Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2013/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 4653/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B R Ă I L A
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA_ /2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte:S. M.
Judecător: V. D.
Judecător: S. M.
Grefier: M. I.
La ordine fiind soluționarea recursului de contencios administrativ declarat de recurenta G. F.- Secția B., cu sediul în Municipiul B., ., județ B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în ., județul B., împotriva sentinței civile nr.37/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Însurăței în dosarul nr._ ; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție . nr._/27.03.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns d-nul consilier juridic B. E. F. pentru recurenta G. F. - Secția B. în baza delegației nr._/05.09.2013 și d-na avocat M. A. pentru intimata . împuternicirii avocațiale nr.122/16.09.2013.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează instanței următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; recursul este declarat în termen legal, motivat, cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, cauza se află la primul termen de judecată, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare acordând cuvântul părților prezente:
Prezent în fața instanței de recurs, d-nul consilier juridic B. E. F. pentru recurenta G. F. - Secția B. solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în acțiune, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii ca nefondată.
Apărătorul intimatei depune note scrise la dosar și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie în contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr 37/17 01 2013 a Judecătoriei Însurăței județul B. a pronunțată in dosarul nr_/2012/2011 a admis în parte, plângerea formulată de petenta ., cu sediul în ., județul B., în contradictoriu cu intimata G. F., Secția B., cu sediul în Municipiul B., ., județ B..
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei, aplicată prin procesul - verbal . nr._/27.03.2012, întocmit de către G. F. Secția B., cu sancțiunea avertisment.
S-a dispus ridicarea măsurilor complementare de suspendare a activității unității pe termen de o lună și respectiv pe termen de 3 luni, aplicate prin acest proces verbal de contravenție.
S-a menținut celelalte dispoziții înscrise în procesul verbal de contravenție contestat, ca fiind legale și temeinice.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal .. nr._/27.03.2012, întocmit de catre agentul constatator G. F. Secția B., petenta ., a fost sanctionată contraventional cu două sancțiuni, respectiv cu avertisment și complementar confiscarea produselor nemarcate precum și măsura suspendării activității pe termen de o lună, conform art. 221 ind.3 alin.3 lit c din legea nr. 571/2003 și cu amendă în sumă de 8000 lei și complementar confiscarea sumei de 239 lei și suspendarea ativității unității pe o perioadă de 3 luni, conform prevederilor art. 11 alin.1 și 14 alin.2 din OUG nr. 28/1999.
Analizând din punct de vedere formal continutul procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mentiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/200l, neexistând motive de nulitate absolută ori de anulabilitate a acestuia.
Instanta a constatat și faptul că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei savârsirea contraventiei prevăzute de art. 221 ind.3, alin. 2 lit. b, din legea nr. 571/2003, cu toate că aceasta a dovedit cu declarația martorul C. Antonel L., audiat în cauză, starea de fapt afirmată în cuprinsul plângerii contravenționale. Martorul a arătat că a lucrat în curtea magazinului la reamenajarea casei lui M. Anișoara, administratora firmei, primind de la aceasta alimente și țigări vrac. Potrivit art. 206 ind. 3 alin. 4 din legea nr. 571/2002, privind codul fiscal ,,produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate vor fi considerate ca nemarcate, ceea ce înseamnă că țigaretele vrac, desfăcute din ambalajul original, sunt asimilate produselor accizabile nemarcate.
Este însă convingătoare afirmația făcută de petentă potrivit căreia țigările respective au fost găsite în poseta personală și că erau destinate muncitorilor care lucrau în locuința sa în afara magazinului și nu comercializării, însă contravenția constatată există, fiind corect sancționată cu avertisment.
Cu privire la măsura complementară de suspendare a activității pe termen de o lună aplicată pentru această faptă, instanța a apreciat că este extrem de severă dacă se raportează la modul și condițiile de comitere a acesteia. Din acest punct de vedere instanța constată că însăși măsura sancționatorie a avertismentului aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție, este prin ea însăși suficientă pentru a reinstaura ordinea de drept încălcată, cu atât mai mult cu cât țigaretele în cauză nu erau destinate comercializării.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului mentionează în mod expres că prezumția de nevinovație nu este una absolută și că, nu există nici obligatia organului constatator de a suporta singur întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt justificate în masura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autoritatilor.
Procesul-verbal de contraventie nu este doar un „act de acuzare”, asemanator rechizitoriului, ci si un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lasată la latitudinea fiecarui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciazaă probatoriul.
Textul art. 34 al.l din OG 2/200l, permite o interpretare în concordanță cu exigentele unui proces echitabil, din moment ce prevede ca instanța de judecată verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție fără a stabili și vinovația persoanei sancționate. Procesul-verbal de contravenție dovedește doar situația de fapt, care a dus la încheierea acestuia și poate conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzatii bazate pe împrejurari de fapt ce necesită explicații bazate pe probe.
În ceea ce privește sancțiunea cu amenda contravențională în sumă de 8000 lei, aplicată contravenientei, pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, respectiv pentru neemiterea de bonuri fiscale în valoare de 239 lei pentru bunuri livrate direct către populație, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În sensul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța hotărăște și asupra măsurilor complementare aplicate prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Cu referire la cauza de față, se va avea în vedere că pericolul social al faptei săvârșite de unitatea petentă de a nu emite bonuri fiscale, este unul redus dacă se are în vedre și împrejurările în care contravenția a fost comisă. Astfel apare extrem de convingătoare motivația petentei cu privire la faptul că suma de 239 lei găsită în casa de marcat nu rezulta din vânzările acelei zile, fiind păstrată în locația respectivă din cauza lucrărilor de amenajare interioară a locuinței de unde ar fi putut dispare. Din acest motiv sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei este disproporționată în raport de fapta săvârșită.
Conform art. 7 alin. 2 și alin. 3 din OG nr. 2/2001 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” și „se poate aplica chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”. Și pentru această contravenție instanța va dispune ridicarea măsurii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, ca fiind excesivă în raport de abaterea comisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta G. F. –Secția județeană B.
În motivare a arătat că pentru prima contravenție a fost aplicată sancțiunea avertisment iar pentru a doua amenda în cuantum minim prevăzut de lege .A mai susținut că suma nejustificată cu bonuri fiscale de 239 lei este mare prin raportare la cele 4 ore de funcționare până la ora controlului și că sancțiunea complementară este imperativă și obligatorie odată cu aplicarea sancțiunii principale .
La dosar nu s-a depus întîmpinare .
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art 304 ind1 C pr civ tribunalul apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art 5 al 5 din OG 2/2001: Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Potrivit art 7 al 2 din OG 2/2001Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
De asemenea potrivit art. 21 al 3 din O 21/2010: Sancțiunea se aplică în limitele
prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și
mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din dispozițiile legale enunțate rezultă că la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama de criteriile prevăzute de art 21 al 3 din O 21/2010.
Prin raportare la dispozițiile art 21 al 3 din OG 2/2001 se reține că recurenta
nu a mai fost sancționat contravențional pentru o faptă similară și că suma care nu a fost justificată cu bonuri fiscale este una redusă .
În consecință față de cele reținute sancțiunea avertisment apare ca fiind suficientă .
Referitor la măsura dispusă de organul constatator respectiv aceea de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni se impunea înlăturarea acesteia pentru următoarele considerente:
Potrivit art 34 al 1 din OG 2/2001 Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Potrivit art 5 al 3lit e din OG 2/2001 Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
e)Suspendarea activității agentului economic;
Potrivit art 5 al 6 din OG 2/2001 Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.
Potrivit art 7 al 2 din OG 2/2001 Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă
În cauză ,deoarece s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment având în vedere gravitatea redusă a faptei, prin raportare la sancțiunea contravențională principală astfel cum a fost aplicată și la cuantumul redus al sumei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, se impunea înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare constând în suspendarea activității agentului economic pe o perioadă de 3 luni .
Față de aceste considerente în tem art 312 C pr civ recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta G. F.- Secția B., cu sediul în Municipiul B., ., județ B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în ., județul B., împotriva sentinței civile nr.37/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Însurăței în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 septembrie 2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
S. M. V. DanielaSpiță M.
Grefier,
Pt. M. I.
Înceta delegație transfer
Grefier sef sectie-C. Steluța
Jud.fond P. I.
Red.Sp.M.
Dact.M.I./Ex.3/9.09.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul BRĂILA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 281/2013. Tribunalul... → |
|---|
