Anulare act administrativ. Sentința nr. 4761/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4761/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 1382/117/2014
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4761/2014
Ședința publică de la 04 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Grefier C.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant F. C., reclamant M. C. și pe pârât A. N. PENTRU OCUPAREA FORTEI DE munca - A. JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA CLUJ, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantelor Av. Ș. A. și reprz. Pârâtei cj M. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că în data de 01.07.2014 s-a depus un set de acte din partea pârâtei, care se comunică cu reprez. reclamantelor.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri atașate acțiunii și întâmpinării, în baza art. 254 C.Proc. civilă, apreciind că acestea sunt legale, utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închisă etapa probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantelor solicită admiterea a
cțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantele F. C. și M. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA - A. JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA CLUJ au solicitat anularea in tot a Dispozițiilor emise de parata: nr. 25/05.02.2014, comunicata reclamantei F. C. prin adresa nr. 2524/04.02.2014, la data de 06.02.2014; nr. 53/05.02.2014, comunicata reclamantei M. C. prin adresa nr. 2542/04.02.2014, la data de 06.02.2014, obligarea paratei la emiterea de dispoziții privind stabilirea cuantumului si plata creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare, in favoarea reclamantelor, in baza Legii nr. 200/2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele arată că au avut calitatea de angajate la .., societate fata de care s-a deschis procedura insolventei prin Hotărârea pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._ .
Urmare a intrării in insolventa, dreptul de administrare al .. nu a fost ridicat, fiind exercitat prin intermediul administratorului special desemnat.
La data de 06.06.2011 judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al societății la care subsemnații am fost angajați, dispunând ..
La data de 09.11.2012 s-a dispus de către Tribunalul Specializat Cluj intrarea .. in faliment, data la care a operat ridicarea dreptului de administrare al administratorului special, in temeiul art. 47 al. 4 din Legea nr. 85/2006.
Având in vedere creanțele salariale avute de subsemnații fata de .., am adresat intimatei cereri de stabilire a cuantumului si plata creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare, in temeiul Legii nr. 200/2006. Prin Dispozițiile a căror anulare o solicitam prin prezenta, aceasta a dispus respingerea cererilor, motivat in esența de faptul ca acestea ar fi trebuit formulate in perioada dintre data deschiderii procedurii insolventei fata de .. si data deschiderii procedurii falimentului fata de debitoare, fiind tardiv formulate după data intrării in faliment.
Consideră că dispozițiile emise de parata sunt nelegale, motivele invocate pentru respingerea cererii noastre fiind vădit neîntemeiate, asa cum vom detalia in continuare.
Reclamantele solicită instanței să constate că parata invoca practic un singur motiv pentru respingerea cererii, anume ca ea nu a fost formulata anterior intrării in faliment a debitoarei ... Astfel, in opinia paratei, cererea de accesare a Fondului de garantare poate fi formulata exclusiv in cazul salariaților societăților impotriva cărora se deschide procedura generala a insolventei si cel târziu pana la .>
Arată reclamantele că poziția paratei încalca flagrant principiile generale de interpretare a normelor juridice, precum si garanțiile Constituționale si ale Convenției pentru Protecția Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale. Acestea impun ca principiu esențial in redactarea, interpretarea si aplicarea actelor normative, caracterul previzibil al acestora.
Or, din moment ce Legea nr. 200/2006 nu conține absolut nicio referire potrivit căreia cererile precum cele formulate de reclamante ar trebui formulate anterior deschiderii procedurii falimentului impotriva debitoarei, instituirea acestei obligații in faza de aplicare a actului normativ nu reprezintă in niciun caz o interpretare previzibila a acestuia.
De altfel, parata nu invoca, in dispozițiile atacate, vreun temei legal pentru răspunsul negativ acordat, motivul acestei omisiuni fiind evident, anume ca nu exista un astfel de temei.
O alta eroare fundamentala in modalitatea de soluționare a cererilor reclamantelor o reprezintă asumptia ca Legea nr. 200 face distincție intre tipul procedurii insolventei deschise impotriva debitoarei. Ori, actul normativ in discuție se refera in tot cuprinsul sau la "deschiderea procedurii insolventei" ca si cerința de aplicare a sa (art. 2 si urm.), nefacand in niciun moment distincție intre formele procedurii insolventei (generala/ simplificata/faliment).
Având in vedere modalitatea de formulare a Legii nr. 200/2006, devine incident principiul potrivit căruia: acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Aplicarea acestui principiu presupune ca actul normativ in discuție trebuie aplicat in favoarea salariaților debitoarei in insolventa, indiferent de tipul procedurii deschise impotriva acesteia. Interpretarea contrara reprezintă un vădit abuz de drept din partea paratei, care a realizat o interpretare arbitrara a legii, instituind o distincție pe care aceasta nu o prevede.
Din articolele legii nr. 200/2006 rezulta neechivoc faptul ca cererile formulate in numele/de către salariați pot fi înaintate si după . debitoarei.
Cea mai relevanta prevedere a Legii in sensul celor de mai sus este conținuta de art, 19, care prevede in mod expres ca „stabilirea cuantumului creanțelor salariaților si efectuarea plații acestora se realizează de agențiile teritoriale, la cererea scrisa a administratorului sau lichidatorului angajatorului in stare de insolventa". Având in vedere faptul ca lichidatorul se numește exclusiv in situația in care debitoarea se afla in faliment, rezulta indubitabil ca si in aceasta etapa pot fi formulate cereri precum cele adresate de subsemnații paratei.
Referiri la „lichidator" exista in lege si la art. 21, precum si in HG nr. 1850/2006(normele metotologice), aceste referiri dovedind indubitabil ca actul normativ in discuție permite formularea de cereri de accesare a Fondului de garantare si după deschiderea procedurii falimentului angajatorului.
Învederează ca, in mod indubitabil, scopul legiuitorului la elaborarea Legii nr. 200/2006 a fost unul de protecție sociala, in sensul asigurării unei „plase de siguranța" pentru salariații angajatorilor intrați in insolventa. Rațiunea actului normativ este deci de a crea un fond pe care salariații acestor societății, in situațiile extrem de frecvente in practica, in care societatea in insolventa nu dispune de resursele necesare acoperirii creanțelor salariale.
Considera prin urmare, ca o interpretarea a actului normativ in sensul realizat de parata, cum ca salariații societăților intrate in faliment nu ar mai putea beneficia de accesare Fondului este vădit contrara insasi scopului Legii nr. 200/2006. Aceasta deoarece, in cazul in care debitoarea in insolventa intra in faliment, este chiar mai puțin probabil ca ea sa dispună de resurse care sa acopere creanțele salariale, decât in situația reorganizării debitoarei. Astfel, salariații societăților intrate in faliment au, in general, chiar mai mare nevoie de „plasa de siguranța" care este Fondul de garantare, decât salariații societăților aflate in reorganizare.
Apreciază deci ca este indubitabil faptul ca interpretarea data de parata actului normativ in cauza este vădit contrar nu doar literei acestuia, ci si scopului si spiritului sau.
În cazul .., dreptul de administrare a fost ridicat, prin efectul art. 47 al. 4, doar la momentul intrării in faliment a societății. Astfel, având in vedere ca pana la . societății subsemnații nu puteam formula cerere de accesare a Fondului de garantare, intrucat nu erau indeplinite condițiile art. 2 din Lege, daca am accepta interpretarea paratei potrivit căreia data intrării in faliment era data limita pentru formularea cererilor, ar insemna ca subsemnații practic nu am fi putut sa accesam in nicio circumstanța Fondul de garantare.
Considera ca si aceasta circumstanța dovedește indubitabil caracterul nelegal si discriminatoriu al dispozițiilor atacate, intrucat ar presupune restrictionarea totata a Fondului de garantare pentru reclamante.
Învederează reclamantele că îndeplinesc toate condițiile prevăzute de Legea 200/2006, pentru a beneficia de emiterea de dispoziții privind stabilirea cuantumului si plata creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Cluj, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca nefondata si nelegala a acțiunii.
In fapt, la data de 05.02.2014, AJ.O.F.M. Cluj a emis dispozițiile mai sus enumerate, privind respingerea cererilor pentru stabilirea cuantumului si plata creanțelor ce se suporta din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, ale foștilor salariați ai S.C. Romval S.A., solicitări înregistrate la AJ.O.F.M. Cluj sub nr.403 din data de 09.01.2014, respectiv 431 din data de 09.01.2014, de către reclamanții sus menționați.
Asa cum rezulta din conținutul dispozițiilor atacate, rerspingerea cererilor s-a făcut in temeiul art.21, alin.(3) din L.200/2006 si anume in cazul in care se constata ca angajatorul nu indeplineste condițiile prevăzute la art.2, cererea prevăzuta la art. 19, alin.(l) se respinge.
Totodată in conformitate cu prevederile art.2 din L.200/2006, din Fondul de garantare se asigura plata creanțelor salariale ce rezulta din contractele individuale de munca si din contractele colective de munca încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți in continuare angajatori in stare de insolventa.
De altfel chiar si la art.3, lit.c) din L.200/2006 se arata faptul ca, constituirea, gestionarea si utilizarea Fondului de garantare are la baza si principiul repartiției, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii in stare de insolventa.
De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 14 din L.200/2006, suma totala a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depasi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, iar salariul avut in vedere la alin.(l) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul N. de S. in luna in care s-a deschis procedura insolventei.
Cu privire la creanțele salariale, in conformitate cu art. 15 din L.200/2006, acestea se suporta pentru o perioada de 3 luni calendaristice, iar aceasta este perioada anterioara datei la care se solicita acordarea drepturilor si preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei, iar stabilirea cuantumului creanțelor salariate cuvenite salariaților si efectuarea plații acestora se realizează de agențiile teritoriale la cererea scrisa a lichidatorului angajatorului in stare de insolventa.
Totodată, agenția teritoriala poate proceda la stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților si la efectuarea plații acestora si in baza cererii formulate de către salariații angajatorului in stare de insotventa sau de organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora iar cererile prevăzute la alin. (1) si (2) ale art.19 din L.200/2006 trebuie sa fie însorite de documente care sa ateste ca împotriva angajatorului a fost pronunțata o hotărâre judecătoreasca definitiva de deschidere a procedurii insolventei si a fost dispusa măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare.
Reclamanții, asa cum susțin in acțiunea înaintata, au depus si înregistrat la AJ.O.F.M. Cluj, solicitările de stabilire a cuantumului si plata creanțelor salariale, la 09.01.2014, data la care fostul angajator S.C. Romval S.A. era deja in faliment conform Sentinței civile nr.3851/2012 pronunțata de Tribunalul Specializat Cluj la data de 22.10.2012, in dosarul nr._, prin care s-a dispus .. Romval S.A., in procedura generala a falimentului si dizolvarea acesteia, fapt pentru care s-au emis dispozițiile de respingere a cererilor de acordare a creanțelor salariale.
Asa cum arata de altfel reclamanții prin acțiunea inaintata, S.C. Romval S.A. a intrat in procedura generala a insolventei la data de 02.11.2009, prin Sentința comerciala nr.4579/2009 pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj la data de 02.11.2009, in dosarul nr._ .
Astfel, putem constata faptul ca intre data intrării in procedura generala a insolventei si data intrării in procedura generala a falimentului au trecut aproximativ 3 ani, timp mai mult decât suficient pentru a depune aceste cereri, care potrivit Legii nr.200/2006 se depun după . reclamanții au depus aceaste cereri la mult timp după . si dizolvarea acesteia si ca o consecința solicitările acestora au fost respinse motivat prin dispozițiile atacate sus enumerate.
Chiar daca reclamantele au dovedit prin acțiunea inaintata o oarecare tendința de a pune semnul egalității intre noțiunea de insolventa si cea de faliment precum si faptul ca am interpretat in mod eronat prevederile Legii nr.200/2006, dorim sa răspundem acestei afirmații cu următoarele: insolventa este acea stare patrimoniala a debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, obligații ce au ca obiect o suma de bani, in schimb, falimentul este o procedura de incetare a existentei unei societăți comerciale, incetare ce se aplica comercianților (debitorilor) care nu mai pot onora datoriile lor comerciale, falimentul având ca scop prefacerea in bani a bunurilor din averea debitorului, in vederea satisfacerii creanțelor creditorilor.
Cu toate ca procedura falimentului asa cum este aceasta definita in conținutul art.3, pct 23 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, este o procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este înmatriculat, nu inseamna ca noțiunea de insolventa si cea de faliment nu sunt distincte, fapt pentru care legiuitorul a făcut referire doar la acesta procedura de insolventa, in mod repetat, in conținutul L.200/2006, stabilind-o ca o condiție de raportare in vederea demarării procedurii de efectuare a plații creanțelor salariale.
In interpretarea si aplicarea art.19 din Legea nr.200/2006 arată că lichidatorul judiciar al S.C. Romval S.A., Casa de Insolventa Transilvania SPRL a depus prin cererea inregistrata la A.J.O.F.M. Cluj sub nr.6632/19.12.2012 solicitarea de stabilire a cuantumului si plata creanțelor salariale pentru toți salariații S.C. Romval S.A., cerere care a fost respinsa prin Dispoziția nr.l0 din data de 28.06.2013, tocmai pentru motivul care a dus si la respingerea cererilor individuale si anume acela ca solicitarea a fost depusa după . generala a falimentului.
Conform art.19 din Legea nr.200/2006 aceste solicitări pot fi adresate agențiilor județene pentru ocuparea forței de munca la cererea scrisa a lichidatorului judiciar (fapt care s-a realizat si soluționat) sau in baza cererii formulate de către salariații angajatorului in stare de insolventa.
Analizand actele si lucrările dosarului in raport de argumentele părților, dispozițiile legale relevante si intreg materialul probator administrat instanța reține următoarele:
Până la data de 29.01.2013 reclamantele au fost angajatele .., societate fata de care s-a deschis procedura generală a insolventei prin Hotărârea pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._ .Prin aceeasi hotărâre judecătorească a fost numit administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania SPRL Cluj-N., .-i ridicat dreptul de a-și mai conduce afacerile.
La data de 06.06.2011 judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al societății comerciale Romval SA, dispunând ..
La data de 22.10.2012 s-a dispus de către Tribunalul Specializat Cluj intrarea .. in procedura generală a falimentului.
Prin cererile adresate pârâtei sub nr.403/9.01.2014 si nr. 431/9.01.2014 reclamantele au solicitat stabilire cuantumului si plata creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare, in temeiul Legii nr. 200/2006.
Prin Dispozițiile nr 25/5.02.2014 respectiv nr. 53/5.02.2014 pârâta a respins cererile inaintate de reclamantă cu motivarea că acestea au fost depuse tardiv, după pronunțarea hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii falimentului si nu după pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență, astfel cum prevede imperativ Legea nr 200/2006.
Instanta reține că dispozițiile legale relevante in cauză sunt cele ale art 2 si art.19 din Legea nr. 200 din 22 mai 2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale:
Potrivit prevederilor art .2 din Legea nr. 200/2006:
“Din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență.”
Potrivit art 19 din acelați act normativ:
“(1) Stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și efectuarea plății acestora se realizează de agențiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvență.
(2) Agenția teritorială poate proceda la stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și la efectuarea plății acestora și în baza cererii formulate de către salariații angajatorului în stare de insolvență sau de organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora.
(3) Cererile prevăzute la alin. (1) si (2) vor fi însoțite de documente care să ateste că împotriva angajatorului a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenței și a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare.
(4) Înainte de a se adresa agenției teritoriale, salariații sau organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolventa, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru plata creanțelor salariale potrivit alin. (1). O copie a notificării se va atașa la cererea adresată agenției teritoriale, potrivit alin. (2).”
Contrar argumentelor pârâtei, conform cărora prin texele legale mai sus citate legiuitorul a limitat formularea cererilor de accesare a Fondului de garantare până la data intrării in faliment a angajatorului, instanța reține următoarele_:
Raportat la prevederile art.34-137 din Legea nr 85/2006 privind procedura insolvenție, forma in vigoare la data emietrii dispozițâiilor contestatem,procedura insolvenței este o procedură generală, care include procedura de reorganizare și/sau pe cea de faliment. Prin urmare, relația dintre celelalte două sub-proceduri (faliment și reorganizare), pe de o parte, și procedura insolvenței, pe de altă parte, este cea de la parte la întreg.
Astfel, în cazul în care o societate este în stare de insolvență, cu privire la aceasta se deschide “procedura insolvenței”.
După momentul deschiderii acestei proceduri de insolvență urmează, de regulă, o perioadă de timp (denumită “perioadă de observație”) în care administratorul judiciar analizează situația juridică și patrimonială a societății pentru a determina dacă sunt perspective reale pentru salvarea societății, pe baza unui plan de reorganizare, sau, după caz, dacă societatea trebuie lichidată, deoarece aceasta nu mai poate fi revitalizată.
După finalizarea analizei de către administratorul judiciar, creditorii societății vor decide dacă se va încerca salvarea societății, prin reorganizare judiciară, sau dacă se va trece la lichidarea societății.
În cazul în care se aprobă reorganizarea societății, procedura insolvenței va intra într-o nouă etapă – faza de “reorganizare judiciară”. Deși cu privire la această fază legea folosește expresia de “procedură de reorganizare”, putând crea impresia că aceasta ar fi o procedură distinctă de cea de “insolvență”, în fapt, așa cum a fost arătat mai sus, această “procedură de reorganizare” reprezintă doar o etapă din cadrul “procedurii de insolvență”.
În cazul în care nu se aprobă reorganizarea societății sau, după caz, deși se aprobă o astfel de reorganizare, aceasta eșuează, societatea va intra în faza de faliment. La fel ca în cazul reorganizării, legea folosește denumirea de “procedură” de faliment, creând impresia că aceasta este o procedură diferită de cea de insolvență. Cu toate acestea, falimentul reprezintă doar o fază, posibilă, dar nu obligatorie, a procedurii de insolvență.
Prin urmare, în cazul în care o societate este în faliment, se poate spune că aceasta este în insolvență, însă reciproca nu este valabilă; dacă o societate se află în procedura de insolvență, nu înseamnă neapărat că aceasta este și în faliment, dimpotrivă, este posibil ca societatea respectivă să se afle în faza de reorganizare și să scape cu succes din procedura de insolvență.
Pentru toate considerentele mai sus expuse instanta va stabili nelegalitatea dispozițiilor emise de pârâtă sub nr. 25/5.02.2014 respectiv nr. 53/5.02.2014 astfel că, in temeiul art 1, art. 8 și art.18 din Legea nr 554/2004 va admite acțiunea, va dDispune anularea Dispozițiilor emise de pârâtă sub nr.25/5.02.2014 respectiv nr. 53/5.02.2014 si va obliga pârâta să emită in favoarea reclamantelor dispoziții privind stabilirea cuantumului și plata creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare, in temeiul Legii nr. 200/2006.
In temeiul art 453 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâta să plătească reclamantelor cheltuieli de judecată in cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța depuse la filele 123-124 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantele F. C. și M. C. F. C., CNP_, domiciliată în Municipiul Cluj-N., ., ., M. C., CNP_, domiciliata in Municipiul Cluj-N., .. 19 ., având domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 24, jud. Cluj, prin SCPA «L., Moscovits, Ș. & Asociații», prin Av. Ș. F. A., in contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCA-Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Cluj, cu sediul în Cluj-N., .. 2, jud. Cluj,
Dispune anularea Dispozițiilor emise de pârâtă sub nr.25/5.02.2014 respectiv nr. 53/5.02.2014.
Obligă pârâta să emită in favoarea reclamantelor dispoziții privind stabilirea cuantumului și plata creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare, in temeiul Legii nr. 200/2006.
Obligă pârâta să pătească reclamantelor cheltuieli de judecată in cuantum de 500 lei.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată in ședința publică din 4 iulie 2014.
Președinte, M.-F. B. | ||
Grefier, C.-C. T. |
Red.M.F.B.
Tehn.V.A.M.
4 ex./26.08.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 50/2014.... → |
|---|
