Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3186/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3186/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 11572/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3186/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. F.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare cauza din C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. S. A. în contradictoriu cu pârâta SRVICIUL FISCAL MUNICIPAL G. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul C. S. A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL G. (fosta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G.) obligarea pârâtei să îi restituie suma de 1653 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule achitată, cu dobânda legală în materie fiscală, în principal, și în materie civilă în subsidiar, de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.110 al TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, decizia de calcul a taxei de poluare, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, certificat de înmatriculare, corespondență purtată cu AFP G..
Pârâtul Serviciul Fiscal Municipal G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, invocând excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul, după date de 13.01.2012, ca urmare a intrării în vigoare a L.9/2012 nu are un drept de restituire în integralitate a taxei de primă înmatriculare, ci numai a unei diferențe dintre taxa plătită și taxa pe emisiile poluante, însă reclamantul nu a respectat procedura prealabilă de a solicita pârâtei restituirea parțială a taxei.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, respectiv nu se încalcă art.90 din TCE, iar în speță taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică și națională, precum și autoturismelor noi din producția națională a României.
Prin același înscris pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu solicitându-se ca în cazul admiterii acțiunii, admiterea și a cererii de chemare în garanție.
În susținere se arată că taxa a fost plătită de reclamant în contul deschis: disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule „ taxa care se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, se arată că reclamantul nu a înțeles să exercite calea de atac prevăzută de lege în vederea anulării deciziei de calcul a taxei de poluare și a restituirii sumelor achitate în temeiul acestora, ci a înțeles să formuleze o simplă cerere de restituire adresată Administrației Finanțelor Publice G., în afara termenului de 30 de zile.
Văzând dispozițiilor art.137 c.pr. civ, tribunalul va soluționa cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța observă că reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantei nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Chemata în garanție A.F.M. București nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Peugeot, cu nr. de identificare VF36E9HZC21472855, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OG nr.50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 1653 lei la A.F.P. G., cu chitanța . nr._ în data de 22.08.2012 (f.5).
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, motivând că actul administrativ prin care s-a calculat taxa pe poluare nu a fost contestat conform legislației în vigoare (f.12)
Instanța observă că reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Ca urmare a pronunțării hotărârii în Cauza T., a fost adoptată Legea 9/2012, care nu conține dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art. I din Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la 01.01.2013, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
În ceea ce privește dobânda pretinsă si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea atât a dobânzii fiscale cât și a dobânzii în materie civilă.
Instanța apreciază, față de dispozițiile art. 124 C.pr.fiscală, rap. la art. 70 C.pr.fiscală că dobânda fiscală poate fi acordată numai în măsura în care taxa de poluare achitată necuvenit nu este restituită reclamantului în termenul legal de 45 de zile instituit prin Ordinul nr. 1899/22.12.2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. În aceste condiții, formularea cererii de acordare a dobânzii fiscale la acest moment apare ca fiind prematură, urmând a fi respinsă.
Totuși, față de împrejurarea că pârâta a încasat taxa de poluare achitată necuvenit, taxa fiind percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, văzând și statuările CJUE în cauza M. I. împotriva României din 18 aprilie 2013, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la dobânda legală în materie civilă, calculată începând cu data plății nedatorate, respectiv 22.08.2012 și până la data restituirii efective. În ceea ce privește dobânda pretinsă si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii fiscale în principal.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă în parte, pârâtul SFM G. urmând a fi obligat să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
În temeiul art. 60 Cod procedură civilă coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, ținând seama că sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către chemata în garanție tribunalul va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție să plătească pârâtului suma de 1653 lei cu titlu de taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._ cu dobânda legală în materie civilă calculată la aceasta suma începând cu data de 22.08.2012 si până la achitarea efectivă și va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale.
În temeiul art.453 C.proc.civ., la solicitarea reclamantei, pârâtul Serviciul Fiscal Municipal G. va fi obligat, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 565 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, invocată prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. S. A., cu domiciliul procesual ales la sediul cab. av. Ș. R. T. în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 97, ., în contradictoriu cu paratul Serviciul Fiscal al Municipiului G., cu sediul in G., P-ța Armenească nr. 63, jud. Cluj.
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 1653 lei achitata prin chitanța . nr._ eliberata la data de 22.08.2012, cu dobânda legală în materie civilă calculata la aceasta suma începând cu data de 22.08.2012 si pana la achitarea efectiva, respingând cererea de obligare a pârâtului la plata dobânzii fiscale.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârât, obligând chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6 la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1653 lei cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legala în materie civilă calculata la aceasta suma începând cu data de 22.08.2012 si pana la achitarea efectiva.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 565 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică din 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. L. B.
Red. 5 ex./L.M.F./D.M.
06.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1215/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 898/2014.... → |
|---|
