Anulare act administrativ. Sentința nr. 4808/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4808/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 9694/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILA NR. 4808/2014
Ședința publică din data de 11 iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. T.
Grefier R. B. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ formulata de reclamantul T. V., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ și C. DE A. A JUDETULUI CLUJ.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 07.07.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 11.07.2014.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de către reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâtele C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ s-a solicitat instanței să dispună anularea următoarelor acte-administrativ-fiscale:
Decizia de soluționare a contestației nr. E 226/2013
Decizia de impunere_/1 / 13.12.2012,
Decizia de impunere_/2 / 13.12.2012,
precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Printr-o completare de acțiune depusă la primul termen de judecată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ să fie obligată aceasta din urmă la restituirea sumelor achitate de către reclamant cu titlul de contribuții la FNUASS, 2787,22 lei.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că la emiterea deciziilor de impunere au fost ignorate dispozițiile art. 9 C.pr. fisc. referitoare la audierea contribuabilului. De asemenea au fost ignorate prevederile art. 43, 46 și 87 C.pr.fisc sub aspectul elementelor obligatorii, al semnăturii, datei, obiectului și al motivării actului administrativ fiscal. Stabilirii exigibilității creanțelor s-a făcut în mod greșit și tot în mod greșit a fost stabilită și baza de impunere și, prin urmare, cuantumul obligației fiscale.
În drept, au fost indicate Legea 95/2006, OG 92/2003.
În probațiune au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ a solicitat respingerea cererii.
Reclamantul a realizat venituri din activități independente și nu a declarat și nu a plătit contribuțiile la FNUASS.
În ceea ce privește contractul încheiat între asigurat și casa de asigurări de sănătate, acesta trebuie privit ca fiind un act pur administrativ, bazat exclusiv pe prevederile Legii numărul 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Drepturile și obligațiile asiguraților și ale furnizorilor de servicii medicale sunt stabilite cu exactitate prin Legea 95 / 2006 și preluate de contractul dintre asigurat și casa de asigurări de sănătate, personalizându-se doar prin datele de identificare ale părților.
Nicio altă clauză nu poate fi stabilita între părți în afara celor stabilite de către Legea 95 / 2006.
Astfel acest contract devine mai degrabă o evidență administrativa, o recunoaștere a părților că voința lor e de a pune în practică normele stabilite prin Legea 95 / 2006.
Calitatea de asigurat, categoric, nu rezulta din semnarea unui contract ci din dispozițiile prevăzute de Legea 95 / 2006.
Asigurarea de sănătate nu este lăsată la latitudinea cetățeanului ci este o obligație, conform art. 208 din legea mai sus menționată.
Obligativitatea asigurării și a contribuției în sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu principiul solidarității și subsidiarității, care stă la baza obiectivelor sistemului de asigurări de sănătate și anume protecția asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondurilor.
Urmare a celor precizate, încheierea contractului are doar valoare de luare in evidență, dovedirea calității de asigurat realizându-se în virtutea legii și nu în virtutea contractului.
Obligațiile de plată au fost stabilite de CAS Cluj numai pe baza datelor primite de la ANAF.
Atâta timp cât obligațiile de plată sunt calculate pe baza datelor transmită de ANAF acestea sunt evidențiate corect, prin urmare deciziile de impunere au fost în mod legal emise.
Prin urmare, având în vedere cele expuse se arată că în mod corect pârâta a emis deciziile de impunere în sarcina reclamantului, în termenul de prescripție.
Ținând cont că reclamantul nu a depus declarațiile obligatorii la casa de asigurări de sănătate, în termenul legal, odată cu stabilirea obligației de plată a debitului principal se impune și calcularea accesoriilor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ a solicitat respingerea cererii,în baza excepției lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este emitenta actelor atacate. În situația în care se vor desființa actele administrativ-fiscale atacate, pârâta va dispune restituirea sumei achitate în condițiile art. 117 din OG 92/2003.
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, instanța reține că aceasta este întemeiată.
Astfel, instanța reține că pe seama reclamantului au fost emise de către pârâtă deciziile de impunere menționate în petitul acțiunii, decizii emise din oficiu, în baza art. 208 din Legea 95 / 2006, apreciindu-se că asigurarea și calitatea de asigurat nu rezulta din semnarea unui contract ci din dispozițiile prevăzute de Legea 95 / 2006.
Ca urmare a veniturilor realizate de către reclamantă, comunicate pârâtei de către ANAF, pârâta a procedat la emiterea deciziilor de impunere în cuantumul legal, privind contribuția la FNUASS, debit principal și accesorii.
Reclamantul a apreciat că procedura de emitere a deciziilor de impunere a fost nelegală iar cuantumul debitelor a fost în mod greșit calculat, formulând și contestație administrativă în sensul art. 205 din OG 92/2003 însă aceasta a fost respinsă, motiv pentru care a formulat cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 9 din OG 92/2003 invocată de reclamant cu privire la dreptul contribuabilului de a fi audiat, instanța reține că potrivit dispozițiilor menționate,
(1) Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: ( …)
c) se acceptă informațiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere;
Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale citate, instanța reține că atâta timp cât veniturile reclamantului au fost obținute de CAS Cluj de la organele fiscale, în urma declarării veniturilor de către reclamant, rezultă că la emiterea deciziilor de impunere referitoare la FNUASS nu se impunea audierea contribuabilului.
Sub aspectul elementelor obligatorii în ceea ce privește conținutul actelor administrativ-fiscale atacate, instanța reține că acestea întrunesc condițiile legale.
Potrivit dispozițiilor art. 43 din OG 92/2003,
Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepția elementelor prevăzute la lit. h).
Raportând dispozițiile legale la deciziile de impunere emise, instanța nu a constatat existența unor motive de nulitate nici în raport cu data, nici cu semnătura, nici cu temeiul și motivarea actelor administrative.
În ceea ce privește scadența și accesoriile, în materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului.
Conform OG 92/2003, art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 din OG 92/2003 prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Prin art.120 din Og 92/2003 se prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Reclamantul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către FNUASS în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile .
Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. În condițiile legii, reclamantul ar fi avut obligația de a contribui la FNUASS, obligația născându-se de la data realizării venitului . Asadar nu se poate reține că intimatul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Prin urmare, sub aspectele invocate, cererea reclamantului ar fi neîntemeiată.
Instanța reține totuși că acțiunea formulată, poate fi totuși admisă având în vedere anularea în parte a dispozițiilor art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 637/13 august 2007.
Instanța reține că, pe parcursul judecării cauzei, la data de 4 aprilie 2014 s-a publicat în Monitorul Oficial Sentința civilă nr. 835/2012 a Curții de Apel București prin care au fost anulate în parte dispozițiile art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 637/13 august 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției,precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS, respectiv în partea referitoare la posibilitatea de emitere de către casele de asigurări de sănătate de titluri de creanță sub forma deciziilor de impunere.
În considerentele hotărârii mai sus menționate, se reține că este adevărat că, potrivit art. 216 din Legea 95 pe 2006, C. Națională De Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului 92 /2003 privind Codul de procedură fiscală, iar potrivit art. 141 alin. 1 din acest din urmă act normativ, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent.
Dar decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor reglementate de titlul VI al Codului de procedură fiscală și nu un act de executare silita.
Ca urmare, decizia de impunere nu se confundă cu titlul executoriu, în condițiile în care acesta din urma este emis în mod separat conform dispozițiilor art. 141 alin. 4.
În consecință, competența de a emite titluri executorii nu o include și pe aceea de a emite decizii de impunere, aceste competențe fiind stabilite de legiuitor în mod distinct.
În sensul art. 23 din Legea 554/2004, instanța reține că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București.
În considerarea caracterului de ordine publica a litigiilor de contencios administrativ care au ca obiect acte administrative cu caracter normativ, actuala lege a contenciosului administrativ, reglementează efectele erga omnes ale hotărârilor judecătorești prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, aceste hotărâri fiind astfel, asemeni deciziilor Curții Constituționale, general obligatorii, cu putere numai pentru viitor, ca efect al publicării acestora în Monitorul oficial al României, partea I sau în monitoarele oficiale ale județelor.
Prin urmare, se reține ca legea derogă de la principiul efectului relativ al hotărârilor judecătorești, așa încât hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes după cum și actul administrativ ce se execută produce în practica aceleași efecte.
Așa fiind, aceasta trăsătură a hotărârii judecătorești conduce în mod logic la concluzia că hotărârea judecătorească prin care a fost anulat parțial sau total un act administrativ cu caracter normativ produce efecte față de toate subiectele de drept ca si deciziile Curții Constituționale.
Dispozițiile legale anulate în parte, respectiv art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS stă și la baza emiterii actelor administrativ-fiscale atacate în prezenta cauză.
Prin urmare se pune problema în cauză, dacă acest temei juridic mai poate fi luat în considerare în prezenta cauză în forma inițială, având în vedere împrejurarea că la data emiterii titlurilor de creanță atacate art. 35 era în vigoare iar în conformitate cu principiul tempus regit actum, actele administrativ-fiscale atacate au fost în mod legal emise.
Instanța reține că, în sensul art. 147 din Constituție, aliniatul (4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Textul constituțional este similar celui prevăzut de art. 23 din Legea 554/2004, prin urmare, cu privire la aplicabilitatea acestora în cauzele deduse judecății și la înțelesul sintagmei „ pentru viitor ” s-ar impune ca cele două texte legale să producă aceleași efecte.
Potrivit DECIZIEI Curții Constituționale nr. 223 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, s-a explicat în ce constă conținutul sintagmei „ pentru viitor ” .
Astfel, s-a arătat potrivit considerentelor menționate că Instanța de contencios constituțional „ constată că, intrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeaza a se aplica de catre C. N. de Pensii Publice, prin casele judetene de pensii si casele sectoriale de pensii, de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al României, Partea I; totodata, instantele judecatoresti vor aplica prezenta decizie numai in cauzele pendinte la momentul publicarii acesteia, cauze in care respectivele dispozitii sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pâna la data sus-mentionata, in aceasta ultima ipoteza decizia pronuntata de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila ”.
Prin urmare, instanța reține, în sensul deciziei menționate, că efectele produse pentru viitor înseamnă și aplicarea acestora în cauzele pendinte pe rolul instanțelor judecătorești în care textul legal este incident.
În același sens sunt și considerentele mai recentei Decizii nr. 48/2014 a Curții Constituționale.
În sprijinul acestei interpretări vine și efectul de opozabilitate erga omnes al publicării hotărârii de anulare în Monitorul oficial. Atâta timp cât hotărârea de anulare a fost publicată, dispozițiile acesteia devin opozabile inclusiv instanței de judecată.
O interpretare în alt sens ar goli de conținut efectele publicării deoarece este evident că atâta timp cât efectele relative ale hotărârii judecătorești inter partes se produc de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, organul administrativ nu va mai emite acte administrative în baza textului de lege cu caracter normativ anulat.
Prin urmare, instanța reține că atâta timp cât hotărârea prin care s-a anulat în parte art. 35 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 a fost publicată în Monitorul oficial, aceasta este opozabilă și instanței de judecată, dispozițiile acesteia fiind aplicabile și în cauzele pendinte, astfel și în prezenta cauză.
Reținând că la baza emiterii actelor administrativ fiscale atacate stau dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007, între timp anulate, reținând că pârâta C. DE A. DE SANATATE A JUDEȚULUI CLUJ nu are competența legală de a emite titluri de creanță, instanța apreciază că se impune admiterea cererii și anularea deciziilor atacate.
Având în vedere această soluție, se impune și admiterea capătului de cerere formulat pe calea completării de acțiune față de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, reținându-se calitatea procesuală pasivă a acesteia, urmând ca această din urmă pârâtă să fie obligată la restituirea sumelor achitate de către reclamant cu titlul de contribuții la FNUASS, 2787,22 lei, în condițiile art. 117 din OG 92/2003.
Pentru motivele arătate, în baza art. 1, 8, 10, 18 din Legea 554/2004 instanța va admite cererea formulată de către reclamant și va anula actele administrative atacate, dispunând și restituirea sumelor achitate.
În temeiul art. 453 NCPC,instanța va obliga pârâta CAS Cluj la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în valoare de 150 lei constând în taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul T. V., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., ., jud. Cluj, CNP_ în contradictoriu cu pârâtele C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ cu sediul în Cluj-N., P-ța A. I. nr. 19, jud. Cluj și, în consecință:
Anulează actele administrativ-fiscale,
Decizia de soluționare a contestației nr. E 226/2013
Decizia de impunere_/1 / 13.12.2012,
Decizia de impunere_/2 / 13.12.2012.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ la restituirea sumelor achitate de către reclamant cu titlul de contribuții la FNUASS, 2787,22 lei, în condițiile art. 117 din OG 92/2003.
Obliga pârâta CAS Cluj la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în valoare de 150 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul înregistrându-se la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 Iulie 2014.
Președinte, M. T. | ||
Grefier, R. B. M. |
Red. MT/MT 25.08.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3470/2014.... → |
|---|
