Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 590/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 14618/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA A II-A CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 590/Rca
Ședința publică de la 21 noiembrie 2013
Președinte - M. S.
Judecător - C. G. I.
Judecător - G. E. V.
Grefier - M. G.
La ordine fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul I. de S. în Construcții, cu sediul ales în C., .-52, împotriva sentinței civile nr.1294/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. P., cu domiciliul în B., ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurent consilier juridic A. E., lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este completă, recursul este declarat în termen legal, motivat, motivele de recurs nu au fost comunicate, primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, având cuvântul, arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că a fost sancționat contravenientul deoarece ar fi trebuit sancționată o persoană juridică la care contravenientul are calitatea administrator.
De asemenea precizează că instanța de fond a apreciat că numai persoanele juridice sunt ținute să asigure supravegherea lucrărilor de construcții, deoarece prevederile art.14 din Legea nr.10/95 folosește expresia „agenții economici”., în speță și persoanele fizice pot fi sancționate.
Pentru cele arătate a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal de contravenție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr.1294/18.02.2013 a Judecătoriei B. a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul C. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr.183/15.10.2012 întocmit de intimatul I. de S. în Construcții – Direcția Regională Sud-Est.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr.183/15.10.2012 întocmit de agentul constatator, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 1700 de lei (1550 pentru prima faptă și 150 de lei pentru cea de-a doua), reținându-se că acesta nu a sesizat ISC în cazul producerii unor accidente tehnice la construcțiile în execuție – dărâmarea peretelui imobilului din . și nu a organizat corespunzător sistemul de conducere și de asigurare a calității, lipsind un responsabil tehnic cu executarea atestat.
Procesul-verbal a fost semnat cu obiecțiuni de către petent cu obiecțiuni în sensul că la data demolării vechiului imobil de la nr.441A s-a constatat că imobilul de la nr.443, proprietatea numitei I. C., nu avea perete pe hotar ci doar tencuială pe peretele care s-a demolat cu autorizație de demolare; prin urmare, nu s-a demolat nici un perete al doamnei I., casa fiind lipită de imobilul de la nr.443.
În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.7 și art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel cum se arată într-o jurisprudență constantă a instanțelor, mențiunile obligatorii prevăzute la art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 (inclusiv descrierea faptei) nu sunt sancționate expres cu nulitatea procesului-verbal însă aceasta poate interveni în condițiile prevăzute de art.105 alin.2 teza I C.proc.civ., doar în măsura în care a) actul este întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de un funcționar necompetent; b) s-a pricinuit părții o vătămare și c) vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Din interpretarea per a contrario a tezei finale a art.105 alin.2 rezultă că, în măsura în care nu este o nulitate expresă, ci una virtuală, cel care o invocă trebuie să dovedească o vătămare.
Din perspectiva instanței însă, ambele fapte au fost suficient descrise; chiar dacă se reiau prevederile din textul incriminator, totuși se precizează expres în ce a constat accidentul tehnic și faptul că nu există un responsabil de lucrări atestat. Oricum, petentul nu invocă nicio vătămare, astfel încât susținerile sale sunt vădit nefondate.
În privința lipsei semnăturii unui martor, instanța a constatat că procesul-verbal a fost semnat de către petent; într-o atare situație nu se mai impune semnătura unui martor (art.19 din OG nr.2/2001), rolul martorului asistent fiind acela de a atesta împrejurarea că petentul a refuzat să semneze sau că procesul-verbal s-a întocmit în lipsă. Așadar, susținerile petentului sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește respectarea condițiilor de fond, potrivit art.14 alin.2 sin Legea nr.10/1995 „agenții economici care execută lucrări de construcții asigură nivelul de calitate corespunzător cerințelor esențiale, prin personal propriu și responsabili tehnici cu execuția atestați, precum și printr-un sistem propriu conceput și realizat”, nerespectarea obligației fiind considerată contravenție și sancționată cu amendă contravențională potrivit art.33 pct.II lit.d din lege. De asemenea, potrivit art.33 pct.V lit.e „constituie contravenție la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să constituie infracțiuni […] e) nesesizarea Inspecției de stat în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului în cazul producerii unor accidente tehnice la construcțiile în execuție, precum și la cele în exploatare.
Prin raportare la descrierea din procesul-verbal, instanța a apreciat că faptele se încadrează în dispozițiile legale menționate, amenzile fiind de asemenea legal aplicate prin raportare la limitele prevăzute de lege.
Totuși, instanța a apreciat că procesul-verbal nu este temeinic deoarece în cauză petentul nu a săvârșit contravenția.
În privința afirmațiilor intimatului cum că petentul nu a făcut dovada că este administratorul societății care executa demolarea respectivă, instanța apreciază că această calitate rezultă chiar din procesul-verbal de inspecție în care se precizează numele petentului și calitatea acestuia (administrator .). Prin urmare, încă de la momentul întocmirii procesului-verbal intimata cunoștea calitatea acestuia.
Astfel cum rezultă din art.14 alin.2 subiectul activ al contravenției prevăzută la art. 33 pct.II lit.d din Legea nr.10/1995 trebuie să aibă calitatea de „agent economic”, petentul fiind sancționat în calitate de persoană fizică (nu persoană fizică autorizată, înscrisă la registrul comerțului), în condițiile în care acționa în calitate de administrator al ..
Totodată, potrivit art.23 lit.h executantul lucrărilor de construcții are următoarele obligații principale: […] h) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecției de stat în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului în cazul producerii unor accidente tehnice în timpul execuției lucrărilor. În speță însă calitatea de executant nu aparține petentului, ci societății al cărei administrator este.
Este adevărat că potrivit art.34 din lege sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 33 se aplică persoanelor juridice și fizice, însă această dispoziție trebuie interpretată în sensul că se vor sancționa persoanele fizice în măsura în care pot avea calitatea de subiect activ al contravenției sau au contribuit în orice mod la săvârșirea contravenției de către persoana juridică în sensul art.191 C.pen. (vezi art.47 din OG nr.2/2001 care face trimitere la Codul penal). În speță însă o astfel de contribuție nu rezultă din actele administrate în cauză, întreaga răspundere fiind în sarcina persoanei juridice, aceasta având calitatea de executant; fapta nu a fost săvârșită așadar de petent.
Față de aceste considerente, apreciind că din probele administrate rezultă că petentul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, instanța a admis plângerea, a dispus anularea procesului-verbal contestat și a exonerat petentul de sancțiunile aplicate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurenta I. de Stata în Construcții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurenta că din verificările efectuate la fața locului a rezultat că lucrările de construcții s-au executat de către petent și nu de firma la care acesta este administrator.
De altfel, precizează recurenta prin procesul verbal de inspecție nr.316/08.11.2012 s-a subliniat că sancțiunea i-a fost aplicată petentului în calitate de executat al lucrării și nu în calitate de administrator al vreunei societăți.
Recurenta învederează faptul că potrivit art.23 lit.c din Legea nr.10/1995 executanții au obligația de a asigura nivelul de calitate corespunzător și realizat prin personal propriu cu responsabili tehnici. Legea nu distinge dacă acești executanți sunt persoane fizice sau juridice.
În ceea ce privește cea de a doua contravenție, susține recurenta că petentul era obligat să încunonștiințeze I. de S. în Construcții despre producerea accidentului tehnic provocat.
Legal citat, petentul, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței de recurs la termenul fixat pentru a-și preciza poziția socială.
Tribunalul examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Intimatul – petent a fost sancționat contravențional deoarece a executat lucrări de construcții la adresa din B., . fără a asigura supravegherea acestora de către responsabil tehnic cu execuția. De asemenea, după ce din cauza lucrărilor executate o parte din imobilul învecinat (nr.443) s-a ruinat, nu a anunțat reclamanta de producerea accidentului tehnic deși avea această obligație.
Faptele constituie contravențiile prevăzute de art.33 pct.II lit.d și art.33 pct.V lit.e din Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcții, petentul fiind sancționat pentru aceasta prin procesul verbal de contravenție . nr.183/15.10.2012.
Instanța de fond a arătat că într-adevăr, conform art.1182 din Codul civil din 1864, contractul de antrepriză depus la dosarul cauzei de către petent nu face dovada momentului la care au luat naștere pretinsele raporturi contractuale dintre investitor și firma la care petentul are calitatea de administrator (.) și că pe cale de consecință la momentul producerii accidentului tehnici nu e demonstrat că executant era . și nu petentul.
Însă pentru a-și motiva soluția instanța a considerat că nu petentul ci . trebuia sancționată deoarece agentul constatator avea cunoștință de calitatea de administrator al primului la societatea amintită, sens în care în procesul verbal de inspecție nr.316/08.11.2012 i-a indicat această calitate.
Din verificările la fața locului efectuate de agentul constatator a reieșit că lucrările de construcții s-au executat de către petent și nu de către vreo firmă la care acesta este administrator.
Faptul că în procesul verbal de inspecție nr.316/08.11.2012 s-a arătat că petentul este administrator al unei societăți comerciale nu are nici o relevanță, deoarece sub un prim aspect nu a făcut obiectul judecății procesului verbal de inspecție nr.316/08.11.2012, ci procesul verbal de contravenție . nr.183/15.10.2012.
Ori în procesul verbal de contravenție se arată în mod neechivoc că sancțiunea i-a fost aplicată petentului în calitate de executant al lucrărilor de construcții și nu în calitate de reprezentat al executantului.
Potrivit art.23 lit.c din Legea nr.10/1995, executanții – fără a face distincție după cum sunt persoane fizice sau persoane juridice, au obligația legală de a asigura nivelul de calitate corespunzător cerințelor printr-un sistem propriu de calitate conceput și realizat prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu execuția atestați.
De altfel, legea nu interzice realizarea construcțiilor de către persoanele fizice, ori din moment ce acestea pot executa lucrări de construcții în regie proprie, sunt ținute și să respecte legislația în domeniu și pe cale de consecință să răspundă în cazul încălcării acesteia.
În ceea ce privește cea de a doua contravenție, anume aceea că nu a încunonștiințat I. de S. în Construcții despre producerea accidentului tehnic pe care l-a provocat în mod greșit instanța de fond a reținut că nu putea fi sancționat petentul.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că acesta executa lucrări și nu . comercială ce avea alt profil de activitate și nu de construcții.
În aceste condiții nu se poate reține că aceasta executa lucrările ci petentul – intimat.
Față de motivele expuse tribunalul în temeiul dispozițiilor art.212 Cod procedură civilă consideră că recursul este fondat urmând să-l admită ca atare, să modifice sentința recurată și în rejudecare să respingă ca nefondată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul formulat de recurentul I. de S. în Construcții, cu sediul ales în C., .-52, împotriva sentinței civile nr.1294/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. P., cu domiciliul în B., ., județul B..
Modifică sentința atacată și în rejudecare:
Respinge plângerea contravențională ca nefondată.
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. C. G. I. G. E. V.
Grefier,
M. G.
Red.C.G.I.
Jud.fond M.V.
Dact.M.G.
2 ex/06.12.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 589/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 573/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
