Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 437/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 13591/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizie Nr. 437/Rca/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. G. I.
Judecător – G. E. V.
Judecător – M. S.
Grefier – F. D.
Pe rol judecarea recursului formulat în materia contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Finanțelor Publice Locale-Serviciul Impunere Persoane Juridice, cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr. 783/30 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata M. E. SRL, cu sediul în B., ., .-68, jud. B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică consilier juridic C. R. P. pentru recurent și administratorul societății intimate Slavic M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată; recursul este declarat legal; motivat; cererea este scutită de plata taxei de timbru judiciar, după care;
Reprezentantul recurentului depune un set de înscrisuri în dovedire, fiind corespondență purtată cu AFP B. arătând că nici la această dată nu s-a putut efectua inspecția fiscală pentru a putea stabili masa impozabilă corectă.
Reprezentantul intimatei având cuvântul arată că și-a schimbat domiciliul, la sediul societății locuind fosta soție și în calitate de administrator nu a intrat în posesia documentelor comunicate de recurentă.
Reprezentantul recurentului arată că administratorul societății intimate nu a adus la cunoștință despre acest lucru la instanța de fond și de schimbarea domiciliului, fiindu-i comunicate toate documentele în cauză, conform și dovezilor de la dosar. Precizează că instanța de fond a recunoscut un document falsificat de reprezentantul intimatei
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat în cauză instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, intimata fiind amendată datorită faptului că nu a permis să se efectueze în cauză inspecția fiscală fapta fiind foarte gravă în contextul luptei împotriva evaziunii fiscale.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat. Solicită acordarea unui termen de judecată pentru angajare apărător.
Instanța respinge cererea de acordare termen pentru lipsă de apărare a reprezentantului intimatei dat fiind că s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie în contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.783/30.01.2013 a Judecătoriei B. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. E. S.R.L. B. împotriva procesului verbal de contravenție nr.88/11.09.2012 întocmit de agentul constatator Direcția Generală a Finanțelor Publice Locale -Serviciul de impunere persoane juridice și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr.88/11.09.2012 întocmit de agentul constatator la data de 11.09.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei, reținându-se că nu au fost prezentate înscrisuri conform invitației nr.9375/28.06.2012 (filele 7, 26 din dosar), fiind încălcate obligațiile prevăzute de art.56 C.proc.fisc.
Procesul-verbal a fost întocmit în absența petentei, fiindu-i comunicat la data 29.09.2012 prin afișare la ușa punctului de lucru (fila 21).
În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.7 și art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Invocă petenta faptul că nu au fost trecute datele de identificare ale reprezentantului-legal, contrar prevederilor art.16 alin.6 din OG nr.2/2001. Potrivit art.16 alin.6, în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
Instanța a apreciat că susținerile sunt vădit nefondate, simpla eroare cu privire la . nr. cărții de identitate neputând conduce la nulitatea procesului-verbal. Reprezentantul legal este suficient de bine identificat prin codul numeric personal, identic cu cel din cartea de identitate.
Astfel cum se arată într-o jurisprudență constantă a instanțelor, mențiunile obligatorii prevăzute la art.16 alin.1, 6 din OG nr.2/2001 nu sunt sancționate expres cu nulitatea procesului-verbal însă aceasta poate interveni în condițiile prevăzute de art.105 alin.2 teza I C.proc.civ., doar în măsura în care a) actul este întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de un funcționar necompetent; b) s-a pricinuit părții o vătămare și c) vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Din interpretarea per a contrario a tezei finale a art.105 alin.2 rezultă că, în măsura în care nu este o nulitate expresă, ci una virtuală, cel care o invocă trebuie să dovedească o vătămare. Or, în cauză, petenta nu explică în ce a constat vătămarea prin indicarea greșită a seriei și a nr. cărții de identitate.
În legătură cu dreptul de a formula obiecțiuni, instanța a apreciat însă că art.16 alin.7 are în vedere situația în care procesul-verbal este întocmit chiar în momentul constatării faptei, iar nu ulterior, cum s-a întâmplat în speță – procesul-verbal fiind întocmit la sediul intimatei la data de 11.09.2012, reprezentantul petentei nefiind de față și, prin urmare, neexistând nici obligația agentului constatator de a aduce la cunoștință posibilitatea de a formula obiecțiuni pe care mai apoi să le consemneze. Instanța va analiza în acest context și respectarea prevederilor art.19 din OG nr.2/2001.
Astfel, chiar dacă agentul constatator nu a precizat motivele pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de un martor, instanța observă că petenta însăși recunoaște faptul că i-a fost ulterior comunicat procesul-verbal și că nu a fost încheiat în prezența reprezentantului-legal. Prin urmare, susținerile ulterioare în sensul că nu este clar modalitatea în care a fost încheiat procesul-verbal, dacă reprezentantul legal a fost sau nu de față, dacă a refuzat să semneze sau dacă procesul-verbal a fost întocmit în lipsă sunt vădit neîntemeiate și nu pot conduce la nulitatea procesului-verbal. Din probele administrate în cauză rezultă în mod cert că la întocmirea procesului-verbal reprezentantul petentei nu a fost de față, procesul-verbal fiind comunicat ulterior petentei.
Prin urmare, susținerile petentei sunt vădit nefondate.
În legătură cu susținerea că nu s-a respectat procedura de control în sensul că nu a fost completat registrul unic de control conform Legii nr.252/2003, instanța apreciază susținerile ca vădit neîntemeiate. Astfel cum a precizat intimatul, în baza ordinului de serviciu nr.16/16.03.2012 la punctul de lucru din . inspectorii fiscali care au semnat în registrul unic de control la poziția nrt.5. Ordinul de serviciu poartă inclusiv semnătura reprezentantului și ștampila societății.
Așadar, instanța a constatat legalitatea procesului-verbal contestat din punct de vedere formal și procedural.
În ceea ce privește respectarea condițiilor de fond, potrivit art.56 alin.1 și 2 C.proc.fisc., „în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri și altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte”, nerespectarea acestor obligații constituind contravenție potrivit art.219 alin.1 lit.c C.proc.fisc. Pe de altă parte, conform art.106 alin.1 C.proc.fisc., „contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal”.
Prin raportare la descrierea faptei cuprinsă în procesul-verbal, instanța a apreciat că fapta a fost corect încadrată de către agenții constatatori, sancțiunea aplicată în cuantum de 25.000 lei fiind legală prin raportare la limitele prevăzute de lege în art.219 alin.2 lit.a C.proc.fisc.
În privința temeiniciei, petenta nu afirmă că ar fi prezentat documentele solicitate ci invocă în mod surprinzător că respectivele înscrisuri nu erau relevante. Totuși, instanța a apreciat că cei în măsură să aprecieze dacă respectivele documente erau sau nu relevante sunt inspectorii fiscali; indiferent de aprecierile proprii ale petentei, aceasta trebuia să le prezinte la data stabilită în invitație. – 06.07.2012, invitația fiind primită chiar la data emiterii – 28.06.2012, iar nu cu doar o zi înainte de prezentarea înscrisurilor cum susține petenta. Instanța atrage atenția petentei și reprezentantului său cu privire la înscrisurile depuse la dosar, în special adresa nr.9375/28.06.2012 pe care apare o altă dată de primire și o semnătură, observându-se diferențe vizibile față de adresa depusă la dosar de intimată. Nu este vorba despre altceva decât o încercare de inducere în eroare a instanței, invitația fiind lăsată petentei în alb, fără vreo mențiune în josul paginii, reprezentantul completând-o ulterior în vederea producerii de consecințe juridice, faptă ce poate reprezenta infracțiune.
Instanța a apreciat că petenta a avut timp suficient între data primirii înștiințării – 28.06.2012 și data întocmirii procesului-verbal – 11.09.2012 să prezinte documentele respective; în ciuda acestui aspect, petenta a refuzat să se supună obligațiilor prevăzute de legislația fiscală.
În consecință instanța a constatat că procesul-verbal este temeinic.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei, minimul prevăzut de lege – art.219 alin.2 lit.a C.proc.fisc.
Instanța va avea în vedere elementele prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2002 și, în ciuda faptului că atitudinea petentei a lăsat de dorit – în sensul că nu a recunoscut săvârșirea faptei, a încercat inducerea în eroare a instanței, instanța a apreciat că o amendă contravențională în cuantum de 25.000 este exagerată în contextul în care nici agenții constatatori nu au relevat ce anume se urmărea prin verificarea acestor documente.
În contextul luptei împotriva evaziunii fiscale, fapta petentei poate fi considerată una gravă, însă în concret, fapta nu este de o asemenea gravitate încât să fie necesară aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 25.000 lei; în lipsa unei posibilități de a coborî sub minim, ținând cont și de contextul socio-economic și de faptul că totuși petenta s-a supus în definitiv obligațiilor impuse de organul de control, fapta este de o gravitate redusă, sancțiunea avertismentului fiind suficientă. Avertismentul trebuie însă să fie tratat cu maximă responsabilitate de petentă, fiind un beneficiu acordat cu condiția ca pe viitor să se supună controalelor efectuate de inspectorii fiscali și de celelalte organe de control ale statului.
Față de toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 21 alin.3 prin raportare la art.7 alin.2 din OG nr.2/2001, apreciind că fapta săvârșită de petentă este de o gravitate redusă, a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei că în cazul săvârșirii unei alte contravenții se poate aplica o sancțiunea mai grea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurenta Unitatea Administrativ Teritorială B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În opinia recurentei fapta săvârșită de petentă prezintă pericol social grav întrucât au fost încălcate prevederile Legii nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Susține recurenta că petentul a fost înștiințat să se prezinte la sediul instituției în vederea prezentării unor acte contabile necesare stabilirii situației fiscale reale a agentului economic.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare însă la termenul fixat s-a prezentat reprezentantul societății care a învederat că nu i-au parvenit înștiințările recurentei.
A arătat intimata prin reprezentant că sediul societății este la fostul domiciliu al administratorului, iar acesta s-a mutat, fiind în proces de partaj cu soția sa.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o judicioasă analiză a întregului material probator administrat in cauza si o interpretare corecta a dispozițiilor legale aplicabile in speța.
Obligatia instantei de a-și motiva hotărârea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art. 261 c.p.c, are in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatie de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si, nu in ultimul rand, rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia data.
Aceste cerinte legale, impuse de însăși cerinta înfaptuirii justiției, au fost respectate de instanta de fond, iar faptul ca solutia adoptata îl nemulțumește pe recurent nu poate inlatura rationamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
În mod corect instanta de fond a avut in vedere faptul ca deși recurenta avea obligatia de a prezenta intimatei inscrisurile solicitate in termenul indicat de aceasta nu s-a conformat acestei obligatii. În ceea ce priveste inlocuirea sanctiunii amenzii aplicate, tribunalul apreciaza ca au fost respectate prevederile art 21 din OG 2/2001. Astfel o amenda aplicata agentului economic in cuantum atat de ridicat în contextul crizei actuale poate avea repercursiuni grave asupra relatiilor economice ale firmei conducând spre insolventa.
În cauză motivarea hotararii recurate raspunde tuturor exigentelor legale deoarece examineaza efectiv apararile si sustinerile partilor, explicând in termeni accesibili situatia de fapt si dezlegarea in drept statuata de instantă.
Analizând hotărârea atacată, tribunalul retine ca nu exista alte motive de ordine publica care sa fie invocate din oficiu hotărârea instantei de fond fiind legală.
Având in vedere aceste considerente, tribunalul va aprecia că recursul declarat este nefondat, urmând ca, in temeiul dispozițiilor art.312 alineatul 3 din Codul de procedură civilă, să îl respingă ca atare și să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Direcția Finanțelor Publice Locale-Serviciul Impunere Persoane Juridice, cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr. 783/30 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata M. E. SRL, cu sediul în B., ., .-68, jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Septembrie 2013.
Președinte Judecător, Judecător,
C. G. I. G. E. V. M. S.
Grefier,
F. D.
Red. C.G.I.
Dact. F.D./2ex./16.10.2013
Jud. fond: M. V.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 527/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 507/2013.... → |
|---|
