Anulare act administrativ. Sentința nr. 6487/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6487/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 4758/117/2014
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6487/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Grefier G. B. P.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. E. și pe pârât M. A. NATIONALE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul reclamantului, av. I. V. și reprezentantul pârâtului, consilier juridic R. C. ,cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de disp. art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă.
In temeiul art 248 Cod procedură civilă instanța aduce în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, invocată de către pârâtă, prin intâmpinare.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției de necompetență și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, secției de contencios administrativ și fiscal al Curții de Apel Cluj, pentru motivele dezvoltate în întâmpinarea formulată,susținute oral în fața instanței.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Cluj având în vedere dispozițiile Legii 80/1005 completate cu dispozițiile Legii 188/1999.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. E., în contradictoriu cu pârâtul M. Apărării Naționale, a solicitat anularea Rezoluției emisă de ministrului apărării naționale pe Raportul nr. C3688/2014 al Direcției Management Resurse Umane și obligarea pârâtului la emiterea unei Rezoluții favorabile solicitării din cadrul raportului nr. A 282/25.03.2014.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este cadru activ, fiind șeful UM02228 Cluj-N., la data de 30.09.2014 urmând a întruni condițiile standard de pensionare.
În acest context, potrivit dispozițiilor art.86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, prin raportul nr. A 282/25.03.2014, a solicitat menținerea în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare.
Prin Adresa nr. A 2177/03.06.2014, șeful Direcției audit intern i-a comunicat că ministrul apărării naționale, prin Rezoluția nr. C3688/2014 pe raportul Direcției management și resurse umane, nu a aprobat solicitarea, fără a îi fi comunicat niciun act justificativ.
D. urmare, în data de 02.07.2014 a solicitat șefului ierarhic să îi remită argumentele în drept și în fapt care au condus la neaprobarea solicitării.
Prin Adresa nr. A 2926/28.07.2014 a șefului Direcției audit intern (nr. Intrare A 658/30.07.2014) i s-a comunicat Adresa nr. OP 1137/25.07.2014 a șefului Direcției Management Resurse Umane în cadrul căreia, de asemenea, nu se argumentează neavizarea favorabilă a raportului și nu se prezintă niciun criteriu care a stat la baza luării acestei decizii, menționându-se ca unic argument conținutul art. 86 alin. 3 din Legea nr. 80/1995.
Pârâtul M. Apărării Naționale, prin întâmpinare, a invocat, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, excepția inadmisibilității acțiunii iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În fapt, reclamantul, în calitatea sa de cadru militar activ al Armatei Române, a îndeplinit până la data de 30.09.2014, data la care a întrunit condițiile pensionării pentru limită de vârstă, funcția de șef al U.M._ Cluj-N..
Prin raportul nr. A.282/25.03.2014, dl. col. M. E. a solicitat, pe cale ierarhică, în conformitate cu dispozițiile art. 86, alin. 6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, menținerea în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare.
D. urmare, Direcția management resurse umane a ^prezentat ministrului apărării naționale raportul prin care reclamantul a solicitat menținerea în activitate peste vârsta standard de pensionare.
Ministrul apărării naționale, prin rezoluția dată pe raportul nr. C.3688/28.05.2014 al Direcției management resurse umane, nu a aprobat menținerea în activitate a domnului col. M. E..
Prin adresa nr. A.2177/03.06.2014, anexată de reclamant la cererea de chemare în judecată, Direcția audit intern a comunicat domnului col. M. E. conținutul rezoluției ministrului apărării naționale.
Nemulțumit de rezoluția dată, reclamantul a solicitat revocarea acesteia și comunicarea motivelor de drept și de fapt care au condus la neaprobarea cererii sale.
Prin adresa nr. Cp. 1137/25.07.2014, anexată la cererea de chemare în activitate, Direcția management resurse umane a comunicat reclamantului răspunsul la solicitarea transmisă prin fax în data de 02.07.2014
Nemulțumit de răspunsul primit, reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată ce formulează obiectul prezentului dosar, prin care a solicită anularea rezoluției ministrului apărării naționale date pe Raportul nr. C3688/2014 al Direcției management resurse umane și obligarea pârâtului la emiterea unei noi rezoluții, prin care să fie aprobată cererea sa de menținere în activitate peste vârsta standard de pensionare.
Invocă, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Reclamantul a promovat cererea de chemare în judecată ca urmare a rezoluției ministrului apărării naționale prin care nu s-a aprobat menținerea sa în activitate.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel
Reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său printr-un act emis de conducătorul unei structuri centrale, respectiv M. Apărării Naționale, care, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, este organul de specialitate al administrației publice centrale, care conduce și desfășoară, potrivit legii, activitățile în domeniul apărării țării.
Prin coroborarea textelor de lege mai sus precizate, competența, indiferent de valoarea prejudiciului, revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
În circumstanțele redate, competența materială de soluționare a acțiunii aparține Curții de Apel Cluj - Secția contencios-administrativ și fiscal, căreia legiuitorul i-a conferit prin norme de reglementare imperative, competența materială.
Invocă, raportat la înscrisul atacat, excepția inadmisibilității acțiunii.
Dacă reclamantul consideră rezoluția ministrului apărării naționale ca fiind un act administrativ, așa după cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, rezultă că solicită recunoașterea unui drept, pretins neacordat printr-un act administrativ cu caracter individual.
Conform art. 86 alin. (3) din Legea nr, 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrele militare pot fi menținute în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare cu aprobarea anuală a conducătorului instituției.
Acest text de lege statuează nu un drept legal, ci numai o posibilitate, o vocație de menținere în activitate a unui cadru militar, lăsată exclusiv la aprecierea conducătorului instituției, astfel că, prin rezoluția dată de conducătorul instituției, nu i s-a încălcat nici un drept legal, deoarece acesta nu există. în sensul celor mai sus prezentate, apreciem că nici rezoluția ministrului apărării naționale nu poate fi încadrată în categoria actelor administrative individuale, în înțelesul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, rezoluția ministrului apărării naționale nu poate fi considerată nici ca refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, prevăzut de art. 2 alin.(2) din aceeași lege, deoarece cererea reclamantului de menținere în activitate a fost soluționată, dar nu în sensul așteptat de acesta.
De altfel, singurul act administrativ care poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ este ordinul de trecere în rezervă a reclamantului, ordin ce a fost emis și semnat de ministrul apărării naționale, nu rezoluția acestuia dată pe un raport.
În sensul celor mai sus prezentate, cererea de anulare a rezoluției pe Raportul nr. nr. C3688/2014 și obligarea la emiterea unei rezoluții favorabile solicitării de menținere în activitate, nu pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.
Potrivit art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă, iar, potrivit art. 86 alin. (1), limitele de vârstă în grad până la care cadrele militare pot fi menținute în activitate sunt vârstele standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de legislația asigurărilor sociale și pensiilor care reglementează sistemul public de pensii pentru instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Conform art. 54 alin.(l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii public, în căzui persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I Ht. c), vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 6.
Potrivit anexei ne. 6 la Legea nr. 263/2010, Vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, reclamantul a îndeplinit vârsta standard de pensionare în septembrie 2014.
Potrivit dispozițiilor art. 86 alin.(6) din Legea nr. 80/1995, în raport cu nevoile de încadrare, cadrele militare pot fi menținute în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60 de ani, cu aprobarea anuală a conducătorului instituției.
Examinând dispozițiile legale incidente în cauză se disting o regulă, cea potrivit căreia cadrul militar este trecut rezervă la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv o excepție, potrivit căreia cadrul militar poate fi menținut în activitate cu aprobarea anuală a conducătorului instituției.
În prima ipoteză, regula este dată de sintagma „la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă", ce trebuie interpretată îrî sensul că raporturile de muncă cu ministerul încetează de drept, în temeiul legii, fără a se avea în vedere o altă opțiune a cadrului militar. Fiind vorba de o încetare de drept, aceasta nu lasă loc nici unei opțiuni a cadrului militar.
În a doua ipoteză, excepția, prin care cadrul militar poate fi menținut în activitate și după împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă, art. 86 alin.(6) din legea specială, statutul cadrelor militare, impune condiția aprobării anuale a conducătorului instituției, în funcție de nevoile de încadrare.
În ceea ce privește nevoia de încadrare, aceasta este dată, pe de o parte, de eventuala indispensabilitate a cadrului militar ce solicită menținerea în activitate (de exemplu un medic chirurg, a cărei experiență în domeniu încă nu poate fi suplinită de un alt medic ce poate ocupa aceeași funcție, un cadru militar implicat, în momentul împlinirii vârstei standard de pensionare, în elaborarea unor politici de siguranță, securitate și apărare națională).
Pe de altă parte, nevoile de încadrare sunt guvernate de ^prevederile Ghidului carierei militare, publicat în Monitorul Oficial nr. 125 din 18.02.2011, prevederi ce e impun asigurarea șanselor egale de promovare și evoluție în carieră a cadrelor militare, în sensul acordării tuturor cadrelor militare care îndeplinesc condițiile de încadrare în funcția rămasă vacantă după trecerea în rezervă a ocupantului acesteia, șansa de a evolua în carieră și a ocupa această funcție.
Or, în situația în care excepția ar deveni regulă, în sensul solicitat de reclamant, și ar fi menținuți în activitate toți cei ce formulează o cerere în acest sens, nu numai că s-ar limita posibilitățile de promovare a cadrelor militare rămase în activitate, dar s-ar bloca și evoluția în carieră, paralizându-se astfel, speranța legitimă la o funcție mai mare a celor rămași în activitate.
În altă ordine de idei, din interpretarea literală a art. 86 alin. (6) din Legea nr. 80/1995, modificată, rezultă că menținerea în activitate și funcție în cazul reclamantului, care îndeplinea funcția de șef al unei structuri de audit intern, este un atribut exclusiv al conducătorului instituției, iar măsura este lăsată de legiuitor numai la aprecierea acestuia, fără alte criterii, fiind vorba de puterea discreționară a ministrului apărării naționale și nu de o obligație impusă acestuia de lege, de a menține pe cineva în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare, așa după cum lasă să se înțeleagă reclamantul.
Mai mult, legiuitorul nu a prevăzut nici un criteriu pe baza căruia conducătorul instituției să fie obligat să ia o decizie într-un anumit sens, astfel că pretenția reclamantului de a i se comunica argumentele care au condus la neaprobarea cererii sale este lipsită de orice suport
În acest context faptic și juridic, în sensul celor mai sus prezentate, ministrul apărării naționale a apreciat că, deși a obținut rezultate excepționale, ofițerul nu este
indispensabil, luând în considerare și faptul că și alte cadre militare, care sunt în activitate, au dreptul la șanse de promovare și evoluție în carieră pe funcția rămasă vacantă după pensionarea reclamantului.
Conform prevederilor. 248 C.pr.civ., (1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Analizând cu precadere excepția necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
In cauza de față se solicită instanței anularea unui act administrativ pretins nelegal, act administrativ emis de M. Apărării Naționale, care, in conformitate cu prevederile art.1 alin (1) din Legea nr.346/2006, organ de specialitate al administrației publice centrale care conduce și desfășoară, potrivit legii, activitățile in domeniul apărării țării.
Conform prevederilor art.10 pct.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de pană la 5 miliarde lei, se soluționează în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Din conținutul normelor enunțate rezultă că în litigiile având ca obiect anulare act administrativ criteriul esențial în stabilirea competenței instanței administrative este criteriul nivelului autorității emitente-local sau central .
In aceste condiții vazând obiectul acțiunii introductive precum și calitatea de organ de specialitate al administrației publice, in temeiul art 129 alin. 2 pct 2 coroborat cu art 132 alin 3 Cod procedură civilă această instanță va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și va declina competența in favoarea Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M. E., domiciliat în Cluj-N., ., ., ., având CNP_ in contradictoriu cu pârâtul M. Apărării Naționale cu sediul în București, sector 5, ., in favoarea Curții de Apel Cluj-Secția a-II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică din 11.12. 2014.
Președinte, M.-F. B. | ||
Grefier, G. B. P. |
Red.M.F.B.
Tehn.V.A.M.
4 ex./21.01.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 572/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
