenta nu a făcut precizări clare privind nelegalitatea acestuia la momentul aplicării, în referire la dispozițiile art.23 din OG nr.2/2001. Ulterior au devenit aplicabile dispozițiile art. II din Legea nr.144/2012.
Față de considerentele expuse, tribunalul constată că motivele de recurs menționate sunt întemeiate, urmând ca potrivit dispozițiilor art.312 alin.2 și 3 Cod procedură civilă, să admită ca fondat recursul declarat, să modifice sentința atacată iar în rejudecare să admită plângerea și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4.500 lei cu avertismentul. Se vor menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție . nr._ din 2.11.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de către recurenta - petentă ., cu sediul ales pentru comunicare la av. I. I., în Târgoviște, ..14, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. – SDN B., cu sediul în B., ., județul B., prin reprezentanții săi legali; împotriva sentinței civile nr.4134/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul de fond nr._ .
Modifică sentința atacată și în rejudecare;
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4.500 lei cu avertisment.
Menține restul dispozițiilor procesului-verbal de contravenție . nr._ din 2.11.2011.
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 ianuarie 2012.
Președinte,Judecător,Judecător,
C. RomanAlina-A. PavelRelu P.
Grefier,
F. D.
Tehnored. P.A.A./3ex./04.02.2013
Jud. fond: D.H.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 439/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul... → |
|---|
