Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 416/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 416/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 802/116/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 416/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. T.
Grefier C. V.
Pe rol pronunțarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. P. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015, acestea fiind consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta, și când instanța, pentru a se depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 13 mai 2015, pentru când a pronunțat prezenta sentință civilă.
INSTANȚA
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Deliberând asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._, reclamanta S.C. P. I. S.R.L., cu sediul in ., înmatriculata la O.R.C. Calarasi sub numărul J_, având CUI RO_, reprezentata statutar pin administrator, A. S. si reprezentata prin Av. S. C. I., titular al Cabinetului Individual de Avocat S. C. I., situat in Calarasi, ., ., parter, jud. Calarasi, a chemat in judecata pe pârâta Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Calarasi, cu sediul in Calarasi, .-8. jud. Calarasi, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța sa se dispună:
1.Anularea in totalitate a deciziei de impunere nr. F-CL 327/31.05.2013 si a raportului de inspecție fiscala nr. F-Cl 291/31.05.2013, precum si a deciziei 885/19.12.2013 prin care s-a solutionat plingerea administrativa îndreptata impotriva deciziei de impunere F- CL327/31.05.2013;
2.Suspendarea executării actului administrativ - fiscal reprezentat de decizia de impunere F-Cl 327/15.05.2013 până la soluționarea irevocabila a prezentei cauze.
In fapt, reclamanta arată ca a fost supusă unui control din partea pârâtei, având ca tematica impozitul pe profit si TVA, sens in care s-au emis actele administrativ-fiscale indicate mai sus si contestate prin prezenta, respectiv decizia de impunere nr. F-CL 327/31.05.2013, raportul de inspecție fiscala nr. F-Cl 291/31.05.2013, precum si decizia nr.885/19.12.2013 prin care s-a soluționat plângerea administrativa îndreptata împotriva deciziei de impunere F-CL 327/31.05.2013, acte prin care s-a stabilit ca datorează pârâtei suma de 267.771 lei reprezentând impozit pe profit si TVA, precum și si penalitati si majorari de întârziere.
In privința reținerilor organului de control, arată ca nu sunt fondate si s-a apreciat in mod greșit, dupa cum urmeaza:
Referitor la S.C. YESYLYK ..C. P. I. S.R.L. a declarat achizițiile efectuate de la S.C. YESYLYK . 300, cat si in declarația 394, iar la momentul respectiv aceasta societatea nu figura cu sesizare penala pentru evaziune fiscala și nici nu era declarat in insolventa (inactiva) sau radiata, conform documentelor atașate.
Precizează că marfa a fost achitata conform extraselor de cont ale S.C. P. I. S.R.L., deci nu exista nici o culpa și nu poate fi gasita vinovata fata de o anumita conduita ilicita a unui partener de afaceri, organul de control trebuind sa demonstreze concursul acesteia și faptul ca ar fi știut sau ar fi putut să cunoască ca furnizorul nu va declara livrările in cauza.
Referitor la S.C. ECOM IMPEX, arată ca la momentul achiziției mărfii de la societatea ..R.L., aceasta nu figura ca fiind inactiva, S.C. P. I. a depus declarația 300 si 394 pentru tranzactia efectuată, iar marfa a fost achitata cash conform chitantei de plată.
Cu privire la S.C. Art Forest S.R.L., precizează că S.C. P. I. a declarat achizițiile efectuate de la S.C. Art Forest SRL, atat in declarația 300, cat si in declarația 394, iar la momentul respectiv aceasta societate nu figura cu sesizare penala pentru evaziune fiscala și nici nu era declarat in insolventa (inactiva) sau radiata conform documentelor atașate.
Marfa arată că a fost achitata conform extraselor de cont ale S.C. P. I. S.R.L..
In privința S.C. Shoby Skarlet S.R.L., arată că la momentul achiziției mărfii societatea nu figura cu sesizare penala pentru evaziune fiscala nici nu era declarat in insolventa (inactiva) sau radiate, conform documentelor atașate. Marfa arată că a fost achitata cash (chitanta), facând dovezi cu înscrisuri in acest sens.
Privitor la .., arată ca la momentul achiziției mărfii, societatea nu figura cu sesizare penala pentru evaziune fiscala și nici nu era declarată in insolventa (inactiva) sau radiata, conform documentelor atașate.
Cu privire la relația comerciala cu S.C. A. Qualiti S.R.L., arată că la momentul achiziției mărfii, societatea nu figura cu sesizare penala pentru evaziune fiscala și nici nu era declarat in insolventa (inactiva) sau radiata, asa cum rezulta din documentele atașate.
Cu privire la S.C. STAR GAMINE SRL, arată ca la momentul achiziției mărfii, societate nu figura cu sesizare penala pentru evaziune fiscala și nici nu era declarată in insolventa (inactiva) sau radiata, conform documentelor atașate, iar marfa a fost achitata cash (chitanta).
Dupa cum a indicat anterior, in privința societatilor indicate si cu privire la care s-a aratat ca ar fi tranzactionat cu acestea, desi aveau sesizări penale sau ar fi fost in stare de lichidare la momentul controlului, iar nu la momentul tranzactionarii, arată ca a actionat de buna-credinta, incheind tranzacțiile cu societatile aratate, neavând cunostinta ca societatile ar fi avut problemele enumerate anterior, cu atât mai mult cu cât acestea, in mod evident, au aparut mult dupa încheierea tranzacțiilor, situatie care nu putea fi previzibila de reclamantă si, in mod evident, nici imputabila.
Mai mult, in decizia de soluționare a contestatiei, se arata ca societatea era datoare sa se informeze cu privire la starea si comportamentul fiscal al partenerilor sai, cât si in legătură cu proveniența documentelor înregistrate in contabilitate, aspecte absolut nereale si fata de care nu exista nicio obligație legala in sarcina societatii reclamante, intrucât singura obligație legala pe care o avea consideră că era aceea de a verifica daca partenerii de afaceri sunt activ, verificare care a fost facuta, fiind activi la data când s-au realizat tranzacțiile.
Referitor la forma actelor fiscale, respectiv facturile fiscale intocmite, arată că se afirma de pârâtă ca au un format similar, ca prezintă aceeași grafica si ca au valori sub 5.000 lei, imputări care sunt legale atât timp cât nu se indica nici un text de lege care ar fi fost incalcat din acest punct de vedere. Consideră că pârâta nu a avut in vedere dispozițiile Ordinului O.M.F.P. 352/2008 privitor la documentele financiar-contabile, pentru a se invoca ce dispoziții legale incalca aceste facturi fiscale, care, de altfel, conțin toate elementele prevăzute de acest act normativ pentru a putea constitui documente justificative, iar constatarea organului fiscal ca acestea ar fi nereale si operațiunile continute sunt fictive, consideră că este nelegala, cu atât mai mult cu cât trebuia avuta in vedere situatia ca aceste facturi fiscale sunt însoțite de bonuri de consum, nota de intrare- receptie, etc., documente despre care nu s-a făcut vorbire in actul de control. De altfel, arată că cheltuielile considerate nedeductibile, sunt înregistrate in evidenta societatii, nu pe baza de facturi fiscale, ci pe baza bonurilor de consum, înscrisuri despre care nu s-a afirmat ca ar fi fictive, cu atât mai mult cu cât organul de control trebuia sa verifice corespondenta intre acele consumuri si creșterea in greutate a puietului etc.
Apreciază ca organul fiscal a procedat in mod nelegal, intrucât nu a făcut trimitere la actul normativ, respectiv O.M.F.P. 3512/2008 si nu a precizat care sunt omisiunile documentelor pentru care nu se acorda caracterul de document justificativ.
Învederează și ca, in mod nejustificat s-a retinut ca fiind incalcate dispozițiile art. 21 alin.l si art. 145 -146 din Codul fiscal, intrucât, cheltuielile cu achizițiile in cauza au fost efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile - operațiuni taxabile:
Asa cum a consemnat si organul de inspecție fiscala in raportul de insepctie fiscala, arată că a obtinut venituri din vanzarea peștelui, astfel ca si achizițiile de puiet precum si cele de furaje - hrana peste, se justifica a fi efectuate in vederea obținerii de venituri taxabile.
Solicită reclamanta să se observe ca pentru deducerea taxei pe valoarea adaugata au fost îndeplinite toate condițiile impuse de lege:
- exercitarea dreptului de deducere s-a efectuat pe baza exemplarului original al facturii, care conține toate elementele prevăzute a fi înscrise in mod obligatoriu;
- achizițiile au fost efectuate in folosul operațiunilor taxabile ale societatii, de la persoane impozabile, active la momentul efectuării tranzacțiilor;
- la data efectuării tranzacțiilor furnizorii erau activi;
- notele de intrare recepție întocmite fac dovada intrării in gestiune a bunurilor in cauza, contravaloarea achizițiilor in cauza a fost achitata furnizorilor, atât prin banca, cât si prin casa, astfel ca nu se poate pune la îndoiala realitatea tranzacțiilor efectuate.
Cu privire la TVA, arată că se invoca in susținerea refuzul dreptului de deducere a TVA, imprejurarea ca partenerii de afaceri indicați nu si-ar fi îndeplinit obligațiile legale referitoare la deconturile de TVA si nu ar fi inclus in declarația 394 facturile fiscale aflate in contabilitatea reclamantei. Apreciază ca aceste rețineri sunt nefondate, intrucât și-a indeplinit obligațiile legale, a declarat aceste operațiuni taxabile in mod legal si in termenul prevăzut de lege, iar faptul ca partenerii de afaceri nu au procedat de aceasta maniera, consideră că această faptă le este imputabilă.
Referitor la mențiunile organelor de inspecție fiscala despre formatul si grafica facturilor, consideram ca acestea sunt constatari tehnice ce exced competentelor lor, neputand fi retinute ca motive de fapt pentru excluderea de la deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata.
Nici împrejurarea ca împotriva unor furnizori le-au fost întocmite plângeri penale nu i se poate imputa, in situatia in care nu avea acces la astfel de informații. Menționează și ca nu exista relații de afiliere cu niciunul dintre furnizori, tranzacțiile au avut scop economic, astfel ca nu se justifica neluarea in considerare a tranzacțiilor in cauza in temeiul art.11 din Codul fiscal, retinut ca temei de drept.
De asemenea, arată ca in ceea ce privește cheltuielile in suma de 464.000 lei reprezentând cheltuieli cu furaje, exista bonuri de consum si documente justificative pentru a fi tratate ca o cheltuiala deductibila, astfel că nu este justificata nici diminuarea pierderii si nici stabilirea impozitului pe profit, intrucât a dovedit situația contrara cu inscrisuri, procedându-se in mod greșit de către organul de control.
Cu privire la omiterea de a cuprinde in declarația informativa o factura sau un furnizor, considera ca pentru aceasta abatere sunt prevăzute sancțiuni contravenționale, dar nu poate fi motiv pentru excluderea de la deducere.
F. de cele învederate mai sus, solicita admiterea contestatiei asa cum a fost formulata si anularea actelor administrative fiscale contestate, precum si a celor subsecvente.
In drept, a invocat art. 205, 207 O.G. 92/2003.
În dovedirea acțiunii, a propus probele cu înscrisuri, expertiza fiscală, care sa aiba următoarele obiective: 1. Sa se stabileasca daca organul fiscal a procedat corect si in concordanta cu prevederile legale aplicabile la data controlului la stabilirea impozitului pe profit suplimentar de plata; 2. Sa se stabileasca daca organul fiscal a procedat corect si in concordanta cu prevederile legale aplicabile la data controlului la stabilirea TVA. suplimentar de plata.
Constatând că cererea reclamantei corespunde cerințelor legale, tribunalul a dispus comunicarea către pârâtă, care în termen legal a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulata de reclamantă pentru urmatoarele motive:
I. In ceea ce privește capatul de cerere al acțiunii introductive deduse judecații menționează că reclamanta pe calea contestatiei administrative, nu a contestat intreaga decizie de impunere, ci doar o parte din aceasta, respectiv pentru suma de 270.451 lei reprezentând:impozit pe profit in suma de 72.774 lei; accesorii aferente impozitului pe profit in suma de 41.770 lei; TVA de plata in suma de 114.096 lei; accesorii aferente TVA in suma de 41.811 lei.
Astfel, din totalul de 310.266 lei suma stabilita prin Decizia de impunere nr. F-CL 327/31.05.2013, arată că reclamanta pe calea contestatiei administrative depusă cu adresa nr._/23.07.2013, a precizat faptul ca se limitează a contesta doar 270.451 lei, deci diferența de 39.815 lei (impozit profit 4.420 lei, accesorii aferente in suma de 41.770 lei, TVA 114.096 lei, accesorii aferente in suma de 41.811 lei) solicită a fi respinsă motivat de faptul ca reclamanta nu a parcurs procedura prealabila obligatorie potrivit legislației in vigoare și pentru această sumă.
In ceea ce privește suma de 270.451 lei, solicită să se observe ca in mod corect organele de inspecție fiscal au procedat la stabilirea acesteia ca urmare a inregistrarii in evidenta contabila a societatii reclamante a unor facturi de achiziție bunuri emise de șapte furnizori pentru care au fost întocmite sesizări penale pentru evaziune fiscala, care nu au declarat tranzacțiile inscrise in facturi prin deconturile de TVA si prin declarația informative 394 (fapt ce a condus ulterior la declararea ca inactivi a unora din acești furnizori), care au fost dizolvați cu lichidare (radiere), iar un furnizor nu recunoaște ca a avut relații comerciale cu societatea contestatoare pana la data radierii.
De asemenea, arată că societatea reclamanta nu a declarat tranzacțiile efectuate cu trei din acești furnizori (S.C.SHOBY SKARLET SRL, S.C.EXPOVEST » PROD SRL, S.C.STAR GAMINE SRL), desi a înregistrat in contabilitate facturile emise de aceștia.
In raportul de inspecție fiscala se mentioneaza ca majoritatea facturilor de achiziție au același format, prezintă acceasi grafica si au valori sub 5000 lei, achitate cu chitante prin caseria societati.
D. urmare, la control, operațiunile de achiziții de mărfuri, arată că au fost considerate nereale in conformitate cu prevederile art.2 lit.f din Legea nr.241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, deci operațiuni fictive, iar facturile de achiziție in mod corect, arată că nu au fost considerate documente justificative nereflectând operațiuni comerciale reale.
Astfel, organele de inspecție fiscala nu au acordat dreptul de deductibilitate pentru cheltuiala cu mărfurile in suma totala de 488.465 lei si nici pentru TVA deductibila in suma de 114.096 lei, in baza prevederilor art. 11 alin.l, art.21 alin.l si alin(4) lit.f, art. 145 alin.2 lit.a din Codul fiscal.
Pentru o mai clara situatie a tranzacțiilor efectuate de reclamanta, face o detaliere a societarilor furnizoare, dupa cum urmeaza:
1. . (CUI_) nu a declarat livrări .; ultimul decont de TVA (cod 300) a fost depus sub nr. 878/24.03.2010; ultima declara de informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național (cod 394) a fost depusa sub nr. 597/25.02.2010 (aferenta sem. 11-2009); sesizare penala (Garda Financiara-Sectia Calarasi): evaziune fiscala; . este declarat contribuabil inactiv prin decizia nr.4318/10.02.2012 (data inactivare: 17.02.2012).
2. . (CUI_) nu a declarat livrări către .; ultimul decont de TVA (cod 300) a fost depus sub nr. 965/24.09.2010; ultima declarație informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național (cod 394) a fost depusa sub nr. 829/26.07.2010 (aferenta sem. 1-2010); inactiv prin decizia nr._ /29.03.2012 (data inactivare: 22.05.2012); stare curenta firma: dizolvare cu lichidare (radiere)- 23.04.2012.
3. . (CUI_) nu a declarat livrări către .; ultimul decont de TVA (cod 300) a fost depus sub nr. FC LCALA-_-2012/26.04.2012; ultima declaratie informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național (co4 394) a fost depusa sub nr. 1917/31.01.2012 (aferenta sem. 11-2011); sesizare penala (Garda Financiara-Sectia Calarasi): evaziune fiscala; . este declarat contribuabil inactiv prin decizia nr._/24.04.2012 (data inactivare: 22.05.2012).
4. . (CUI_) nu a declarat livrări către .; ultimul decont de TVA (cod 300) a fost depus sub nr. FCTEFOA-6243-2012/26.01.2012; ultima declaratie informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național (cod 394) a fost depusa sub nr._/14.05.2012 (aferenta lunii aprilie 2012); sesizare penala (Garda Financiara-Sectia Constanta): sustragere control; . este declarat contribuabil inactiv prin decizia nr._/19.06 2012 (data inactivare: 27.08.2012).
5. . (CUI_) nu a declarat livrări către .; ultimul decont de TVA (cod 300) a fost depus sub nr._/27.08.2007; ultima declarație informativa privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național (cod 394) a fost depusa sub nr._/25.07.2007; contribuabil insolvabil: 18.11.2009; . este declarat contribuabil inactiv din data de 01.10.2012 ca urmare a neindeplinirii obligat declarative.
6. . A IMPORT EXPORT SRL (CUI_) nu a declarat livrări către .; ultimul decont de TVA (cod 300) a fast depus sub nr._/11.03.2011; ultima declarat informativa privind livrarii si achizitii efectuate pe teritoriul nat (cod 394) a fost depusa sub nr._/26.07.2010 (aferenta semestrului 1-2010); stare curenta firma: dizolvare cu lichidare (radiere) -21.01.2013.
7. . (CUI_) nu a declarat livrări către .; ultimul decont de TVA (cod 300) a fost depus sub nr._/25.01.2010; ultima declarație informativa privind livrarile/prestarile si achizițiile efectuate pe teritoriul național (cod 394) a fost depusa sub nr. 9416/03.02.2010 (aferenta semestrului 11-I".009); stare curenta: dizolvare cu lichidare(radiere) începând cu data de 08.03.2011.
8. . SRL (CUI_) a declarat ca nu a avut relații comerciale cu societatea contestatoare de la inființare si pana la data radierii ( 08.03.2013).
Asadar, menționează că societatile indicate, in perioada 08.03._13, au fost radiate sau declarate inactive.
F. de cele prezentate mai sus, rezulta ca societatea contestatoare nu a demonstrat realitatea tranzacțiilor inscrise in facturile emise de furnizorii susmenționați, cu un comportament fiscal inadecvat si nici proveniența bunurilor inscrise in aceste facturi.
In drept, arată că in cauza sunt aplicabile prevederile Legii nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, din care arată că "Art. 21. [...] (4) Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: f) cheltuielile înregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune, dupa caz, potrivit normelor; [...]
Art. 145.(2) Orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt destinate utilizării in folosul următoarelor operațiuni:
a) operațiuni taxabile;".
ART. 146 Conditii de exercitare a dreptului de deducere (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele condiții:
a) pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau de către o persoana impozabila, sa detina o factură emisa in conformitate cu prevederile art. 155;[..]
De asemenea la stabilirea obligațiilor suplimentare privind impozitul pe profit TVA de plate, organele de inspecție fiscala au avut in vedere prevederile art. 11 alin. 1 din Codul fiscal, actualizat, potrivit cărora „ La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei."
Totodata, arată că sunt aplicabile si prevederile art. 6, art. 105 alin.1 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora:
Art. 6 - Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atribuțiilor și competentelor ce ii revin, relevanta stărilor de fapt fiscale si sa adopte soluția admisa de lege, întemeiata pe constatari complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare in cauza. (...]
Art. 105. - (1) Inspecția fiscala va avea in vedere examinarea tuturor stărilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere."
Conform acestor prevederi, organele de inspecție fiscala au considerat in mod corect ca nu sunt documente justificative de inregistrare in evidenta contabila facturile emise de furnizorii susmenționați, ca urmare a comportamentului inadecvat al acestora.
Din punct de vedere fiscal, arată că nu este suficientă prezentarea facturilor de achiziție de bunuri emise de diverși furnizori, completate cu datele obligatorii prevăzute de legiuitor (aspect de forma), ci trebuie demonstrată realitatea operațiunilor înscrise in aceste facturi (aspect de fond).
De asemenea, susține că nu este suficienta doar verificarea unor informații in legătura cu starea partenerilor de afaceri, ci trebuie verificate si informațiile legate de comportamentul fiscal al acestora, deoarece răspunderea aparține deopotrivă furnizorului si beneficiarului pentru înregistrarea contabila a operațiunilor comerciale.
In plus, arată că in cazul furnizorilor enumerați mai sus, care nu si-au îndeplinit obligațiile declarative referitoare la deconturile de TVA si declarațiile informative cod 394, pentru TVA inscrise in facturile emise de aceștia, reclamanta nu are drept de deducere, întrucât prin nedeclararea de către furnizori a livrărilor către organul fiscal, nu a intervenit exigibilitatea taxei, deci dreptul organului fiscal de a solicita de la furnizori plata taxei către buget, conform prevederilor art. 134, alin. 2, an. 134 ind.1, alin. 1, art. 134 ind.2, alin. 1 și art. 145, alin.1 din Codul fiscal.
Având in vedere deficientele prezentate mai sus, consideră că nu se poate afirma de reclamantă ca societatile furnizoare înscrise in aceste facturi, sunt adevaratele societati furnizoare ale bunurilor achiziționate de societatea contestatoare si daca acestea sunt persoane impozabile înregistrate in scopuri de TVA, astfel ca nu s-a dovedit proveniența bunurilor achiziționate.
Apreciază că reclamanta nu este absolvita de răspundere pentru înregistrarea in evidenta contabila a facturilor emise de furnizorii de bunuri sus menționați, asa cum prevede art. 6 alin.2 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare:
"Art. 6. - (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate, după caz, răspundere ce impune cumpărătorului necesitatea de a se informa in legătura cu starea si comportamentului fiscal at furnizorilor sai, cat si in legătură cu proveniența documentelor înregistrate in contabilitate.
Fată de prevederile Legii nr. 82/1991, faptul ca societatea contestatoare nu a inteles sau nu a cunoscut aceste prevederi, echivaleaza cu asumarea riscului ceea ce presupune suportarea consecințelor integrale ale acestuia.
Astfel, susținerea din contestatie referitoare la faptul ca nu poate fi gasita vinovata fata de o anumita conduita ilicita a partenerilor de afaceri, considera ca trebuie cenzurate.
In ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la contribuabilii declarați inactivi dupa data efectuării tranzacțiilor, precizează ca anularea dreptului de deducere pentru cheltuiala cu mărfurile pentru TVA deductibila aferenta, nu a fost determinata de stare de inactivitate a furnizorilor.
Având in vedere cele prezentate mai sus, rezulta ca reclamanta nu a demonstrat realitatea tranzacțiilor înscrise in facturile emise de furnizorii susmenționați, cu un comportament fiscal inadecvat si nici proveniența bunurilor inscrise in aceste facturi, concluzia fiind ca facturile nu reflecta operațiuni reale, ci operațiuni fictive.
In concluzie, arată ca organul fiscal a făcut aplicarea corecta a tuturor dispozițiilor legale in materie, cu consecința neacordarii dreptului de deducere a TVA aferenta respectivelor facturi.
Solicită și introducerea in cauza a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, ..22, C.P._ Ploiești, jud.Prahova, in calitate de emitenta deciziei privind soluționarea contestatiei pe cale administrativa, însă această cerere nu este admisibilă în condițiile în care cadrul procesual este stabilit de reclamantă, care contestă decizie de impunere ca act producător de efecte juridice, iar decizia de soluționare a contestației administrative face doar dovada parcurgerii procedurii prealabile adresării instanței, fără să fie asimilat actului fiscal care vatămă drepturile reclamantei.
În drept, pârâta a invocat art. 205 din Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă precum și dispozițiile legale invocate mai sus.
În dovedirea apărărilor, solicită proba cu înscrisuri, pe care le-a depus în copie la dosar.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
După comunicarea întâmpinării depusă la dosar de pârâtă, reclamanta a depus răspuns prin care a solicitat înlăturarea apărărilor, formulate și prin acțiune, astfel că nu au mai fost reluate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că reclamanta a fost suspusă unei inspecții fiscale, finalizată prin emiterea deciziei de impunere, care a fost contestată în procedura administrativă, însă a fost respinsă ca neîntemeiată pentru suma totală de 310.266 lei și nu pentru 270.541 lei cum susține pârâtă în întâmpinare că ar fi făcut obiectul contestației administrative.
Pe cale de consecință, instanța va respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă pentru acest motiv, atâta timp cât în decizia de respingere a contestației este menționată întreaga sumă de 310.266 lei.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că organul fiscal a stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei în sumele indicate în decizia de impunere nr.327/31.05.2013, avându-se în vedere concluziile raportului de inspecție fiscală nr.291/31.05.2013, acte comunicate acesteia și depuse în copie la dosar.
Motivele pentru care pârâta a stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei rezultă din conținutul raportului de inspecție fiscală, fiind în esență întemeiate pe faptul că o parte din partenerii ei de afaceri sunt radiați/dizolvați, au avut un comportament fiscal necorespunzător, că facturile prezentate de reclamantă nu dovedesc proveniența bunurilor și care atare, s-a apreciat că reflectă operațiuni fictive, că unii dintre aceștia au plângeri penale formulate pentru evaziune fiscală, caz în care s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare contestate în cauză.
Instanța a reținut apărările formulate de fiecare dintre părți, prin care au fost analizate fiecare dintre motivele care au fost prezentate în susținerea, respectiv în combaterea lor, motiv pentru care a apreciat utilă proba cu expertiză fiscală propusă de reclamantă, fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat, fiind refăcut din motivele reținute în încheierea din data de 04.04.2015, raport care a fost comunicat reclamantei și pârâtei, care a formulat obiecțiunile depuse la filele 77-81 din dosar.
În raport de cuprinsul obiecțiunilor, tribunalul a constatat că sunt apărări de fond formulate în raport de concluziile expertului, care vor fi avute în vedere la soluționarea pricinii pe fond.
De asemenea, a omologat raportul de expertiză refăcut, întrucât reclamanta nu a formulat obiecțiuni privind nelegalitatea concluziilor expertului, iar cele formulate de pârâtă, le-a calificat ca fiind apărări de fond, ce vor fi analizate la pronunțarea hotărârii.
Din concluziile expertului, se desprinde concluzia că reclamanta nu datorează suplimentar cu titlu de impozit pe profit nici o sumă de bani și că datorează TVA în sumă de_ lei și accesorii în sumă de_,38 lei, iar acest raport de expertiză se coroborează cu actele depuse la dosar de părți, în raport de care instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și va dispune anularea în parte a deciziei de impunere nr.327/31.05.2015 și decizia nr.885/2013, constând că reclamanta impozit pe profit suplimentar în sumă de 77.194 lei, majorări de întârziere în sumă de 32.141 lei și penalități de întârziere în sumă de 11.580 lei, fiind legale concluziile expertului de la obiectivul nr.1, care a prezentat pe larg situația de fapt rezultată din relațiile comerciale pe care reclamanta le-a avut cu cele 7 societăți comerciale, arătând că aceasta a procedat legal și că nu îi poate fi imputată situația de fapt constatată în legătură cu cele 7 societăți comerciale, neexistând o dispoziție legală care să o facă răspunzătoare de deficiențele constatate în activitatea partenerilor de afacere, ci trebuia să analizeze actele puse la dispoziția organului fiscal și în baza acestora să stabilească dacă datorează sau nu, impozit suplimentar pe profit.
Cum concluziile organului fiscal, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală și decizia de soluționare a contestației administrative, se referă la deficiențele constate în activitatea celor 7 societăți comerciale, tribunalul constată că în mod eronat s-a stabilit suplimentar în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe profit în sumă de 77.194 lei. Cum accesoriile sunt calculate în raport de debitul principal, pe care instanța a constat că reclamanta nu îl datorează, va dispune și anularea accesoriilor fiscale stabilite suplimentar la plată prin decizia de impunere contestată în cauză.
În ceea ce privește TVA stabilit la plată prin decizia de impunere, se constată de tribunal că expertul a analizat tranzacțiile avute de reclamantă, în raport de actele contabile și a constatat că datorează doar suma de 42.617 lei, la care se adaugă accesoriile fiscale în sumă de 22.031,38 lei, în limita căreia se va stabili creanța fiscală datorată.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Va omologa raportul de expertiză fiscală depus la dosar la data de 13.02.2015.
Urmează a dispune anularea în parte a deciziilor nr.327/31.05.2013 și nr.885/19.12.2013, constatând că reclamanta nu datorează impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 77.194 lei, majorări de întârziere în sumă de 32.141 lei și penalități de întârziere în sumă de 11.580 lei, iar cu privire la TVA și accesorii, constată că reclamanta datorează suma de 42.617 lei din totalul de 147.647 lei și majorări de întârziere de 22.031 lei din totalul de 41.884 lei, conform raportului de expertiză care face parte integrantă din hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . împotriva pârâtei DRGFP Ploiești reprezentată de AJFP Călărași.
Omologhează raportul de expertiză fiscală depus la dosar la data de 13.02.2015.
Dispune anularea în parte a deciziilor nr.327/31.05.2013 și nr.885/19.12.2013, constatând că reclamanta nu datorează impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 77.194 lei, majorări de întârziere în sumă de 32.141 lei și penalități de întârziere în sumă de 11.580 lei, iar cu privire la TVA și accesorii, constată că reclamanta datorează suma de 42.617 lei din totalul de 147.647 lei și majorări de întârziere de 22.031 lei din totalul de 41.884 lei, conform raportului de expertiză care face parte integrantă din hotărâre.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2015.
Președinte, N. M. T. | ||
Grefier, C. V. |
Red.N.T./08.06.2015
Tehnored.N.T./C.V.
Ex.4/08.06.2015
2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3441/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 814/2015.... → |
|---|
