Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2013/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 9551/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B R Ă I L A
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA_ /2013
Ședința publică de la 13 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. D.
Judecător: M. S.
Judecător: V. L. M.
Grefier: M. I.
La ordine fiind soluționarea recursului pe calea contenciosului administrativ formulat de recurenta ., cu sediul în M., ., ., județ C., împotriva sentinței civile nr.7674/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control În Transportul Rutier-I. Teritorial Nr. 2, cu sediul în București, ..38, sector 1, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._ /07.06.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează instanței următoarele: procedura este legal îndeplinită; acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil, recursul este declarat în termen legal, motivat, dosarul se află la primul termen de judecată, la dosar s-a depus adresa nr.J177/3/16.04.2013 din partea intimatului reprezentând întâmpinare, după care;
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie în contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Asupra recursului contencios de față;
Prin sentința civilă nr.7674/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Braila în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în M., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Traficul Rutier cu sediul în București, ..38, sector 1, ca neîntemeiată.
Spre a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 26.06.2012 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 de lei reținându-se că în data de 07.06.2012, ora 15:50, în zona DN2B, km.108, B., a fost controlat în trafic auto cu nr._ cu semiremorca_ condus de L. G., utilizat de petentă, ansamblul efectuând transport rutier public de mărfuri contra cost în baza licenței LTM_ valabilă 27.08.2013, constatându-se în urma verificărilor efectuate prin descărcarea datelor din cartela tahograf a conducătorului auto că nu poate justifica activitatea pentru o perioadă de 522 de ore și 39 de minute în perioada 07.05.2012 ora 00:00-28.05.2012 ora 18:39; conform legislației în vigoare conducătorul auto trebuia să prezinte justificarea activității în ziua în curs și în cele 28 de zile precedente. A fost emis pe loc raport date lipsă șofer și formular de control în trafic . nr.1694/07.06.2012 semnat de conducătorul auto fără obiecțiuni.
Procesul-verbal a fost întocmit ulterior constatării săvârșirii faptei, la data de 26.06.2012; formularul de control în trafic a fost semnat de conducătorul auto fără obiecțiuni, acesta fiind întocmit pe loc.
În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.7 și art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la faptul că nicio persoană nu a dorit să-și asume calitatea de martor (motiv pentru care, susține petenta, cele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității), instanța a observat că rolul martorului asistent nu este acela de a confirma sau nu săvârșirea faptei de către petentă, ci doar de a dovedi împrejurările în care procesul-verbal a fost întocmit. În cauză, procesul-verbal a fost întocmit la sediul ISCTR-B., în lipsa petentei, aceasta fiind împrejurarea care trebuia confirmată de martor; or, în aceste condiții, este evident că la sediul ISCTR nu a fost identificată o persoană care să confirme această împrejurare, persoană care să nu aibă calitatea de agent constatator. De altfel, petenta nu susține că procesul-verbal ar fi fost încheiat în alte condiții, critica sa vizând o chestiune de netemeinicie, trăgând o concluzie cu privire la realitatea celor consemnate în procesul-verbal.
Nulitatea procesului-verbal poate interveni în condițiile prevăzute de art.105 alin.2 teza I C.proc.civ., astfel cum rezultă dintr-oi jurisprudență constantă, doar în măsura în care a) actul este întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de un funcționar necompetent; b) s-a pricinuit părții o vătămare și c) vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Din interpretarea per a contrario a tezei finale a art.105 alin.2 rezultă că, în măsura în care nu este o nulitate expresă, ci una virtuală, cel care o invocă trebuie să dovedească o vătămare. Petenta nu a invocat însă nicio vătămare.
A apreciat instanța că au fost respectate prevederile art.19 din OG nr.2/2001, procesul-verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale sub acest aspect.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007, „următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale Regulamentului Parlamentului european și al Consiliului (CE) nr.561/2006ale Regulamentului (CEE) nr.3281/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: […] neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, fapta fiind sancționată potrivit art.9 alin.1 lit.c cu amendă de la 4.000 la 8.000 de lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Potrivit art.15 alin.7 lit.b din Regulamentul (CEE) nr.3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, atunci când conducătorul auto conduce un autovehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: cardul de conducător auto al cărui titular este (i); orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 (ii) și foile de înregistrare corespunzătoare aceleiași perioade precum cea prevăzută la punctul (ii), în cazul în care acesta ar fi condus, pe parcursul acestei perioade, un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I (iii); cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctul (ii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.
Relativ la aplicabilitatea directă în dreptul intern a regulamentelor menționate, potrivit art.288 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene, regulamentul are aplicabilitate generala, este obligatoriu în toate elementele sale componente și se aplică direct în fiecare stat membru. Prin urmare, regulamentul este opozabil tuturor persoanelor fizice si juridice (statele, instituțiile acestora – inclusiv instanțe de judecată, societățile comerciale, persoanele fizice).
De asemenea, în același sens este si art.148 alin.2 din Constituția României, care prevede că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Față de descrierea faptei din procesul-verbal, instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a acesteia, sancțiunea de 4.000 lei fiind legal aplicată prin raportare la limitele prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, petenta susține în esență că la momentul controlului conducătorul a justificat activitatea desfășurată în cele 28 de zile prin prezentarea unor diagrame tahografice (pentru perioada 07.05._12) și prin prezentarea certificatului de desfășurare a activității din 29.05.2012 (pentru perioada 23.05._12).
Instanța a apreciat că, într-adevăr, prezentarea înscrisurilor menționate la momentul controlului ar fi împiedicat agentul constatator să sancționeze societatea petentă, cel puțin pentru contravenția care face obiectul prezentei cauze, concluzie ce rezultă din prevederile anterior menționate privind justificarea activității dar și din prevederile Deciziei 2007/230/CE.
Totuși, a considerat instanța, petenta se prevalează de prezumția de nevinovăție în ceea ce privește chestiunea prezentării acestor documente justificative, susținând că proba dovedirii contrariului revine intimatului. Din înscrisurile depuse de intimat la dosar (formular control în trafic, raport Tachoscan) rezultă însă că aceste înscrisuri nu au fost prezentate la momentul controlului, mai ales că prepusul petentei nu a învederat, odată cu întocmirea formularului de control în trafic, împrejurări de natură să conducă instanța la o altă concluzie, semnând respectivul formular. Într-o asemenea situație, sarcina probei revine petentei.
Pe de altă parte, în măsura în care conducătorul ar fi prezentat respectivele înscrisuri, din analizarea diagramelor tahografice rezultă și alte neregularități pe care inspectorii le-ar fi identificat cu siguranță – de exemplu, la fila 11, este depusă copia unei diagrame ce a fost folosită, conform datelor înscrise, timp de 3 zile, de la 18.03, la 21.03. Or, folosirea unei diagrame pe mai mult de 24 de ore reprezintă o altă contravenție prevăzută de ordonanță. Așadar, înscrisurile depuse de petentă nu sunt în măsură să conducă instanța la concluzia că înscrisurile au fost prezentate la data controlului.
Petenta învederează instanței jurisprudența CEDO în legătură cu art.6 din Convenție care impune intimatului sarcina probei în contextul în care este operantă prezumția de nevinovăție, procesul-verbal neputând singur să răstoarne această prezumție.
În legătură cu noțiunea de acuzație în materie penală și transpunerea regulilor prevăzute de art.6 în materie contravențională, instanța pleacă de la premisa că art.6 penal este aplicabil în cauză. În acest context, instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par.12).
Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”, ceea ce și petenta recunoaște.
Instanța a apreciat că aceste limite nu au fost depășite, petenta având dreptul, potrivit art.1169 C.civ., să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. Așadar, deși beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu însemnă că sarcina probei revine în întregime intimatului, acesta depunând oricum la dosar toate probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat și care au fost în măsură să formeze convingerea instanței.
La momentul controlului conducătorul auto al petentei nu a avut nicio obiecție, deși avea posibilitatea să facă acest lucru în formularul de control în trafic, putând să învedereze faptul că a prezentat diagrame tahograf și certificat de desfășurare a activității, înscrisuri de care agentul constatator nu a ținut cont.
În aceste condiții, față de cele deja arătate, instanța a considerat că procesul-verbal este temeinic, susținerile petentei fiind neîntemeiate.
În privința sancțiunilor, agentul constatator i-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 4.000 lei, minimul prevăzut de lege (art.9 alin.1 lit.c). Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, agentul constatator a procedând la o corectă individualizare a acesteia.
Prin faptul că petenta nu a fost în măsură, la momentul controlului, să justifice activitatea desfășurată anterior, agenții constatatori au fost practic în imposibilitatea de a verifica dacă petenta a respectat legislația în domeniul transportului rutier de mărfuri, fapta fiind extrem de gravă, de natură a acoperii poate neregularități în activitatea acesteia.
Legiuitorul consideră fapta petentei ca fiind „foarte gravă”, apreciere făcută în abstract, ținând cont de realitățile sociale și de importanța transporturilor rutiere de mărfuri în cadrul Uniunii Europene, în sensul asigurării unor reguli stricte care să limiteze factori de risc în traficul rutier precum oboseala la volan; judecătorul poate, în concret, să constate că fapta este de o gravitate redusă, ceea ce nu se poate considera în speță, mai ales că perioada sustrasă controlului este foarte mare – 522 de ore și 35 de minute.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal ca temeinic și legal întocmit.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs . M. considerand-o nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanta nu a luat in considerare sustinerile formulate in plangerea impotriva procesului verbal de contraventie. Astfel recurenta a reiterat ca eronat instanta de fond a retinut ca soferul nu justifică activitatea pentru o perioada de 522 ore și 39 de minute in perioada 07.05.2012 ora 00:00- 28.05.2012 ora 18:39, deoarece în realitate salariatul său a prezentat agentului de control documentele justificative si anume: diagramele tahograf pentru perioada 07.05.2012 ora 00:00-22.05.2012 deoarece acesta a condus autovehiculul_ dotat cu aparat tahograf analog (documente justificative diagramele anexate dosarului), dupa care a fost disponibil conform certificatului de desfășurare a activității (in perioada 23.05._12 a fost disponibil la sediul firmei, respectiv nu a condus nici un alt tip de autovehicul ce cade sub incidența OG 37/2007) si cadrul tahograf deoarece a trecut apoi pe un autovehicul_ dotat cu aparat tahograf digital (document justificativ card șofer, act recunoscut si anexat de reprezentantul ISCTR), documente ce nu au fost luate in considerare nici de inspectorul de control nici de instanța judecătorească.
Ca urmare, recurenta a solicitat admiterea recursului si pe fond respingerea plangerii.
Intimatul prin intampinare, a solicitat in esenta, respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii atacate ca temeinica si legala.
Procedând la examinarea sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs invocate dar si din oficiu conform art.3041 Cod procedură civilă sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că recursul este nefondat.
In mod intemeiat, urmare a unei aplicari si interpretari corecte a dispozitiilor legale incidente in cauza, instanta de fond, pentru motivele expuse in hotararea pronuntata a respins ca neitemeiata plangerea formulata.
Sustinerea recurentei potrivit careia prin documenrele prezentate a justificat intreaga perioada in care a condus ,este neintemeiata iar considerentele si analiza intregului material probatoriu administrat in cauza au fost detaliat expuse in hotararea atacata asa cum au fost mai sus redate.
In consecinta pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, in temeiul art.312 c.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de . M. impotriva sentintei civile nr.7674/26.11.2012 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr._ si va mentine hotararea atacata ca fiind temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ., cu sediul în M., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.7674/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control În Transportul Rutier-I. Teritorial NR. 2, cu sediul în București, ..38, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. D.-aflată în C.O. S. M.- aflat în C.O.V. L. M.
Președinte Tribunal,Președinte Tribunal,
B. P. B. P.
Grefier,
M. I.
Jud.fond M. V.
Red.V.M.L.
Dact.V.M.L../Ex.3/29.07.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2013/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2050/2013.... → |
|---|
