Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 779/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 779/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1400/249/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 487
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. H.
Judecător N. D.
Grefier M. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul F. I.-C. împotriva sentinței civile nr.779 din 04 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul IPJ Călărași.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că petentul F. I.-C. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei și motive de apel; s-a mai învederat de către grefier faptul că intimatul a solicitat, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 25.09.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei L.-Gară, plângerea contravențională formulată de contestatorul F. I. C., domiciliat în mun. Călărași, ..17, ., ., jud. Călărași, CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE CĂLĂRAȘI, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/12.09.2014.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că la data de 12.09.2014 a fost întocmit procesul verbal contestat prin care a fost amendat cu suma de 360 lei plus avertisment și aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile întrucât în timp ce se deplasa pe DN 3 din direcția L. - Călărași a depășit în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă un autocamion marca Scania cu nr. de înmatriculare_, și nu avea actele de identitate asupra sa.
A precizat că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, arătând că circula pe DN 3 din direcția L. - Călărași, iar în localitatea Plevna a depășit un autocamion care emana o cantitate mare de gaze de eșapament și se deplasa cu o viteza foarte mică, semnalizând intenția de a opri pe partea dreapta a sensului său de mers, dar nu se afla în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă și nici nu a încălcat marcajul longitudinal continuu.
În drept se invocă dispozițiile art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri și martori și a depus în copie cartea sa de identitate . nr._, procesul-verbal ., nr._/12.09.2014 întocmit de IPJ Călărași și dovada achitării taxei de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea plângerii.
În drept se invocă disp. art.205 C.p.civ..
În apărare intimatul a depus fișă de abateri a contestatorului, grafic de patrulare din 12.09.2014, planșe foto, înregistrarea video, raportul agentului constatator, în copie procesul-verbal ., nr._/12.09.2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.487/21.04.2015, Judecătoria L.-Gară a respins plângerea formulată de contestatorul F. I. C., domiciliat în mun. Călărași, ..17, ., CNP –_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE CĂLĂRAȘI cu sediul ., jud. Călărași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 120 al.1 lit.i, din HG 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere
Potrivit art. 100 al.3 lit.e din OUG_ constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea.
Potrivit art.147 pct.1 din HG 1391/2006 conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Potrivit art.35 al.2 din OUG 195/2002 participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Potrivit art.101 al.1 pct.18 din Lg.195/2002nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6-8 puncte amendă).
Examinând procesul-verbal prin prisma dispozițiilor art.17 din O.G.2/2001, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absolută.
Analizând motivele invocate de contestator instanța a constatat că acesta recunoaște săvârșirea faptei, dar o circumstanțiază motivând că a fost nevoit să efectueze depășirea.
Astfel cum rezultă din conținutul procesului verbal fapta a fost constatată personal de agentul constatator astfel că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de temeinicie până la dovada contrară, care îi aparținea petentului. Cum petentul nu a făcut dovada contrară a situației de fapt descrisă în procesul verbal aceasta este reală, procesul verbal fiind temeinic cu privire la existența faptelor reținute.
Procesul verbal de contravenție deși întocmit pe baza propriilor constatări ale agentului constatator beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate. Cum această prezumție putea fi răsturnată de contravenient, nu este în nici un fel încălcat dreptul la apărare al acestuia și la un proces echitabil.
Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO.
De altfel CEDO a stabilit (cauza I.) că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nefiind absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Însă apărarea petentului este infirmată însă de înregistrarea video depusă la dosar din examinarea căreia rezultă cu claritate că autoturismul cu nr._ a depășit autovehiculul cu nr._, încălcând marcajul longitudinal continuu, iar împrejurarea că vehiculul aflat înaintea sa rula cu o viteză mică nu legitimează manevra de depășire cu încălcarea marcajului continuu, simplu și nici nu constituie vreo împrejurare care să înlăture răspunderea contravențională.
În ceea ce privește măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere (în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce) s-a reținut că această măsură a fost dispusă corect cu menționarea în procesul verbal a luării acesteia cât și a perioadei pentru care a fost luată respectându-se prev. art. 109 al.1 din OUG 195/2002, potrivit căruia constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, examinând procesul verbal în conformitate cu competența oferită de art. 34 al.1 teza finală din OG 2/2001, de a aprecia asupra sancțiunii stabilite, instanța a considerat că față de criteriile oferite de art. 21 al.3 din OG 2/2001, amenda în cuantum de 360 lei aplicată corespunde gradului de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurărilor în care au fost săvârșite astfel cum sunt prev. art. 5 al.5 din OG 2/2001.
Potrivit art. 21 al.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ori, cum petentul a avut o atitudine nesinceră, instanța a apreciat că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În plus instanța a reamintit petentului faptul că nu pot fi invocate efectele previzibile ale unei sancțiuni legal aplicate în motivarea înlăturării acesteia, fiind de așteptat pentru orice persoană că încălcarea dispozițiilor legale din speța dedusă judecății predispune și la aplicarea sancțiunilor principale a amenzii în cuantumul prevăzut de lege și a măsurii complementare, iar petentul avea posibilitatea de a preveni în conduita sa astfel de urmări previzibile care îi afectează patrimoniul, cu atât mai mult, cu cât avea reprezentarea necesității protejării acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel contravenientul F. I. C..
Petentul a dezvoltat motivele de apel prin înscrisul de la fila 20 și arată că sentința fondului este nelegală și netemeinică. Apelantul apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins plângerea formulată, având în vedere faptul că din înregistrarea video depusă de intimată la dosarul cauzei, rezultă faptul că autocamionul pe care l-a depășit se deplasa cu o viteză foarte mică și, de asemenea, se deplasa foarte aproape de marginea drumului, astfel încât a fost nevoit să efectueze manevra de depășire.
De asemenea, având în vedere împrejurările în care a fost efectuată depășirea, apreciază că nu a fost pusă în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
IPJ Călărași a depus întâmpinare și solicită respingerea apelului în baza următoarelor considerente:
Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.16 și 17 din OG nr.2/2001.
În mod corect instanța de fond a statuat că procesul-verbal legal întocmit se bucură de prezumția relativă de veridicitate, făcând prin el însuși dovada asupra situației de fapt și a încadrării juridice reținute în cuprinsul său.
Petentul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, iar situația de fapt a fost dovedită prin administrarea probei cu înregistrarea video a faptei, care a fost depusă la dosarul cauzei. Petentul nu a administrat în cauză nicio probă din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul sancționator contestat.
De asemenea, pentru ca normele juridice încălcate de către petent să își realizeze finalitatea urmărită de către legiuitor, pentru ca sancțiunea aplicată să își atingă scopul represiv, dar mai ales preventiv-educativ atât față de contravenient cât și față de alte persoane care ar fi susceptibile de a săvârși fapte similare, consideră că se impune respingerea apelului formulat ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate ca legală și temeinică.
Apreciind asupra cauzei, tribunalul constată apelul nefondat și îl va respinge.
Vizionând CD-ul depus la dosarul cauzei, tribunalul constată că fapta petentului există în materialitatea sa așa cum a fost reținută în procesul-verbal față de care susținerile petentului apar nefondate.
Însuși petentul recunoaște că a efectuat manevra de depășire astfel că împrejurarea că vehiculul aflat înainte rula cu o viteză redusă nu legitimează angajarea petentului în depășire încălcând marcajul longitudinal continuu.
Așa fiind, în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul declarat de F. I. C. împotriva sentinței civile nr.779/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria L.-Gară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 al.1 Cod procedură civilă,
Respinge apelul declarat de F. I. C. împotriva sentinței civile nr.779/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria L.-Gară.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015.
Președinte, A. H. | Judecător, N. D. | |
Grefier, M. S. |
Red.A.H./12 Mai 2015
j.f.A.D.I.
tehnored.M.S./4 expl./18 Mai 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2176/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 389/2015. Tribunalul... → |
|---|
