Pretentii. Sentința nr. 1668/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1668/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 4103/113/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA A II-A CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1668/Fca
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Președinte - M. S.
Grefier - M. G.
La ordine fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul R. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, personal, care s-a legitimat cu B.I. . nr._, lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este completă, acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 4 lei – conform chitanței . nr._ PJ, cauza a fost amânată pentru a se reveni cu adresă la reclamant, s-au formulat și depus la dosar de către pârâtă note scrise, al 6-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauze în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbateri.
Reclamantul, având cuvântul, arată că nu mai are alte decizii de atacat și solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei și obligarea pârâtei la restituire sumei de bani.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamantul R. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. anularea Deciziei de impunere în baza căreia a plătit suma de 1501 lei și restituirea sumei plătite.
În motivare a arătat că venitul bază de calcul avut în vedere de pârâtă la calculul contribuției nu este cel efectiv realizat, ci salariul minim brut pe țară lunar. S-a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr.1394/26.10.2010, aceasta a statuat neconstituționalitatea prevederilor art.257 al 1 lit f teza finală din Legea nr.95/2006 referitoare la baza de calcul a contribuției. De asemenea s-a susținut că nu a fost informată despre cuantumul contribuției datorate.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține:
Prin Decizia de impunere nr._/27.12.2011 pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația la plata sumei de 367lei reprezentând contribuția de asigurări de sănătate pentru venituri din dividende aferentă anului 2008 și a sumei de 329,27 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 27.01._11.
Reclamantul a făcut dovada formulării procedurii prealabile.
Instanța reține că prin Decizia Curții Constituționale nr.335/10.03.2011 s-au declarat neconstituționale disp art.257 al 2 lit f teza finală din L 95/2006 în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției sociale minime la fondul de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, dividende, dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate individual sau într-o formă de asociere sau alte venituri care sunt supuse impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază pe țară brut lunar.
Se observă din conținutul Deciziei de impunere contestată că baza de calcul avută în vedere de pârâtă la emiterea lor o reprezintă salariul minim brut pe țară lunar, în condițiile în care din adresa nr.139/11.01.2012 emisă de Banca Cooperatistă Danubius B. rezultă că veniturile din dividende aferente anului 2008 au fost de 4 lei.
Se reține astfel că la calculul contribuției datorate de reclamantă au fost avute în vedere alte venituri decât cele efectiv realizate de către reclamant.
Instanța mai reține din conținutul Deciziilor de impunere atacate că acestea reprezintă un titlu de creanță care devine executoriu din ziua imediat următoare expirării termenului de plată. Se constată însă că decizia atacată reprezintă de fapt un veritabil titlu executoriu fiind emise cu mult după expirare termenului de plată a obligațiilor stabilite în cuprinsul lor .
Procedând astfel, pârâta a determinat curgerea penalităților de întârziere fără o atitudine culpabilă din partea reclamantei
Pe de altă parte se reține că nu pot fi datorate majorări de întârziere atâta timp cât baza nu este datorată.
În ceea ce privește restituirea sumei de 1501 lei achitată potrivit chitanței nr._/23.11.2011 se reține că nu există corespondență între această sumă și cea menționată în decizia de impunere atacată. Mai mult suma de 1051 lei a fost plătită înainte de emiterea deciziei de impunere contestată astfel că nu se poate constata că plata s-a efectuat în temeiul deciziei ce se anulează.
Pentru toate acesta considerente cererea va fi admisă în parte și decizia de impunere atacată anulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte ca fondată acțiunea formulată de reclamantul R. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ..
Dispune anularea Deciziei de impunere nr._/27.12.2011 emisă de pârâtă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2013.
Președinte,
M. SpițăGrefier,
M. G.
Red.M.S.
Dact.M.G.
4 ex/03.07.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1880/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2369/2013. Tribunalul... → |
|---|
