Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 4594/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4594/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 1885/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator cu caracter personal:3184
SENTINȚA CIVILĂ NR.4594/2014
Ședința publică din data de 23 iunie 2014
Completul compus din:
Președinte L.-Anișoara C.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta ., pe pârâta S. F. MUNICIPAL T. și pe chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, procedând la verificarea competenței în temeiul dispozițiilor art. 159/1 alin. 4 din Cod Procedură Penală, Tribunalul, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza conform art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 31.03.2014 sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. „B. T.” S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul S. F. Municipal T. (fosta Administrația Finanțelor Publice a mun. T.), a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 7.865 lei achitate cu titlu de taxă timbru de mediu, cu dobânda legală începând cu data de 02.10.2013 și până la data restituirii sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a timbrului de mediu sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule, chitanța de plată a timbrului, certificatul de înmatriculare a autoturismului în România, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru al U.E., corespondența purtată cu pârâtul S.F.M. T..
Pârâtul S. F. Municipal T. (fosta Administrația Finanțelor Publice a mun. T.) a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul, prin același înscris a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu arătând că taxa a fost plătită de reclamant în contul deschis sub denumirea de „disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”, taxă ce se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului (f.26-27).
Chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă. (f.34-38)
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat, în cursul anului 2012 un autoturism marca Iveco-Magirus, tip 410E44H/80, cu nr. de identificare WJMJ4CSS00C108956, care era înmatriculat anterior într-un al stat al Uniunii Europene. În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamanta a fost obligată să achite timbru de mediu pentru autovehicule în sumă de 7.865 lei, taxă pe care a achitat-o la Trezoreria T. conform chitanței . nr._ din data de 2.10.2013 (fila 12). A solicitat pârâtului restituirea taxei, însă pârâtul prin răspunsul comunicat la data de 22.01.2014 sub nr. 5081 s-a arătat că se menține obligativitatea plății timbrului de mediu pentru autovehicule, astfel taxa achitată are temei legal și nu poate face obiectul unei restituiri (f.20).
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă avea ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În același sens s-a pronunțat CJUE și în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009.
S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Urmare a pronunțării acestor cauze a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, suspendată pe parcursul anului 2012, iar apoi O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Verificând dispozițiile acestui din urmă act normativ, tribunalul constată că prin intermediul său au fost înlăturate discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzelor menționate, nemaiexistând prevederi care să aducă atingere Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, prin noua reglementare s-a instituit timbrul de mediu, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 3 din ordonanță, iar taxa se aplică atât autovehiculelor achiziționate din România cât și în privința celor ce provin din alte state membre ale U.E.
De aceea, instanța apreciază că actul normativ în discuție nu descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, favorizând în același timp cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că taxa solicitată de reclamantă este conformă cu art. 110 din TFUE, motiv pentru care cererea de restituire va fi respinsă ca neîntemeiată.
Dată fiind modalitatea de soluționare a cererii principale, în temeiul art. 72 din Cod, se va respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. „B. T.” S.R.L., cu sediul procesual ales în București, ., ., ap. 45, ., în contradictoriu cu pârâtul S. F. Municipal T. (fosta Administrația Finanțelor Publice T.), cu sediul în T., Piața Romană nr. 15B, jud. Cluj.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de către pârât în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-ANIȘOARA C. C. B.
Red. 5 ex./L.A.C./D.M.
16.07.2014
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
