Anulare act administrativ. Sentința nr. 4796/2014. Tribunalul CLUJ

Tribunalul CLUJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 4796/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 9981/111/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINȚA CIVILA NR. 4796/2014

Ședința publică din data de 11 Iulie 2014

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE M. T.

Grefier R. B. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ formulata de reclamantul M. A. M., în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 10.07.2014 prin serviciul de registratură al instanței pârâtul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Totodată se constată că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 07.07.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea pârâtului sa depuna la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 11.07.2014.

INSTANȚA

Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. A. M. în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, s-a solicitat instanței să dispună anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Politie al Județului Bihor nr._/11.09.2012, a Dispoziției Sefului Inspectoratului de Politie al Județului Bihor nr. 8310/03.10.2012, reîncadrarea reclamantului în funcția publică din care a fost demis, acordarea drepturilor materiale si financiare cu efect retroactiv de la data destituirii sale din funcție, repararea pagubei morale prin acordarea unor daune interese al căror cuantum va fi precizat ulterior.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin actele atacate s-a dispus destituirea sa din politie în baza art. 58 lit. d din Legea nr. 360/2002 raportat la dispozițiile art. 17 lit. e din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.

Destituirea sa din politie a fost rezultatul unei sancțiuni disciplinare aplicate în urma Raportului de cercetare prealabilă nr._/09.08.2012.

Consiliul de disciplină nu a prezentat șefului unității dosarul de cercetare prealabilă.

Procedura prevăzută de Legea nr. 360/2002 si de Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 prevede că o propunere de sancționare a unui agent de politie cu destituirea formulată de consiliul de disciplină va fi întotdeauna supusă unui control dublu: cel al sefului ierarhic si cel al I.G.P.R. care se pronunță din punct de vedere administrativ în ultimă instanță.

În cauză lipsește controlul sefului ierarhic asupra hotărârii consiliului de disciplină, astfel încât reclamantul a fost privat de examinarea unei căi de atac administrative.

Mai arată reclamantul că prin modul în care a fost efectuată cercetarea prealabilă s-a adus atingere unor principii care stau la baza cercetării prealabile: transparenta administrației, prezumția de nevinovăție, garantarea dreptului la apărare, imparțialitatea si contradictorialitatea.

Au fost încălcate dispozițiile H.G. nr. 991/2005 în efectuarea cercetării prealabile cu privire la legalitatea, egalitatea, imparțialitatea, profesionismul, respectul si independența operațională.

Au fost încălcate si prevederile art. 25, 38, 44, 46 și 59 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, în modalitatea de instrumentare a cercetării prealabile, rezultând din întreaga activitate a consiliului de disciplină o lipsă a independentei operaționale.

Polițistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării si să solicite probe în apărare, însă, de acest drept, reclamantul a fost privat nefiindu-i prezentate în întregime actele efectuate în cadrul cercetării prealabile.

Reclamantul nu a participat la audierea persoanelor ascultate în cursul cercetării si nu i-au fost aduse la cunoștință declarațiile acestora, astfel încât nu se poate reține respectarea principiului contradictorialității. Procedându-se în această manieră, reclamantului i-a fost încălcat dreptul la apărare.

În baza art. 29 alin.3 din Ordinul MAI nr. 400/2004, cercetările referitoare la abateri disciplinare din care rezultă date si indicii că au fost săvârșite fapte prevăzute de legea penală se vor efectua si cu participarea unui reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor.

Prin urmare, se impunea ca la ancheta disciplinară, atâta timp cât reclamantului i-au fost reproșate fapte de natură penală, respectiv lovire si alte violente si amenințare, să participe si un polițist ales din cadrul Corpului Național al Polițiștilor.

În ceea ce privește soluția adoptată, se arată că probele au fost în mod eronat interpretate, astfel tot eronat s-a stabilit vinovăția în sarcina reclamantului.

În cauză au fost audiați martori care au fost implicați în incidentul petrecut la data de 20.05.2012 prin urmare, declarațiile acestora sunt subiective. Nu au fost audiați martori străini de incident care să prezinte într-o lumină obiectivă desfășurarea evenimentelor.

S-a reținut că reclamantul era în stare de ebrietate însă nu s-a procedat la testarea alcoolemiei.

Reclamantul nu poate fi obligat să își probeze nevinovăția.

În situația în care probele administrate în cursul cercetării disciplinare s-au dovedit a fi contradictorii, fie se administrează alte probe, fie se aplică principiul in dubio pro reo.

Nu s-a dovedit cu certitudine că reclamantul ar fi săvârșit cu vinovăție o abatere disciplinară, respectiv că s-a comportat necorespunzător în societate și că a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției.

În plus, reclamantul nu a fost implicat la inițiativa sa în incidentul petrecut, acesta a ajuns la fața locului si a fost implicat împotriva voinței sale într-un incident în desfășurare, putându-se retine chiar și legitima apărare.

În plus, mai arată reclamantul, că existenta în trecut a unei alte sancțiuni disciplinare nu poate să influențeze în sens negativ cercetarea disciplinară, fiind necesar a fi stabilite în cauză cu precizie împrejurările, cauzele, gravitatea si consecințele faptei care face obiectul cercetării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 188/2002, Legea nr. 360/2002 si OMAI nr. 400/2004.

În probațiune, s-au anexat încheieri ale consiliului de disciplină, adrese prin care a fost comunicat reclamantului încetarea raportului de serviciu si aplicarea sancțiunii destituirii și s-a solicitat obligarea pârâților la depunerea dosarului de cercetare disciplinară precum si încuviințarea audierii unor martori.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE a solicitat respingerea cererii în baza excepției lipsei calității procesuale pasive, arătându-se că nu au fost atacate acte emise de către această parte, prin urmare nu se justifică împrocesuarea sa.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, s-a solicitat instanței respingerea cererii în baza excepției lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu au fost atacate acte emise de către această parte.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

S-a arătat că reclamantul a încălcat cu vinovăție prevederile referitoare la integritatea morală și cele referitoare la comportamentul demn de considerația și încrederea impuse de profesia de polițist,în sensul art. 6 lit. j din Codul de etică și deontologie al polițistului, HG 991/2005 și art.41 lit.h din Legea 360/2002 privind Statulul polițistului.

S-a mai arătat că s-a reținut în sarcina reclamantului faptul că la data de 20.05. 2012, după 1:00, acesta din urmă aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a participat la un scandal public pe ., în fața imobilului cu numărul 43, adresându-i cuvinte jignitoare și amenințări unei alte persoane, B. V. A..

Procedura de cercetare prealabilă s-a desfășurat în mod legal, cu respectarea tuturor dispozițiilor incidente în materie și în urma administrării unui amplu probatoriu.

Analizând cererea formulată pe baza probelor administrate, instanța apreciază că aceasta este întemeiată.

În sensul art . 57 din Legea 360/2002,

Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție:

a)comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției;

În sensul art. 58 din Legea 360/2002

Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate polițistului sunt:

d) destituirea din poliție.

Potrivit art. 59 din Legea 360/2002

(1)Sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplica numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină.

Potrivit art. 61 din Legea 360/2002

(2)Polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare.

Se constată că în sarcina reclamantului s-a reținut săvârșirea unei abateri disciplinare constând în comportare necorespunzătoare în societate care aduce atingere onoarei, probității profesionale sau prestigiului instituției, prevăzută de art. 12 lit. a din Ordinul MAI nr. 400/2004 si art. 57 lit. a din Legea nr. 360/2002, mai sus citat, prin încălcarea prevederilor art. 6 lit. j din Codul de etică si deontologie al polițistului aprobat prin HG nr. 911/2005 cu referire la integritatea morală si art. 41 lit. h din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului în care se prevede faptul că polițistul este dator prin întregul său comportament să se arate demn de considerația si încrederea impusă de profesia de polițist.

În fapt, s-a reproșat reclamantului că la data de 20.05.2012, după ora 01:00, reclamantul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a participat la un scandal public pe ., în fata imobilului cu nr. 43, timp în care i-a adresat cuvinte jignitoare si amenințări petentului B. V. A..

S-a apreciat că faptele săvârșite rezultă din declarațiile petentului B. Viorle A. și ale martorilor B. L. E., B. Ramonica M., P. F. I., P. V. L. si B. C. D..

Potrivit Dispoziției nr._/11.09.2012, pentru săvârșirea abaterii disciplinare, Șeful Inspectoratului de Poliție Județean Bihor a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare de destituire a reclamantului din poliție, sancțiune prevăzută de art. 17 lit. a din Ordinul MAI nr. 400/2004 si art. 58 lit. d din Legea nr. 360/2002.

S-a mai reținut, potrivit dispoziției menționate, că fapta a fost recunoscută de agentul principal M. A. M. reținându-se de asemenea și împrejurarea referitoare la faptul că, atunci când i s-a prezentat materialul de cercetare prealabilă, reclamantul a arătat că nu a participat la scandal deoarece el a fost cel lovit. Această precizare a fost infirmată de către martori menționați.

Reclamantul a formulat contestație împotriva Dispoziției nr._/11.09.2012, prin Decizia motivată a Inspectorului G. al Politiei Române nr. 5099/02.10.2012 dispunându-se respingerea acesteia.

Prin Dispoziție Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Bihor nr. 8310/3.10.2012 a fost pusă în aplicare sancțiunea disciplinară, ca urmare a respingerii contestației administrative formulate prin Decizia motivată a Inspectorului G. al Politiei Române nr. 5099/02.10.2012 .

Cu referire la excepțiile invocate în cauză;

În baza art. 248 Cod Procedură Civilă, instanța este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură si asupra celor de fond, care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori cercetarea în fond a cauzei.

Instanța retine că în cauză s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților IGPR si MAI.

Având în vedere că reclamantul nu a atacat acte administrative emise de către cei doi pârâți, instanța apreciază că împrocesuarea acestora nu este justificată, prin urmare, față de pârâții IGPR si MAI cererea reclamantului se va respinge în baza excepției lipsei calității procesuală pasive.

Cu privire la motivele de nelegalitate;

A arătat reclamantul că au fost încălcate normele legale incidente în cazul cercetării prealabile, în fața consiliului de disciplină.

Propunerea de sancționare a unui agent de politie cu destituirea formulată de consiliul de disciplină va fi întotdeauna supusă unui control dublu: cel al șefului ierarhic si cel al I.G.P.R. care se pronunță din punct de vedere administrativ în ultimă instanță.

În cauză lipsește controlul sefului ierarhic asupra hotărârii consiliului de disciplină, astfel încât reclamantul a fost privat de examinarea unei căi de atac administrative.

Rerclamantul nu a avut posibilitatea de a cunoaște probele din dosarul de cercetare, nefiindu-i prezentate în întregime actele efectuate în cadrul cercetării prealabile.

S-a mai susținut că reclamantul nu a beneficiat de prezența unui reprezentant ales al Corpului Național al Polițiștilor, încălcându-se prevederile art. 29 alin.3 din Ordinul MAI nr. 400/2004.

Din punctul de vedere al legalității efectuării cercetării prealabile, instanța reține că, ulterior pronunțării, prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 667 din 11 septembrie 2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului constatându-se că acestea sunt neconstituționale.

Prin urmare, începând cu data de 11 septembrie 2014, dispozițiile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt suspendate de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 27 octombrie 2014, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.

Dispozițiile legale criticate făceau referire la procedura cercetării prealabile care se reglementează prin ordin al ministrului afacerilor interne, curtea apreciind că aceste sunt neconstituționale întrucât dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine.

Așadar, se ajunge la situația ca un aspect esențial care vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de față, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităților autorului excepției de neconstituționalitate de a se apăra în mod eficient. În aceste condiții, persoana cercetată disciplinar nu cunoaște regulile după care se desfășoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate.

Or, delegarea de atribuții de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.

Curtea reține că textul art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție este foarte clar: "Prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcționarilor publici".

Deci, orice aspect care vizează cele trei elemente trebuie reglementat prin lege organică, inclusiv răspunderea disciplinară.

Întrucât dispozițiile legale criticate prevăd reglementarea prin acte administrative a acestor aspecte, ele contravin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.

Astfel, potrivit DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 392 din 2 iulie 2014, Ordinul MAI 400/2004 nu mai poate sta la baza cercetărilor prealabile în ceea ce îi privește pe polițiști.

În sensul art. 147 din Constituție, aliniatul (4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Potrivit DECIZIEI Curții Constituționale nr. 223 din 13 martie 2012, s-a explicat în ce constă conținutul sintagmei „ pentru viitor ” .

Astfel, s-a arătat instantele judecatoresti vor aplica prezenta decizie numai in cauzele pendinte la momentul publicarii acesteia, cauze in care respectivele dispozitii sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pâna la data sus-mentionata.

În prezenta cauză, în raport cu data pronunțării prezentei sentințe 11.07.2014, DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 392 din 2 iulie 2014 nu este aplicabilă în raport cu faza judecării pe fond.

Prin urmare, motivele de nelegalitate invocate de către reclamant, urmează a fi în continuare analizate în prezenta cauză, instanța reținând că acestea nu sunt întemeiate.

Reclamantul nu a invocat motive de nulitate absolută a cercetării prealabile ci doar motive de nulitate relativă.

Nu s-a dovedit însă, în cauză, existența unor vătămări prin încălcarea dispozițiilor legale în ceea ce privește procedura cercetării prealabile, care să nu poată fi reparate decât prin nulitate, iar în aceste condiții nu se poate constata nulitatea relativă a procedurii.

Încălcările procedurale referitoare la înlăturarea unui grad de jurisdicție administrativă nu se susțin. În sensul art. 61 din Legea 360/2002, polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea. Acesta se pronunță prin decizie motivată, în termen de 15 zile. O astfel de dispoziție s-a emis în cauză, respectiv Decizia motivată a Inspectorului G. al Politiei Române nr. 5099/02.10.2012, reclamantul beneficiind astfel de două grade de jurisdicție administrativă iar alte căi administrative de atac nu sunt în mod explicit prevăzute de lege.

În cercetarea prealabilă a participat și un reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor, nelegalitatea nefiind susținută nici din acest punct de vedere.

Cu privire la încălcarea principiilor care stau la baza cercetării prealabile: transparenta administrației, prezumția de nevinovăție, garantarea dreptului la apărare, imparțialitatea si contradictorialitatea, legalitatea, egalitatea, imparțialitatea, profesionismul, respectul si independența operațională în cercetarea prealabilă, instanța reține că, pe de-o parte nu s-a dovedit în mod explicit încălcarea acestor principii iar pe de altă parte, în faza de judecată, reclamantul a avut posibilitatea de a supune analizei instanței toate împrejurările cauzei cu respectarea tuturor principiilor care garantează dreptul la un proces echitabil.

Cu privire la temeinicie;

Pentru a verifica temeinicia aplicării sancțiunii față de reclamant prin actele administrative atacate, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitând comunicarea dosarului de cercetare disciplinară, acesta regăsindu-se la dosarul instanței (f.120-163).

De asemenea,instanța a încuviințat și proba testimonială, dispunând în cauză audierea unui număr de șapte martori, respectiv martorii P. F. I., P. V. L., B. R. L., B. V. A., D. D., B. I. C. si B. C. D..

În urma administrării probelor în fața instanței, se reține că săvârșirea abaterii disciplinare nu poate fi reținută cu certitudine în sarcina reclamantului, motiv pentru care sancțiunea disciplinară aplicată acestuia nu este justificată.

În urma declarațiilor martorilor audiați în fața instanței, se reține că agentul principal de poliție M. A. M., a participat într-adevăr la un incident în noaptea de 20.05.2012, în jurul orei 01:00, pe . din municipiul Oradea, în mod involuntar însă.

Astfel, se retine că reclamantul și-a sărbătorit ziua de naștere împreună cu prietena sa de atunci, martora P. F. I..

Aceasta din urmă a declarat că a fost aproape toată ziua cu reclamantul, că înainte de incident au fost la o terasă si că reclamantul a consumat băuturi alcoolice, aproximativ 100-150 ml whisky, fără ca acesta să fie în stare de ebrietatea deoarece si mâncase.

Datorită faptului că reclamantul și prietena sa intenționau să continue petrecerea într-un club, martora și-a manifestat dorința de a trece pe acasă pentru a-și schimba ținuta, însă au nimerit în cadrul unui scandal conjugal desfășurat între sora martorei si fostul său soț, respectiv martorul B. V. A..

A relatat martora P. F. I. că ,după ce au ajuns în fața casei sale, au constatat prezenta la poartă a fostului cumnat B. V. A. care dorea să-și abordeze soția, pe B. E. L., cumnatul fiind însoțit de sora acestuia și de încă o persoană.

Văzând însă că o parte dintre membrii familiei au venit din oraș, fostul cumnat a inițiat un conflict, martora precizând că reclamantul a fost lovitcând a ieșit din mașină iar acesta și-a pierdut cunoștința, ulterior fiind necesară intervenția ambulanței.

Potrivit declarației martorei, reclamantul a fost cel agresat și în nici un caz nu acesta a avut inițiativa conflictului.

În același sens sunt si declarațiile martorului P. V. L., fratele martorei P. F. I., care a fost de asemenea de față la producerea incidentului, martor care a și a sunat la Serviciul de urgență 112, solicitând intervenția ambulantei și a unui echipaj de poliție.

Cu privire la același eveniment a mai fost audia și martorul B. V. A., care a arătat că a fost implicat în incidentul pentru care a fost sancționat disciplinar reclamantul.

Acest din urmă martor a declarat că a fost căsătorit cu B. E. L., în moment evenimentului soții fiind despărțiți în fapt și în seara respectivă, sâmbătă spre duminică, s-a deplasat la locuința socrilor unde era soția sa, în Oradea ., pentru a purta discuții conjugale.

Atunci când i-a văzut pe reclamant și pe prietena sa că au coborât din mașină, s-a îndreptat spre ei iar ulterior reclamantul a încercat să îl lovească,fără motiv, însă nu a reușit. Apoi reclamantul s-ar fi dezechilibrat si a căzut.

Acest martor precizează că reclamantul era în stare de ebrietate si că datorită acestui fapt a căzut, s-a lovit și și-a pierdut cunoștința.

Potrivit declarației acestui martor, la inițiativa reclamantului s-a petrecut întregul incident. Ulterior, după ce reclamantul și-a revenit, acesta ar fi adus injurii și ar fi amenințat martorul.

La solicitarea adresată Serviciului de urgență 112, la fața locului s-au deplasat o ambulanță care a acordat îngrijiri medicale reclamantului si l-a transportat la spital și organele de poliție care au aplicat sancțiuni contravenționale părților implicate, mai puțin reclamantului.

Instanța a mai audiat și martorii B. R. L. și B. C. D., martori care nu au fost implicați efectiv în eveniment ci doar au asistat. Niciunul dintre acești martori nu au confirmat împrejurarea că reclamantul l-ar fi agresat pe martorul B. V. A. sau că i-ar fi adus injurii și amenințări martorului.

Instanța a mai audiat în calitate de martori și agenții de poliție care au fost trimiși la eveniment în urma apelului la Serviciul de urgență.

Potrivit declarației martorului D. S., în urma cercetărilor de la fața locului, s-a ajuns la concluzia că tot scandalul s-a purtat din cauza unei persoane de sex feminin.

În momentul în care echipajul de politie a ajuns la fața locului, reclamantul era conștient, însă era nervos, existând un schimb de replici între acesta si B. V. A.. A apreciat martorul că replicile au fost spuse sub impulsul momentului, fără ca reclamantul să fi avut un comportament exagerat în acele condiții, aprecierea personală a martorului a fost însă că reclamantul ar fi trebuit să se abțină de la orice replici întrucât era polițist și ar fi putut suna la 112 pentru a aplana situația conflictuală.

Martorul B. I. a fost prezent la fata locului deoarece însoțea echipajul de politie de serviciu, martorul fiind elev al Scolii de poliție de la Câmpina în acel moment și se afla în practică.

A precizat martorul că atunci când organele de poliție au ajuns la fața locui, reclamantul prezenta urme de lovituri si pete de sânge, iar B. V. A. avea câteva zgârieturi și hainele rupte.

Potrivit martorului nu s-a reusit identificarea părții active și a părții pasive din eveniment, observând doar că reclamantul și cu B. V. A. își adresau reciproc injurii.

A observat martorul că reclamantul, după ce a venit de la spital nu se deplasa tocmai cu usurință, fiind posibil să fi fost sub influența băuturilor alcoolice, totodată fiind posibil si ca această manifestare să fie urmare a loviturilor aplicate.

Echipajul de politie prezent la fața locului, așa după cum rezultă din fișa intervenției la eveniment (f.160) și din procesele-verbale de contravenție anexate au aplicat sancțiuni doar pentru trei persoane, B. R. M., B. V. A. si P. V. L..

În acel moment, în urma cercetării la fața locului, organele de poliție nu au apreciat necesar să sancționeze contravențional și reclamantul, stabilind vinovăția în mod exclusiv în sarcina celor trei persoane mai sus nominalizate.

Martorul B. I. a mai declarat și faptul că în cursul cercetării disciplinare a menționat că reclamantul nu a fost sancționat contravențional întrucât acesta era polițist și urma să fie cercetat disciplinar, însă tot martorul a mai menționat în mod expres și că această afirmație i-a fost indusă de către persoana care instrumenta cercetarea.

În contextul prezentat, instanța nu poate reține cu certitudine săvârșirea abaterii disciplinare în sarcina reclamantului, în cauză fiind aplicabil principiul in dubio pro reo, vinovăția reclamantului nefiind în mod cert dovedită, neputându-se reține săvârșirea unei abateri disciplinare în situația în care fapta imputată este doar plauzibilă și nu dovedită.

Pe de o parte, martorii P. F. I., P. V. L. și B. V. A. au fost implicați direct în eveniment iar declarațiile acestora sunt contradictorii sub aspectul vinovăției reclamantului.

Pe de altă parte martorii care au asistat la eveniment, fără a fi implicați, B. C. D. și B. R. L. nu au confirmat că reclamantul l-ar fi agresat pe martorul B. V. A. sau că i-ar fi adus injurii și amenințări martorului, respectiv nu au confirmat faptele imputate reclamantului ca și abateri disciplinare.

În plus, echipajul de poliție prezent la fața locului, așa cum rezultă din declarațiile martorilor D. D. și B. I. C. nu au apreciat că este necesară sancționarea reclamantului ci doar a celorlalți participanți.

Astfel, nu se poate retine că reclamantul era în sare de ebrietate în condițiile în care, în afara orelor de serviciu si cu ocazia zilei sale de naștere acesta a consumat aproximativ 100-150 ml. de whisky în condițiile în care a si mâncat.

Prin urmare, nu se poate retine un comportament pretins agresiv al reclamantului pe fondul consumului de alcool. De asemenea, tocmai având în vedere că reclamantul își sărbătorea ziua de naștere si intenționa să se deplaseze ulterior într-un club nu se poate retine că acesta era într-o stare de agresivitate care să determine un atac la adresa lui B. V. A..

Datorită acelorași considerente, precum si datorită faptului că reclamantul a fost cel care a beneficiat de intervenție medicală nu se poate reține o implicare activă a reclamantului în incident.

Cu privire la schimbul de replici dintre reclamant si B. V. A., la care au asistat martorii si organele de poliție, acesta nu poate fi apreciat în concret ca fiind exagerat, urmare a evenimentelor petrecute.

Nici antecedentele reclamantului în sensul că acesta a mai suferit o sancțiune disciplinară nu pot fi avute în vedere în sprijinul poziției pârâtului, fiind nerelevante în lipsa dovedirii abaterii disciplinare. La fel, nici împrejurarea că reclamantul a fost apreciat în cursul anului 2011 cu un calificat satisfăcător nu poate fi reținut în sprijinul poziției pârâtului. Toate aceste împrejurări sunt elemente de circumstanță, care ar fi permis individualizarea sancțiunii dacă fapta imputată ar fi fost dovedită .

În condițiile date, faptele nu pot fi reținute doar ca urmare a faptului că este plauzibil ca evenimentele să se fi petrecut în sensul redat de actele atacate, pentru aplicarea unei sancțiuni grave, respectiv destituirea din poliție, fiind necesar ca faptele ce constituie abateri să poată fi reținute fără existența vreunui dubiu.

Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 1, 8 din Legea nr. 554/2004, art. 61 din Legea 360/2002, instanța va admite în parte cererea formulată, va dispune anularea actelor administrative atacate și plata drepturilor salariale retroactive în favoarea reclamantului.

Cu privire la capetele de cerere vizând acordarea unor daune morale, instanța le va respinge, având în vedere că acestea nu au fost precizate si nici dovedite.

Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, P-ța Revoluției nr.1/A, sector1 și a INSPECTORATULUI G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .. 5, sector 5 și respinge cererea față de acești pârâți.

Admite cererea formulată de reclamantul M. A. M., dom. în Oradea, ./C, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul IPJ Bihor, cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Cluj si dispune anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Politie Bihor nr._/11.09.2012.

Dispune reîncadrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior.

Dispune plata drepturilor salariale în mod retroactiv, începând cu data eliberării din funcție.

Respinge cererea de acordare a daunelor morale.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, recursul înregistrându-se la Tribunalul Cluj.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2014.

Președinte,

M. T.

Grefier,

R. B. M.

Red.M.T.

Tehn.V.A.M.

5 ex./27.11.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2111/2014....		Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 4796/2014. Tribunalul CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 4796/2014. Tribunalul CLUJ