Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3188/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3188/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 265/117/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3188/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. F.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare cauza din C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul I. A. în contradictoriu cu pârât SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL D. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul I. A., a solicitat obligarea pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj - Serviciul Fiscal Municipal D. să îi restituie suma de 1107 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule actualizată în principal, cu rata dobânzii fiscale prev. de art. 124 C.pr.fiscală, iar în subsidiar, cu rata dobânzii legale, calculate de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE).
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: adresa emisă de Instituția Prefectului Județului Cluj – S.P.C.R.P.C.Î.V. cu privire al proveniența și înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, chitanța de plată a taxei, corespondența purtată cu pârâtul SFM D..
Pârâtul Serviciul Fiscal Municipal D. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, invocând excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamanta, după date de 13.01.2012, ca urmare a intrării în vigoare a L.9/2012 nu are un drept de restituire în integralitate a taxei de primă înmatriculare, ci numai a unei diferențe dintre taxa plătită și taxa pe emisiile poluante, însă reclamanta nu a respectat procedura prealabilă de a solicita pârâtului restituirea parțială a taxei.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, respectiv nu se încalcă art.90 din TCE, iar în speță taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică și națională, precum și autoturismelor noi din producția națională a României.
Prin același înscris pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu solicitându-se ca în cazul admiterii acțiunii, admiterea și a cererii de chemare în garanție.
În susținere se arată că taxa a fost plătită de reclamant în contul deschis: disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule „ taxa care se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, se arată că reclamantul nu a înțeles să exercite calea de atac prevăzută de lege în vederea anulării deciziei de calcul a taxei de poluare și a restituirii sumelor achitate în temeiul acestora, ci a înțeles să formuleze o simplă cerere de restituire adresată Administrației Finanțelor Publice D., în afara termenului de 30 de zile.
Văzând dispozițiilor art.137 c.pr. civ, tribunalul va soluționa cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța observă că reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantului nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Chemata în garanție A.F.M. București nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, tip 3181S, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, respectiv în Austria, iar pentru înmatricularea în România a achitat o taxă de poluare în cuantum de 1.107 lei conform chitanței nr._ la A.F.P. D. în data de 05.02.2009 (f. 5).
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul a solicitat pârâtului restituirea taxei, însă pârâtul prin răspunsul comunicat la data de 13.12.2012 sub nr._ a refuzat restituirea taxei (f.36)
Instanța observă că reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În ceea ce privește dobânda pretinsă si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea în principal a dobânzii fiscale iar în subsidiar, acordarea dobânzii legale.
Instanța apreciază, față de dispozițiile art. 124 C.pr.fiscală, rap. la art. 70 C.pr.fiscală că dobânda fiscală poate fi acordată numai în măsura în care taxa de poluare achitată necuvenit nu este restituită reclamantului în termenul legal de 45 de zile instituit prin Ordinul nr. 1899/22.12.2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. În aceste condiții, formularea cererii de acordare a dobânzii fiscale la acest moment apare ca fiind prematură, urmând a fi respinsă.
Totuși, față de împrejurarea că pârâtul a încasat taxa de poluare achitată necuvenit, taxa fiind percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, văzând și statuările CJUE în cauza M. I. împotriva României din 18 aprilie 2013, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la dobânda legală în materie civilă, calculată începând cu data plății nedatorate, respectiv 05.02.2009 și până la data restituirii efective.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă în parte, pârâtul urmând a fi obligat să-i restituie reclamantului suma de 1107 lei achitată prin chitanța nr._ eliberată la data de 05.02.2009, cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 05.02.2009 și până la achitarea efectivă și va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii fiscale.
În temeiul art. 60 Cod procedură civilă coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, ținând seama că sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către chemata în garanție tribunalul va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție să plătească pârâtului suma de 1107 lei cu titlu de taxa de poluare și dobânda legală calculată la aceasta sumă începând cu data de 05.02.2009 și până la achitarea efectivă.
În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., la solicitarea reclamantului, pârâta va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 510,7 lei, reprezentând onorariul avocațial și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ formulată prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea formulata de reclamantul I. A., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Cluj-N., ., ., in contradictoriu cu paratul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL D., cu sediul in D., .. 2, jud. Cluj.
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 1107 lei achitată prin chitanța nr._ eliberata la data de 05.02.2009, cu dobânda legala calculata la aceasta suma începând cu data de 05.02.2009 si până la achitarea efectivă, respingând cererea formulată de reclamant în sensul obligării pârâtului la plata dobânzii fiscale.
Admite cererea de chemare in garanție formulată de pârât.
Obliga chemata in garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr. 294, corp A, sector 6, sa plătească pârâtului suma de 1107 lei cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală calculată la aceasta suma începând cu data de 05.02.2009 si până la achitarea efectivă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecata in sumă de 510,7 lei.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică din 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. L. B.
Red. 5 ex./L.M.F./D.M.
06.05.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1761/2014.... → |
|---|
