Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 172/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 5112/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B R Ă I L A
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.172/2013/R.CA
Ședința publică de la 11 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. S. – judecător
Judecător: D. V.
Judecător: R. P.
Grefier: L. M.
-------------------
La ordine fiind soluționarea recursului declarat pe calea contenciosului administrativ de către recurenta-petentă Societatea Comercială „M.” SRL B., cu sediul în B., ., ., județul B., prin reprezentanții săi legali; în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., ..10-12, județul B., prin reprezentanții săi legali; împotriva sentinței civile nr.5727/2012 din data de 13 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ ; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-petentă S.C. „M.” SRL B. prin consilier juridic M. I., în baza delegației de la dosar; lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este legal îndeplinită; recursul este declarat în termen legal; motivat; exceptat de la plata taxelor judiciare de timbru; cauza se află la primul termen de judecată, după care;
Reprezentantul recurentei-petente S.C. „M.” SRL B., având cuvântul, arată că susține în totalitate motivele de recurs formulate în cauză, sens în care pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că transportul de persoane efectuat pe raza Municipiului B. se efectuează pe baza unei licențe de transport, pe baza stabilirii unui trafic, traseu, grafic.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.12 (1) din O.G. nr.2/2001.
Solicită a se avea în vedere faptul că depășirea traseului la acea dată s-a făcut fără un interes material pentru societate.
Față de cele arătate și avându-se în vedere probele administrate în cauză solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul anulării procesului-verbal de contravenție conform art.12 (1) din O.G. nr.2/2001 și exonerarea societății recurente de plata amenzii în cuantum de 8.000 lei.
Mai arată că, în subsidiar, în situația în care se va aprecia că nu este cazul aplicării prevederilor art.12 (1) din O.G. nr.2/2001 solicită admiterea recursului, având în vedere condițiile concrete în care s-a comis fapta contravențională și să se dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În urma deliberării instanța a pronunțat următoarea decizie de contencios administrativ;
TRIBUNALUL
Asupra recursului in contencios administrativ de fata:
Prin sentinta civila nr.5727/13.09.2012 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr._ a fost respinsa plangerea contraventionala formulata de petenta . Braila impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ din 13.03.2012 incheiat de intimata I. de Politie al Judetului Braila.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut in fapt urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimată la data de 13.03.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, reținându-se în fapt că, la data menționată, conducătorul auto T. T. a condus microbuzul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe DE 87 -Șoseaua de centură dinspre Zoo către DE 584, efectuând transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate pe traseul 33 fără a respecta prevederile licenței de traseu și a graficului de circulație.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent în sensul că în procesul-verbal nu au fost trecute împrejurările în care s-a comis fapta contravențională, instanța a reținut că această susținere este neîntemeiată, întrucât procesul-verbal cuprinde atât descrierea faptei, cât și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și constatată. Aspectele privitoare la eventualele justificări ale comiterii faptei nu se înscriu în această noțiune, ci reprezintă elemente extrinseci actului sancționator.
Referitor la motivul de nulitate privitor la lipsa semnăturii contravenientului de pe procesul-verbal, instanța a constatat că șoferul nu avea calitatea de reprezentant al societății sancționate, pentru a putea semna procesul-verbal, aspect precizat și în cuprinsul acestuia. Astfel cum se arată în jurisprudența constantată a instanțelor, lipsa prezenței unui martor la întocmirea procesului-verbal nu este sancționată expres cu nulitatea procesului-verbal însă, aceasta poate interveni în condițiile prevăzute de art.105 alin.2 teza I C.proc.civ., doar în măsura în care a) actul este întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de un funcționar necompetent; b) s-a pricinuit părții o vătămare și c) vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Din interpretarea per a contrario a tezei finale a art.105 alin.2 rezultă că, în măsura în care nu este o nulitate expresă, ci una virtuală, cel care o invocă trebuie să dovedească o vătămare, ceea ce nu este cazul în situația de față, petentul rezumându-se să invoce cazul de nulitate fără a-l argumenta. Mai mult decât atât, procesul-verbal a fost înmânat personal reprezentantului societății contraveniente, acesta luând la cunoștință de cuprinsul actului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare aflat la dosarul cauzei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, prin art. 4 pct. 10 din HG nr. 69/2012 se sancționează nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional.
Astfel cum rezultă din caietul de sarcini și din licența de traseu aflate la dosarul cauzei, capătul liniei 33 se află la stația Zoo. Instanța a reținut că petentul nu a tăgăduit faptul că șoferul s-ar fi aflat în afara traseului prevăzut în licență, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal, ci susține că fapta comisă nu ar fi contravenție întrucât, prin adresa emisă de Consiliul Local B., ulterior s-a autorizat extinderea capătului traseului 33. Observând însă adresa depusă, instanța constată că aceasta urma să își producă efectele începând cu data de 01.04.2012, astfel că la data constatării săvârșirii contravenției societatea avea obligația de a respecta prevederile licenței de traseu și a graficului de circulație în forma existentă la dosar, respectiva adresă neconducând la „dezincriminarea faptei” în sensul prevăzut de art. 12 din OG nr. 2/2001.
Coroborând probele analizate, instanța a reținut temeinicia contravenției imputate petentului prin procesul-verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 8000 lei, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012. La aprecierea proporționalității sancțiunii aplicate cu fapta săvârșită, instanța a luat în considerare că actul normativ a prevăzut, la art. 4, că faptele sancționate, printre care și cea care face obiectul prezentei cauze, constituie grave încălcări ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, făcând astfel o evaluare a pericolului social general al faptei. Pe de altă parte, instanța a constatat că fapta de a transporta persoane în afara traseului autorizat aduce atingere bunei desfășurări a circulației pe ruta respectivă și duce la imposibilitatea călătorilor de a aprecia în mod corect orarul mijloacelor de transport în comun, astfel încât instanța a apreciat că în cauză nu se poate face aplicarea art. 7 din OG nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța a apreciat că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.
Împotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs petenta . Braila criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In acest sens, recurentul sustine ca instanta de fond a dat o interpretare eronata prevederilor art.12 din O.G.2/2001 mentionand ca la data sasnctionarii contraventionale capatul traseului numarul 33 pe care circula microbuzul condus de prepusul sau era la statia din fata Gradinii Zoologice. De la data de 01.04.2012, conform adresei nr.1357/29.03.2012, emisa de Consiliul Local Municipal, acesta se muta in prelungirea Soselei de Centura, respectiv la intersectia cu drumul de acces la S.C.CARREFOUR Romania SA, dincolo de locul unde conducatorul auto ii transportase pe cei trei pasageri.
Prin urmare, considerand ca modificarile survenite dupa aceasta data in ceea ce priveste deplasarea in cadrul traseului 33 stabilit prin caietul de sarcini si licenta de transport au dus la prelungirea distantei dintre statii si totodata infiintarea unei alte statii decat cea existenta pana la data de 01.04.2012.
Avand in vedere conditiile concrete in care recurenta a savarsit contraventia precum si masurile adoptate ulterior de catre C.L.M. Braila, in vederea unei deplasari mai usoare a locuitorilor orasului, catre si dinspre anumite obiective importante, recurenta sustine ca sanctiunea avertismentului este indestulatoare si proportionala gradului de pericol pe care il reprezintra contraventia savarsita.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate dar si din oficiu sub toate aspectele, conform disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Scopul dreptului contraventional se realizeaza atat prin inscrierea faptei prin Legea contraventiei cat si prin aplicarea sanctiunii persoanelor care incalca normele care sanctioneaza contraventiile. Pentru realizarea acestui scop legislatia contraventionala prevede sanctiuni adaptate fiecarei specii de contraventii si contravenienti, acestea fiind stabilite si aplicandu-se cu luarea in considerare a gradului de pericol social al accestora urmarilor produse precum si in functie de periculozitatea contravenientului.
Aceste criterii trebuie avute in vedere pentru ca sanctiunile contraventionale nu reprezinta un scop in sine ci in primul rand un mijloc de ocrotire al relatiilor sociale si de formare a unui spirit de responsabilitate.
Prin urmare retinandu-se dispozitiile art.2 al.3 din O.G. nr.2/2001, Tribunalul apreciaza ca instanta de fond analizand criteriile generale in vederea stabilirii prportionalitatii sanctiunii cu gradul de pericol social al faptei si imprejurarile concrete in care aceasta a fost savarsita avea posibilitatea de a inlocui sanctiunea aplicata, cu o alta mai usoara, scopul dreptului contraventional reprezentandu-l in principal prevenirea si combaterea contraventiilor.
F. de aceste considerente in temeiul disp art.312 c.pr.civ. Tribunalul va admite recursul ca fondat, va modifica sentinta si in rejudecare va admite plangerea si va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertismentul reținând gradul redus de periculozitate al contravenției săvârșite. Aceasta cu atât mai mult cu cât la scurt timp după săvârșirea contravenției reținută în sarcina recurentei, autoritățile locale ținând seama de fluidizarea traficului, de oportunitățile și de nevoile de deplasare ale locuitorilor municipiului B. către diverse obiective au luat măsuri pentru modificarea traseului stabilit prin caietul de sarcini și licența de transport în sensul prelungirii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat pe calea contenciosului administrativ de recurenta-petentă Societatea Comercială „M.” SRL B., cu sediul în B., ., ., județul B.; în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., ..10-12, județul B.; împotriva sentinței civile nr.5727/2012 din data de 13 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ ; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.
Modifică sentința și în rejudecare;
Admite plângerea și dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi data de 11 aprilie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. SurduDaniela VicolRelu P.
Grefier,
L. M.
Red. D. V./ 20.05.2013
Tehno-dact.M. S.
3 ex./ 28.05.2013
Jud. fond: R.-N. P.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1739/2013. Tribunalul BRĂILA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 994/2013. Tribunalul... → |
|---|
