Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3698/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3698/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 3839/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3698/2014
Ședința publică din data de 08 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B.
GREFIER: L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare formulată de reclamanta P. M. G., în contradictoriu cu pârâta A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI G. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 10 februarie 2014, prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii, în două exemplare, din care un exemplar a fost comunicat reclamantei.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de proc. civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 248 al. 4 Noul cod de proc. civil.
Instanța pune în discuție, iar față de lipsa părților respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că „Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod”, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, aplicarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată prin Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, în vigoare din data de 31.01.2012.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa de poluare încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 ianuarie 2012 și taxa de emisii poluante ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Pentru toate acestea, se impune respingerea excepției.
Instanța, în temeiul art. 255 Noul cod de proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.02.2013, reclamantul P. M. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., obligarea acesteia din urmă la restituirea sumei de 3105 lei plătită cu titlu de taxa poluare, cu dobânda legala aferenta de la data plății.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat autoturismul marca Volkswagen, autoturism ce era înmatriculat . al UE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe,dar cererea sa a fost respinsa însă consideră că refuzul pârâtei de a restitui taxa sus menționata este în contradicție cu dispozițiile art. 6-12, art. 25,28,90 din Tratatul de la R. de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Mai arată reclamanta că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului.
Pe de altă parte, pe piața din România, se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile 110 TFUE fost art. 90 paragraful 1 și 25,28,30 din Tratatul de Instituire a CE, art. 16 și 148 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 554/2004,Codul fiscal.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca fiind inadmisibila și ca nefondată, motivat in esența de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa de poluare nu au fost abrogate până în prezent si sunt in concordanta cu dreptul comunitar . Totodata in ce priveste inadmisibilitatea se arata ca reclamantul trebuia sa urmeze procedura de contestare reglementata de art. 205 si urm din OG nr. 92/2003 .
Parata a formulat o cerere de chemare in garantie impotriva chematei in garantie A. F. pentru Mediu solicitand obligarea acesteia la plata sumelor pe care le va achita reclamantului daca va cadea in pretentii.
Excepția invocată prin întâmpinare urmează a fi respinsă întrucât reclamanta contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantei nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. De altfel, în același sens este și Decizia nr. 24/2011 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii și deci obligatorie pentru instanțe, prin care s-a stabilit admisibilitatea cererilor similare prezentei.
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul retine urmatoarele :
Reclamanta a achiziționat un autovehicul care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autoturismului aceasta a fost obligată să achite suma de 3105 lei cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice G., in data de 12.12.2008 (f. 10).
Reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe paratei care însă i-a respins cererea.
Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG nr. 50/2008 in forma inițială.Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG nr. 50/2008, in forma mai sus indicată.
Astfel, OUG nr. 50/2008 in forma inițiala stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Tribunalul apreciaza ca în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciaza că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, incalca prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunitatilor Europene in vigoare la data incasarii taxei de poluare (actualmenete art. 110 TFUE ).
Astfel, in jurisprudenta referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justitie Europeana a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor.
In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 110 trebuie inlaturata de la aplicare.
Concluzionăm că norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja . al Uniunii Europene si care se inmatriculeaza in Romania si autoturismele second hand deja inmatriculate in Romania si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturime noi cu caracteristicile celor produse in Romania si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in Romania, fie spre cele produse in Romania.
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8,18 din Legea 554/2004 si a prevederilor anterior mentionate va admite acțiunea așa cum a fost formulată fata de parata.
Având in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG nr. 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 72 si următoarele C.pr.civ., va admite si cererea de chemare in garantie.
In baza art. 453 C.pr.civ., tribunalul va obliga parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar (f.1).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulată de reclamanta P. M. G., domiciliată în Comuna F. Gherlii, ., jud.Cluj, în contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., cu sediul în G., ., jud.Cluj.
Obliga parata sa restituie reclamantei suma de 3105 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării si pana la data restituirii efective.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 3105 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
Obliga parata sa platească reclamantei cheltuieli de judecata în sumă de 39,30 lei.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din 08.05.2014.
Președinte, E. B. | ||
Grefier, L. C. |
Red.EB/tehn.MG/5 ex. 24.06.14
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 567/2014.... → |
|---|
