Alte cereri. Decizia nr. 1492/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1492/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 11243/271/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1492/2014
Ședința publică din data de 10 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-O. O.
Judecător: L. C.
Jusecător: R. M.
Grefier: M. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta O. B. ROMÂNIA SA împotriva împotriva Sentinței civile nr. 4283/04.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI BIHOR, cauza având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea, constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimata.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată, recurenta solicitând judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 C.pr.civ., Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4283/04.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins ca fiind neîntemeiata plângerea contraventionala formulata si completata de catre petenta O. B. ROMANIA SA, împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei nr. 129/932 (. nr._) incheiat in data de 20.05.2010 de catre intimatul C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BIHOR și a fost menținut procesul-verbal atacat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 129/932 (. nr._) incheiat in data de 20.05.2010 de catre intimatul C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BIHOR intimatul a retinut incalcarea de catre petenta O. B. ROMANIA SA a prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 si ale Anexei la Legea nr. 193/2000, lit. a si c, in sensul ca clauzele inserate la art. 8.1 si 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat prin ipoteca pentru persoane fizice nr. C_ din 03.12.2007 incheiat intre O. B. Romania SA prin Sucursala/Agentia Suc. Republicii Oradea si dl. F. F. I. ar constitui clauze abuzive.
Intimatul a retinut in procesul-verbal ca la art. 8.1 din acest contract de credit se prevede ca dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul imprumutatului, iar din documentele atasate la contract reiese ca dobanda de referinta pentru francul elvetian la 6 luni (moneda creditului) incepand cu luna octombrie 2008 a suferit o scadere dramatica pana la valori subunitare si chiar sub 0,5%, fara ca banca sa mai opereze vreo diminuare a dobanzii creditului.
Intimatul a mai retinut ca la art. 9.2 din acest contract se prevede ca pe parcursul derularii contractului banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobanzilor si taxelor fara consimtamantul imprumutatului.
Intimatul a concluzionat ca prin punerea in practica a prevederilor art. 8.1 si art. 9.2 din contract, aceastea creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Sub aspectul legalitatii procesului-verbal atacat, instanta de fond a retinut că dispozițiile art. 6 din CEDO sunt incidente în materie contravențională, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 197/2003. In consecinta, instanta a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate, care trebuie însă să fie corelată cu prezumția de nevinovăție aplicabilă petentei, fapt ce implică dreptul contravenientei de a dovedi liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Analizand legalitatea procesului-verbal, instanta a constatat ca procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 129/932 (. nr._) din data de 20.05.2010 a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001, neexistand nici un motiv de nulitate a acestuia care sa poata fi invocata si din oficiu.
Analizand temeinicia procesului-verbal, instanta de fond a constatat, pe baza probelor administrate, ca starea de fapt retinuta de intimat corespunde realitatii, in sensul ca petenta O. B. ROMANIA SA a incalcat prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 si ale Anexei la Legea nr. 193/2000, lit. a si c, deoarece clauzele inserate la art. 8.1 si 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat prin ipoteca pentru persoane fizice nr. C_ din 03.12.2007 incheiat intre O. B. Romania SA prin Sucursala/Agentia Suc. Republicii Oradea si dl. F. F. I. constituie clauze abuzive.
Aceasta deoarece la art. 8.1 din contractul de credit se prevede ca dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul imprumutatului, iar din documentele atasate la contract reiese ca dobanda de referinta pentru francul elvetian la 6 luni (moneda creditului) incepand cu luna octombrie 2008 a suferit o scadere dramatica pana la valori subunitare si chiar sub 0,5%, fara ca banca sa mai opereze vreo diminuare a dobanzii creditului.
La art. 9.2 din acest contract se prevede ca pe parcursul derularii contractului banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobanzilor si taxelor fara consimtamantul imprumutatului.
Prin punerea in practica a prevederilor art. 8.1 si art. 9.2 din contract, aceastea creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Aceasta stare de fapt rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contraventiei contestat.
Potrivit art. 8.1 din contractul de credit incheiat intre petenta O. B. ROMANIA SA – prin Sucursala/Agentia SUC. REPUBLICII – ORADEA O. B. ROMANIA si consumatorul F. F. I., „La data incheierii prezentului contract, dobanda curenta este de 5,7%. Dobanda se stabileste in forma procentuala ca rata anuala de dobanda. Dobanda este variabila in conformitate cu politica Bancii. Dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (ex: EURIBOR/LIBOR/BUBOR etc.), fara a exista consimtamantul imprumutatului. Noul procent de dobanda se va aplica la soldul creditului ramas de rambursat incepand cu data de aplicare stabilita de Banca. Modificarea dobanzii va duce la reclacularea dobanzii datorate” (f. 11 din dosarul nr._ al Judecatoriei Oradea).
Conform art. 9.2 din acelasi contract, „Pe parcursul derularii creditului, Banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobanzilor si taxelor fara consimtamantul imprumutatului. Noul nivel al comisioanelor va fi publicat in Tariful de comisioane si va fi afisat la sediile bancii”.
Instanta a constatat ca cele doua clauze citate mai sus dau dreptul petentei sa modifice unilateral unele clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Aceste clauze contractuale creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, in sensul ca consumatorul este prejudiciat prin stipularea acestor clauze.
Or, este evident ca aceste clauze nu au fost negociate de catre banca petenta direct cu consumatorul, deoarece sunt clauze standard, preformulate, ce fac parte din conditiile de banca.
Instanta a constatat ca, potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil, „cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”, or, petenta nu a facut, prin nici un mijloc de proba, dovada contrara starii de fapt retinute prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, astfel incat nu a inlaturat prezumtia de legalitate de care se bucura procesul-verbal de constatare a contraventiei.
F. de starea de fapt retinuta, instanta de fond a constatat că petenta a incalcat prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 si ale Anexei la Legea nr. 193/2000, lit. a si c.
Referitor la lipsa de obiect a procesului-verbal contestat, invocata de catre petenta, pe motiv ca creditul a fost rambursat anticipat de catre dl. F. F. I., instanta de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 129/932 (. nr._) incheiat in data de 20.05.2010 are obiect. Nu prezinta relevanta faptul ca contractul de credit nr. C_ /2007, analizat de catre intimat, a incetat prin executarea obligatiilor, si anume prin rambursarea integrala a creditului de catre imprumutat, in mod anticipat, deoarece obiectul unui proces-verbal de constatare a contraventiei se raporteaza la data incheierii acestuia, iar nu la evenimente survenite ulterior incheierii acestuia. In speta, procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 129/932 (. nr._) a fost incheiat in data de 20.05.2010, iar imprumutul a fost restituit de catre consumator, in mod anticipat, la data de 27.07.2010 (f. 39 din dosarul nr._ al Judecatoriei Oradea), dupa data incheierii procesului-verbal.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs O. B. ROMÂNIA SA solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile in sensul admiterii acțiunii,
În motivarea recursului, recurenta arată că instanța de fond a reținut in mod greșit faptul ca: „procesul-verbal de constatare a contravenției nr.129/932 (. nr._} din data de 20.05.2010 a fost incheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001, neexistand niciun motiv de nulitate"".
In fapt, potrivit prevederilor art.17 din OG nr.2/2001: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu."
In procesul verbal contestat la pct.D este trecuta o denumire greșita a recurentei si nici sediul său NU ESTE TRECUT in mod corect, Astfel, denumirea nu este O. B. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI SUCURSALA REPUBLICII si nici sediul nu corespunde.
Astfel, după cum a reținut si instanța in dispozitivul sentinței civile, denumirea corecta este O. B. România S.A., iar sediul este in București, .-68, sect. 1. Totodată CUI-ul :_, iar numărul de înregistrare in Registrul Comerțului este. J40/_/1995 si nu cel trecut in procesul verbal.
Instanța de fond a aplicat in mod greșit prevederile art.17 din OG nr.2/2001, iar trecerea greșita in procesul verbal a denumirii si sediului, echivalează cu lipsa acestora, fapt care conduce la nulitatea absoluta a procesului verbal contestat.
Reprezentanții intimatei au incheiat procesul verbal in contradictoriu cu Sucursala Republicii Oradea a O. B. România SA entitate fara personalitate juridica. Prin urmare, acesta este lovit de nulitate absoluta.
Astfel, potrivit prevederilor art.3 alin.2 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic af contravențiilor:" persoana juridica răspunde contravențional in cazurile si in condițiile prevăzute de acte normative prin care se stabilesc si se sanctioneza contravenții".
Potrivit prevederilor art.43 (1) din Legea nr.31/1990 " Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societăților comerciale si se înregistrează, inainte de începerea activității lor, in registrul comerțului din județul in care vor funcționa."
In conformitate cu prevederile OUG nr.99/2006, aceasta dispoziție se aplica si instituțiilor de credit, care se constituie si funcționează in condițiile prevăzute de legislația aplicabila societăților comerciale.
Mai mult, in cazul in care intimata susține ca a incheiat procesul verbal in contradictoriu cu O. B. România SA cu sediul social in București, .-68, solicita instanței sa constate ca procesul verbal contestat este lovit de nulitate absoluta, deoarece in procesul verbal nu este trecuta denumirea si sediu
Instanța de fond a respins în mod eronat susținerile sale referitoare la lipsa de obiect.
In fapt, potrivit prevederilor art.13 din Legea nr. 193/2000:,,Instanța, în cazul în care constata existența clauzelor abuzive în contract".
În fapt, în procesul verbal ., nr._/2010 se precizează ca presupusele clauze abuzive s-ar afla in contractul c_ /2007 {depus la dosarul cauzei) încheiat cu domnul F. F. Loan.
Precizează faptul ca domnul F. F. loan si-a rambursat integral creditul anticipat, in data de 27.07.2010.
Pin urmare, de la aceasta data, contractul c_ /2007, si-a incetat valabilitatea prin rambursarea integrala a creditului in conformitate cu prevederile art.25 din contract.
Învederează că instanța de fond a reținut în mod nefondat ca clauzele incriminate nu ar fi fost negociate direct cu consumatorul, fiind clauze standard.
În fapt, la dosarul cauzei nu exista nicio dovada a faptului ca acest contract a fost standard. Precizează că, i-a comunicat clientului oferta, iar acesta a studiat toate clauzele contractuale înaintea semnării contractului.
Instanța de fond a reținut in mod eronat îndeplinirea acestei prime condiții ca urmare a faptului ca nu ar fi făcut dovada negocierii clauzelor contractuale respective.
F. de modul in care s-au derulat în fapt etapele legate de semnarea contractului, banca este in mod obiectiv in imposibilitate de a aduce o alta proba, proba suplimentara care de altfel nici nu este necesara.
Astfel, cum ar putea banca sa dovedească ca a negociat o clauza cu privire la care clientul nu a formulat nici o solicitare de modificare sau negociere? Daca o parte nu cere negocierea clauzei, ba dimpotrivă, prin contract declara expres ca a luat cunoștința si accepta clauza, iar ulterior mai semnează inca un cotract ce cuprinde clauze simiare cum altfel ar putea sa probeze in plus faptul ca aceaste clauze au fost supuse negocierii?
Clientul nu a solicitat modificarea sau negocierea clauzelor contractuale PROPUSE si a semnat contractul in forma propusa, fiind de acord cu toate clauzele contractuale. Menționează ca clientul nu a depus vreo notificare scrisa inainte de incheierea contractului, prin care sa solicite modificarea sau negocierea clauzelor propuse de subscrisa.
Prin urmare, instituția recurentă i-a oferit clientului posibilitatea de a analiza clauzele contractuale, inainte de semnarea contractului, acesta având posibilitatea sa solicite modificarea sau negocierea clauzelor propuse de recurentă.
Chiar in eventualitatea in care prezentul contract este asimilat unui contract ,„standard", o asemenea încadrare nu este de natura a califica clauzele contractuale ca abuzive. Este firesc ca in activitatea de creditare pe care o desfășoară recurenta {la fel ca toate celelalte societăți comerciale) sa se recurgă la anumite tipare, standarde si la fel de firesc este ca un anumit tip de contract sa fie schițat in linii generale. Aceasta este o practica la care nu recurg doar societățile bancare, dar si orice alt comerciant. Insa din faptul ca negocierile in vederea încheierii unui contract se poarta pe baza unui anumit tipar pus la dispoziție de una dintre parti, nu se poate trage concluzia ca respectivul contract a fost impus uneia dintre parti si nu a fost in niciun fel influențat de cealaltă parte. La încheierea oricărui contract se au in vedere particularitățile fiecărui client, nevoile acestuia, capacitatea acestuia de a-si îndeplini obligațiile asumate si alți asemenea factori. Insa factorul determinant in încheierea contractului ii constituie voința clientului, in funcție de care se particularizează fiecare contract.
In fapt chiar daca prin reducere la absurd s-ar accepta teza conform căreia contractul este un contract preformulat, acest lucru nu ar fi de natura a infirma legalitatea contractelor încheiate de parti.
Atât literatura juridica de specialitate, cat si practica in materie, statuează posibilitatea semnării unor asemenea contracte prin care potențialul client are dreptul de a accepta sau nu in . contract; or, clientul si-a exprimat consimțământul in mod valabil, prin semnarea contractelor.
In cazul in care instanța constata faptul ca acest contract a fost standard, aceasta era obligata sa retina si faptul ca cealaltă parte putea sa incheie sau nu contractele, deci si din acest punct de vedere operează principiul autonomiei de voința si al libertății contractuale, din momentul in care s-a hotărât sa incheie acel contract, clientul a fost de acord cu ceea ce a stabilit cealaltă parte contractanta, aderând la ceea ce a stabilit cealaltă parte.
In fapt, dovada faptului ca o clauza a fost sau nu negociabila la momentul Încheierii contractului constituie un element extern, care trebuie probat in mod distinct.
Faptul ca o parte propune un proiect de contract nu inseamna in mod automat ca am fi in prezenta unui contract de adeziune, nesupus negocierii.
Instanța ar fi trebuit sa retina faptul ca nu este suficient ca după aproximativ 3 ani de la semnarea contractului in cauza, consumatorul sa pretindă ca o anumita clauza nu a fost negociat cu el, doar pentru ca acum considera ca ii este dezavantajoasa. Dimpotrivă, prima instanța ar fi trebuit sa arate ca pentru a proba aceasta susținere, intimata respectiv ar fi trebuit sa aducă dovezi distincte de conținutul propriu-zis al clauzei respective, pentru ca altfel s-ar ajunge la situații absurde in care simplul fapt ca pe parcursul executării contractului un consumator considera o clauza dezavantajoasa ar deveni o prezumție absoluta, irefragabila ca respectiva clauza nu ar fi fost supusa negocierii.
Un regim legal de protecție a consumatorului nu ii poate scuti pe acesta sa depună un minim de diligenta pentru protejarea intereselor sale la incheierea unui contract ce ii angajează pentru o perioada îndelungata de timp, sa verifice clauzele inserate in contract si sa isi manifeste poziția in legătura cu acestea.
In speța nefiind adusa nici un fel de proba, prima instanța ar fi trebuit sa retina caracterul nefondat al susținerii ca consumatorul ar fi fost lipsit de posibilitatea de a negocia.
lnstanta de fond a reținut in mod nefondat ca clauzele incriminate ar fi creat in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.
La momentul semnării contractului de credit analizat, dispozițiile legale in vigoare nu interziceau in sine stipularea unor clauze contractuale de variabilitate a dobânzii, comisioanelor etc.
Nu se poate prin urmare retine ca simpla stipulare in contract a clauzelor incriminate ar fi creat un dezechilibru contractual sau ar fi de natura sa dovedească reaua-credinta a petentei in condițiile in care au fost acceptate in deplina cunoștința de cauza de către consumatorul in cauza.
Sunt nefondate argumentele aduse de instanța potrivit cărora contractul respectiv nu cuprindea criterii clare la momentului incheierii contractului in funcție de care rata dobânzii putea varia. Aceasta concluzie este infirmata de simpla lectura a art. 8.1 din contractul de credit, care pe langa criteriul „politicii băncii" precizează in mod expres ca si criteriu „valoarea dobânzii de referința". In pofida evidentei insa, prima instanța a considerat abuzive clauzele respective si a constat legalitatea procesului verbal contestat.
In realitate, prima instanța ar fi trebuit sa retina, astfel după cum in mod justificat s-a stabilit . speța ca „nu este întemeiată nici critica referitoare la caracterul abuziv al clauzei care dă dreptul băncii... de a modifica procentul de dobândă. Nu se poate susține că această modificare se realizează fără acordul consumatorului, câtă vreme această posibilitate este prevăzută în contractul dintre părți și, deci asumată de părți prin semnarea contractului. Pe de alta parte, prin semnarea contractului împrumutatul și garanții săi și-au dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobândă, nemaifiind vorba deci de o modificare unilaterală, abuzivă, în sensul reglementat de Legea nr. 193/2000, ci de o modificare realizată cu acordul prealabil al împrumutatului, acord exprimat în acest sens la semnarea contractului."
Cu privire la buna credința in relația contractuala dintre cele doua parti, solicita instanței sa retina faptul ca ambele parti trebuie sa fie de buna credința. Clientul nu a formulat nicio solicitare de modificare a clauzelor propuse de subscrisa.
Ulterior, in data de 27.12.2008 au intrat in vigoare prevederile OUG nr.174/2008, prin care au fost completate prevederile OG nr.21/1992 cu un nou articol: art.9 indice 3.
Potrivit acestuia: „Art. 9A3. - în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli: h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fară încheierea unui act adițional. acceptat de consumator;"
Prin urmare, prevederile art.8.1 si cele de la art.9.2 din contract au fost inactivate de drept incepand cu data intrării in vigoare a prevederilor OUG nr.174/2008, deoarece nu mai avea dreptul sa modifice clauzele contractuale referitoare la costuri decât prin semnarea unor acte adiționale.
De buna credința i-a comunicat clientului o propunere concreta de scădere a ratei dobânzii in contract (depusa la dosarul cauzei). Totodată, i se propunea clientului stabilirea unei perioade de actualizare automata a dobânzii, deoarece in lipsa actului adițional nu mai avea dreptul sa modifice unilateral dobânda sau nivelul comisioanelor, raportat la prevederile OUG nr.174/2008 mai sus menționate. Clientul nu s-a prezentat pentru semnarea actului adițional propus si nici nu a solicitat negocierea nivelului scăderii ratei dobânzii oferite de subscrisa.
Totodată, recurenta nu a modificat niciodată nivelul comisioanelor, astfel ca prevederile art.9.2 din contract nu au produs niciodată efecte.
Prin urmare, conform clauzei contractuale rata dobânzii putea sa crească sau sa scadă. Totodată, nu se poate retine existenta unui dezechilibru semnificativ cu privire la o clauza care nu a produs niciodată efecte in perioada desfășurării contractului
Analizând recursul formulat,actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
În privința motivului de recurs privind aplicarea de către prima instanță în mod greșit a prevederilor art. 17 din OG 2/2001, reține că, prin procesul verbal contestat s-a reținut încălcarea de către recurentă a prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 si ale Anexei la Legea nr. 193/2000, lit. a si c, in sensul ca clauzele inserate la art. 8.1 si 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat prin ipoteca pentru persoane fizice nr. C_ din 03.12.2007 incheiat cu dl. F. F. I. ar constitui clauze abuzive.
Contractul menționat a fost încheiat de O. B. România SA prin Sucursala Republicii Oradea, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ având CUI_ cu sediul în Oradea, .. 1, județul Bihor. Aceste date de identificare sunt indicate și în procesul verbal de constatare a contravenției susținerile recurentei privind trecerea greșită a denumirii și sediului fiind neîntemeiate.
Totodată, în condițiile în care O. B. România SA prin Sucursala Republicii Oradea a avut capacitatea de a încheia contractul de credit nr. C_ din 03.12.2007, aceasta are capacitatea de a răspunde contravențional, procesul verbal fiind legal încheiat din acest punct de vedere.
Referitor la susținerile recurentei în sensul că, instanța nu poate verifica în anul 2013 existența unor clauze presupus abuzive într-un contract care nu există din anul 2010, constată că, procesul verbal a fost încheiat în data de 20.05.2010, iar rambursarea integrală a creditului de către domnul F. F. a avut loc ulterior, respectiv în 27.07.2010, astfel încât la data sancționării recurentei contractul era în vigoare. Așadar, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță, verificarea de către instanță a procesului verbal are loc prin raportare la data încheierii acestuia, iar nu prin raportare la data soluționării plângerii contravenționale.
Potrivit art. 1 din OG nr. 21/ 1992 statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetățenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse și servicii, informării lor complete despre caracteristicile esențiale ale acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
Conform art. 9 din aceeași ordonanță, operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Potrivit anexei la legea menționată, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Totodată, sunt considerate abuzive clauzele care obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile contractuale, chiar și în situațiile în care comerciantul nu și le-a îndeplinit pe ale sale.
În cuprinsul procesului verbal care face obiectul prezentei cauze s-a reținut că, la art. 8.1 din contractul de credit încheiat cu numitul Flilimon F. I. se prevede ca dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul imprumutatului. Totodată, conform art. art. 9.2 din acest contract, pe parcursul derularii contractului banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobanzilor si taxelor fara consimtamantul imprumutatului.
Așadar, împrumutatul este prejudiciat în drepturile sale având în vedere că, banca și-a rezervat dreptul de a modifica prevederile din contract referitoare la dobândă, comisioane și taxe, fără consimțământul acestuia. Totodată, reține că, recurenta deși a pretins că, a negociat contractul cu consumatorul, nu a făcut această dovadă, deși potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 sarcina probei îi incumbă. Pe de altă parte, contractul încheiat are natură unui contract de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau de a înlătura de una din aceste clauze. La încheierea contractului de credit, consumatorul are dreptul de a fi informat cu privire la costul total al creditului, iar informațiile trebuie să se regăsească în contractul încheiat. Or, acest lucru nu este posibil în condițiile în care, banca are dreptul de a modifica unilateral prevederile contractului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 4283/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj N. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta O.T.P. B. ROMANIA împotriva Sentinței civile nr. 4283/04.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj N. pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2014.
Președinte, G. O. O. | Judecător, L.-Anișoara C. | Judecător, R. M. |
Grefier, M. S. |
Red.G.O.O.
Tehn.V.A.M.
2 ex./06.01.2014
Jud. fond: R. C. R.
Judecătoria Cluj-N.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 6305/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
