Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3396/2014. Tribunalul CLUJ

Sentința nr. 3396/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 89/117/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR._

Cod operator de date cu caracter personal 3184

aflate sub incidența Legii nr.677/2001

SENTINȚA CIVILĂ NR.3396/2014

Ședința publică din 17 Aprilie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. O.-S.

GREFIER: A.-P. BOȚIOC

S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. A. V., în contradictoriu cu pârâta S. F. Municipal T. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri.

Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 Cod procedură civilă, constată că este competent general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004.

Tribunalul, deliberând, admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâtă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.74 alin.2 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.64 Cod procedură civilă.

Tribunalul constată că prin întâmpinarea formulată de către pârâtă s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

După deliberare, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul apreciază că nu reprezintă o excepție de procedură propriu-zisă, urmând ca aspectele invocate să fie avute în vedere cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art.395 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare în baza actelor și lucrărilor de la dosar.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 08 Ianuarie 2014 reclamantul C. A. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. F. Municipal T., restituirea sumei de 1.107 lei, plătite cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța . nr._/11 Noiembrie 2008 (f.9), cu dobânda legală de la data achitării taxei de poluare și până la momentul restituirii efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.

La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.

Pârâta S. F. Municipal T. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții, sau a amenzilor.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul reține următoarele:

Reclamantul a cumpărat un autoturism marca OPEL CALIBRA înmatriculat în țară comunitară, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, taxa de poluare în cuantumul menționat, conform chitanței TS5 nr._/11 Noiembrie 2008 (f.9).

Ulterior reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.

Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Ori, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.

Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 218/2008, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.

În ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul apreciaza ca in speta se poate acorda doar dobinda legala întrucât perceperea taxei din speța cu încalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun, aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite, adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare in temeiul prevederilor OG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale.

Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului, va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.

În temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă, pârâta, a cărei culpă procesuală este dovedită, va fi obligată să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 111 lei, conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei.

Va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 111 lei cheltuieli de judecată.

Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în temeiul art.72 și următoarele Cod procedură civilă, Tribunalul va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și va obliga pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1.107 lei, reprezentând taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. A. V. în contradictoriu cu pârâta S. F. al mun. T. și în consecință:

-obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1107 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății 11.11.2008 și până la restituirea integrală .

Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6.

Obligă pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 1107 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății 11.11.2008 și până la restituirea integrală.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă chemata în garanție la plata în favoarea pârâtei a sumei de 111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Cluj.

Pronunțată în ședință publică din 17.04.2014.

Președinte,

M. O.-S.

Grefier,

A.-P. Boțioc

Red. M.O.S./A.P.B./5 exemplare/22 Aprilie 2014/1115

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3396/2014. Tribunalul CLUJ