Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2013/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1039/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B R Ă I L A
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA_ /2013
Ședința publică de la 13 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. D.
Judecător: M. S.
Judecător: V. L. M.
Grefier: M. I.
La ordine fiind soluționarea recursului de contencios administrativ declarat de recurenta G. F. – Secția Județeană B., cu sediul în Municipiul B., ., județ B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. B., cu sediul în Municipiul B., . nr. 3, județ B., împotriva sentinței civile nr.342/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ ; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție . nr._/05.01.2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns d-nul consilier juridic B. E. F. pentru recurenta G. F. – Secția Județeană B. în baza delegației nr._/12.06.2013 și d-na consilier juridic G. D. pentru intimata . baza delegației nr.1575/29.05.2013.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează instanței următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; recursul este declarat în termen legal, motivat, scutit de taxă de timbru și timbru judiciar, cauza se află la primul termen de judecată, la dosar s-a depus adresa nr.1653/06.06.2013 din partea intimatei . întâmpinare, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare acordând cuvântul părților prezente:
Prezent în fața instanței de recurs, d-nul consilier juridic B. E. F. pentru recurenta G. F. – Secția Județeană B. solicită admiterea recursului pentru motivele invocate pe larg în cuprinsul acțiunii, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/05.01.2011.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în sensul anulării procesului verbal, înlocuireda sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului; depune concluzii scrise la dosar.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie în contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 342/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta S.C. C. S.A. în contradictoriu cu intimata G. F. – Secția Județeană B. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/5.01.2012 și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 1500 lei cu sancțiunea avertismentului.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal nu au fost comunicate la Institutul Național de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului situația sumelor restante către orice creditor, respectiv de la orice debitor persoană juridică, cu sediul în România, în vederea includerii în procedura de compensare a datoriilor neplătite la temenele scadente.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut că procesul verbal contestat respectă exigențele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001, contravenția reținută fiind corect încadrată legal în cuprinsul prevederilor OUG nr. 77/1999 republicată.
Este nerelevantă susținerea petentei că s-a menționat în mod eronat data încheierii procesului verbal ca fiind 05.01.2011 în loc de 05.01.2012. Din conținutul notei de constatare anexă la procesul verbal rezultă data de 05.01.2012 la care a fost încheiat procesul verbal, dată la care s-a efectuat și controlul intimatei. (fila nr. 12 din dosar)
Art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționează lipsa totală a datei comiterii faptei. În schimb din nota de constatare . nr._/_ rezultă fără dubii data controlului efectuat de intimată.
Este nefondată susținerea petentei că intimata nu avea competență să constate abaterea reținută prin procesul verbal. Potrivit prevederilor art. 5 alin. 4 din OUG nr. 77/1999 sancționarea contravențiilor din acest act normativ revine în competența organelor de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
G. F. funcționează în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală care este subordonată Ministerului Finanțelor Publice, conform prevederilor art. 1 din HG nr. 109/2009, situație în care intimata este competentă să constate contravențiile prevăzute de OUG nr. 77/1999 conform celor arătate la art. 5 alin. 4 din acest act normativ.
Petenta nu a contestat situația de fapt reținută de intimată prin procesul verbal contestat și nu a făcut dovada că a comunicat situația sumelor restante către orice creditor, respectiv de la orice debitor persoană juridică, cu sediul în România, în vederea includerii în procedura de compensare a datoriilor neplătite la temenele scadente deși avea această posibilitate legală.
Față de cele anterior arătate instanța a apreciat că sancționarea petentei cu amendă de 1500 lei este temeinică.
În schimb instanța a ținut cont de prevederile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele individuale privind pe petentă.
În acest sens instanța a avut în vedere faptul că petenta nu a mai fost sancționată anterior, neexistând date în acest sens, precum și pericolul social redus al faptei sancționate, neexistând urmări negative directe ale faptei sancționate.
Pentru aceste motive în temeiul art. 34 din OG 2/ 2001 instanța a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea constând în amendă de 1500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs agentul constatator G. F. – Secția Județeană B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta susține că:
Instanța de fond a înlocuit amenda cu avertisment fără a lua în considerare mențiunile din cuprinsul procesului verbal referitoare la clienții neîncasați și la valoarea sumelor restante.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal se precizează următoarele: "în categoria sumelor restante cu vechime mai mare de 30 de zile menționăm pe O.U.A.I. Gura Ialomiței (32.314 lei), Phoenix Games (43.618 lei), VEFISCDI (307.566 lei) și VRANCART A. (24.725 lei) ".
Cumulând sumele menționate mai sus, rezultă un total de 408.223 lei, sumă restantă cu o vechime mai mare de 30 de zile, pentru care societatea avea obligația de a întocmi și a depune la Institutul de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului situația prevăzută la art.l alin.l din O.U.G. nr.77/1999 și în același timp, avea obligația de a actualiza zilnic această evidență potrivit art.l alin.2 din O.U.G. nr.77/1999: "Evidenta prevăzută la alin. 1 se actualizează zilnic ".
Având în vedere suma restantă foarte mare (408.223 lei) pentru care nu s-a întocmit situația prevăzută de O.U.G. nr.77/1999, consideră că nu se impunea înlocuirea amenzii cu avertisment.
Referitor la gradul de pericol social al faptei săvârșite, în contradictoriu cu aprecierea instanței de fond, subliniază faptul că legiuitorul a stabilit pentru această contravenție un cuantum al amenzii cuprins între 1.000 lei și 5.000 lei, iar acest cuantum ridicat reflectă gravitatea faptei. Dacă fapta contravențională ar fi avut gravitate redusă, atunci legiuitorul ar fi stabilit limitele amenzii la nivel foarte mic, sau nu ar fi considerat această faptă ca fiind contravenție.
Acest aspect nu a fost luat în considerare de instanța de fond, deși, în sentința atacată, a menționat următoarele: "instanța apreciază că sancționarea petentei cu amendă de 1.500 lei este temeinică".
Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că agentul constatator a aplicat amenda foarte aproape de limita minimă prevăzută de lege, în condițiile în care limita maximă era de 5.000 lei.
Având în vedere cele menționate mai sus, consider că nu se impunea
înlocuirea amenzii cu avertisment.
Legal citată intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de fond a observat în mod corect că petenta nu a mai fost sancționată anterior și că fapta reținută în sarcina acesteia are un pericol social redus.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041 c. pr. civ. Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Scopul dreptului contravențional se realizează atât prin înscrierea faptei în legea contravenției cât și prin aplicarea sancțiunii persoanelor care încalcă normele care sancționează contravențiile.
Având în vedere marea diversitate de modalități practice în care poate fi săvârșită o contravenție, dar și particularitățile diverșilor contravenienți, legiuitorul a stabilit sancțiuni alternative pentru ca ulterior agentul constatator să le poată individualiza în funcție de periculozitatea atât a contravenientului cât și a contravenției.
În speță, în ceea ce privește sancțiunea aplicată raportat la fapta contravențională săvârșită, la pericolul social al acesteia, urmările produse precum și la persoana contravenientului, instanța de fond a apreciat în mod corect asupra înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât sancționarea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Prin urmare, reținându-se dispozițiile art. 2 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 Tribunalul apreciază că instanța de fond analizând criteriile generale în vederea stabilirii proporționalității sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei, a dispus în mod corect și argumentat că este justificată înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată de agentul constatator cu sancțiunea avertisment, în conformitate cu dispozițiile art. 5 al. 5 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001 apreciind că este suficientă atenționarea contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea respectării pe viitor a prevederilor legale încălcate.
Pentru aceste considerente tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 312 c. pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta G. F. – Secția Județeană B., cu sediul în Municipiul B., ., județ B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. B., cu sediul în Municipiul B., . nr. 3, județ B., împotriva sentinței civile nr.342/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
V. DanielaSurdu M.- aflat în C.O.V. L. M.
Președinte Tribunal,
B. P.
Grefier,
M. I.
Jud.fond M. F. C.
Red.V.D.
Dact.C.P.E./Ex.3/26.07.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1466/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 1489/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
