Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 484/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 5330/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 484/Rca/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V.
Judecător M. S.
Judecător M. L. V.
Grefier M. S.
Pe rol soluționarea recursului în materie C. administrativ și fiscal formulat de recurenta .., cu sediul în G., .. 113, împotriva sentinței civile nr. 480/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. B., cu sediul în B., .. 7, având ca obiect-anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. G. I. pentru recurenta ., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimata I. B..
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează instanței următoarele: procedura este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, motivat, cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care;
Av. G. I. pentru recurentă solicită proba cu înscrisuri, întrucât se contestă sinceritatea martorilor și pentru a face dovada că aceștia la data audierii nu mai aveau calitate de angajați, contractele de muncă fiind încheiate pe perioadă determinată.
Instanța respinge proba cu înscrisuri în ceea ce îi privește pe martori, întrucât înscrisurile în vizează pe aceștia și nu pe contravenientă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Av. G. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului ,așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate, iar în rejudecare solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție cu exonerarea de la plata amenzii.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea deciziei în contencios administrativ.
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 480/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta .. G. în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă B. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.04.2012.
Instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, a reținut în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.04.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 pentru fapta prev. de art. 260 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003 republicată, precum și sancțiunea avertismentului pentru faptele prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din H.G. nr. 50/2011 și art. 260 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 53/2003.
În fapt, s-a reținut că în timpul controlului din data de 29.03.2012, la locația situată în mun. B., ., au fost identificați numiții C. M. și C. R. care prestau muncă necalificată în beneficiul petentei fără a încheia în formă scrisă contract individual de muncă (potrivit fișelor de identificare, aceștia operează activitate din data de 23.02.2012), fiind încălcate prev. art. 16 alin. 1 din legea nr. 53/2003. S-a mai reținut că petenta nu a transmis la I. G. registrul general de evidență al salariaților cu elementele contractului individual de muncă prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a – g din HG nr. 500/2011 în ziua lucrătoare anterioară începerii activității. De asemenea, agenții constatatori au mai reținut că nu s-a ținut evidența timpului de muncă și de odihnă în sensul că nu s-a procedat la evidențierea orelor de muncă prestate de salariați pentru perioada 01.03.2012 – 03.04.2012 și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16, alin. 1, 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei.
În urma controlului din data de 29.03.2012, au fost identificați numiții C. M. și C. R. care prestau muncă necalificată în beneficiul petentei fără a încheia în formă scrisă contract individual de muncă. Astfel, conform înscrisurilor depuse la dosar (fișele de identificare), rezultă că numiții C. R. și C. D. prestau activitate din data de 23.02.2012.
Deși petenta a depus la dosarul cauzei contractele individuale de muncă nr. 11 și nr. 12/21.03.2012 încheiate cu C. R. și C. D., petenta nu a transmis registrul general de evidență al salariaților cu elementele acestor contracte individuale de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, așa cum era obligată conform prevederilor legale.
Instanța a înlăturat declarațiile martorilor ca fiind nesincere, având în vedere că aceștia sunt angajați ai societății petente, iar pe de altă parte, cu ocazia întocmirii fișelor de identificare ambii martori au declarat că prestează activitate din data de 23.02.2012, fiind puțin probabil ca aceștia să fie în eroare de fapt – așa cum susține petenta, cu privire la aceiași dată a începerii activității, în condițiile în care de la data începerii activității până la data controlului nu a trecut o perioadă mare de timp. Cu privire la motivele pentru care au revenit asupra declarațiilor inițiale, date în fața organelor de control – instanța apreciază că acestea sunt contradictorii, martorul C. D. a declarat că a fost forțat de organele de control iar martorul C. R. a declarat că s-a pierdut datorită faptului că la fața locului erau multe persoane (poliție, jandarmerie).
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentei o amendă în cuantum de_ lei, (câte 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată) minimul prevăzut de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, sancțiunea fiind corect individualizată, fapta având un grad de pericol social ridicat, având în vedere împrejurarea și modul concret în care a fost săvârșită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta susține că instanta nu a analizat depozitiile martorilor si nici contractele de munca depuse la dosar, deoarece la data audierii persoanale in cauza nu mai aveau calitatea de angajati ai recurentei, contractele de munca fiind intocmite pe perioada nedeterminata.
De asemenea in mod gresit a apreciat instanta de fond ca este putin probabil ca martorii sa fi fost in eroare de fapt la data intocmirii fiselor de identificare, in conditiile in care de la data inceperii activitatii pana la data controlului nu a trecut o perioada mai mare de timp deoarece, contrariul rezultand chiar din fisele de identificare, martorii declarand la momentul controlului ca prestaeaza activitate pe baza de contract individual de munca.
De asemenea, instanta de fond nu a avut in vedere conditiile in care a fost realizat controlul, din declaratiile martorilor rezultand faptul ca au fost in jur de 5-6 persoane care au efectuat verificarea, inclusiv organe de politie si jandarmerie, precum si nivelul de pregatire al acestora( muncitori necalificati), fiind evident faptul ca acestia au fost intimidati.
In aceste conditii aprecierea instantei de fond asupra declaratiilor acestora ca fiind “nesincere” denota faptul ca nu au fost analizate circumstantele in care au fost luate declaratiile si nici inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Mai mult, cata vreme martorii nu se aflau in nici una din situatiile reglementate de disp. art. 189 iar instanta nu a dispus aplicarea disp.art. 99 c.pr.civ. apreciaza ca in mod eronat nu au fost avute in vedere aceste mijloace de proba in conditiile in care au fost admise.
Desi prin plangere a fost invocat faptul ca era imposbil sa se desfasoare activitate din 23.02.2012 la punctul de lucru-datorita conditiilor de iarna grea, iar la dosarul cauzei au fost depuse inscrisuri doveditoare in acest sens, instanta nu a facut nici o referire la aceste aspecte, hotararea fiind nemotivata din acest punct de vedere.
Astfel, asa cum rezulta din adresa nr. 6015/04.12.2012 emisa de . SRL-beneficiarul serviciilor prestate de catre . la punctul de lucru situat in mun. Braila, ., in luna februarie 2012 nu a fost prestata activitate, aceasta incepind abia in luna martie 2012 din cauza conditiilor meteo.
In ceea ce priveste transmiterea la I. a registrului salariatilor, instanta de fond nu a sesizat faptul ca . a incercat sa-si indeplineasca obligatia legala, contrar celor consemnate in procesul-verbal de contraventie, de la data de 21.03.2012-data intocmirii contractelor de munca, insa aceasta nu a putut fi operata de I. din cauza erorilor de sistem, aspect ce rezulta din extrasul de pe REVISAL.
De asemenea, nici fapta prevazuta de disp. art. 260 alin.1 lit.m) din codul muncii nu poate fi retinuta in sarcina societatii deoarece petenta a tinut evidenta orelor de munca prestate de salariați, așa cum rezulta din pontajul intocmit de . care a fost depus la dosarul cauzei si care nu a fost analizat de catre instanta de fond.
F. de toate aceste aspecte, contrar considerentelor hotararii recurate, a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prev. de disp,. art. 16 alin.1, art. 119 din Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele ale art. 9 alin.1 lit.e) din H.G. nr. 500/2011, faptele pentru care a fost aplicata sanctiunea contraventionala a amenzii precum si cele ale avertismentului nu exista.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.312 cod de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a întregului material probator administrat în cauză, apreciind în mod corect asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție atacat și înlăturând motivat susținerile recurentei privind inexistența contravențiilor ca fiind lipsite de suport probator.
Având în vedere că faptele contravenționale reținute în sarcina recurentei au un grad sporit de pericol social, știut fiind faptul că în lipsa încheierii contractului de muncă, persoana este lipsită de mijloace de protecție socială ce sunt reglementate de lege în beneficiul ei, Tribunalul constată că sancțiunile aplicate sunt legale și temeinice, neimpunându-se reindividualizarea lor.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta ., cu sediul în G., .. 113, împotriva sentinței civile nr. 480/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. B., cu sediul în B., .. 7.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, D. V. | Judecător, M. S. | Judecător, M. L. V. |
Grefier, M. S. |
Red VD și Tehnored SM
3 ex/27.11.2013
Jud.fond
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 54/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 601/2013.... → |
|---|
