Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1839/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1839/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 28299/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1839/2014
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: V. B.
Judecător: A.-L. I.
Judecător: R. M.
Grefier: A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul B. N. împotriva Sentinței civile nr. 481/16.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cauza având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea, constată că recursul a fost declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimatul.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată, Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 481/16.04.2013 a Judecătoriei G. a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul B. N., cu domiciliul în comuna J., ., nr. 227, ., CNP_ și domiciliul procesual ales la SCA „Lăpusan, Moscovits, S. și Asociații” din localitatea Cluj-N., .. 24, jud. Cluj în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și, în consecință:
S-a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 14.11.2012 de către organul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 29.11.2012, sub nr._, petentul B. N., prin avocat cu împuternicire la fila 8 din dosarul Judecătoriei Cluj-N., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2012 și comunicat la data de 20.11.2012 și, pe cale de consecință: anularea tuturor sancțiunilor subsecvente cuprinse în procesul-verbal și exonerarea de la plata acestora.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este obligatoriu să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, o . elemente, dintre care: obiecțiunile contravenientului (art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001) sau semnătura agentului constatator (art. 17 din OG nr. 2/2001). Ori, a apreciat petentul că faptul că se menționează certificarea procesului-verbal prin semnătură electronică nu echivalează cu mențiunea impusă de exigențele art. 17 din OG nr. 2/2001 prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 455/2001. Așadar, înscrisul semnat cu acest tip de semnătură poate fi asimilat înscrisului sub semnătură privată, însă procesul-verbal de contravenție reprezintă un act juridic administrativ unilateral, emanând de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și sancționa fapte contravenționale și se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și valabilitate.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 și art. 16 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2012 (fila 6) și dovada de comunicare a procesului-verbal (fila 7).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 07.02.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, intimata a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri în probațiune în vederea dovedirii contravenției, anume dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator C. D. P. (fila 11) și fotografia ilustrând săvârșirea contravenției (fila 12).
Prin sentința civilă nr. 4086/2013 din data de 28.02.2013, apreciind că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, Judecătoria Cluj-N. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 06.03.2013, sub același nr. de dosar,_ .
La termenul de judecată de astăzi, 16.04.2013, în temeiul prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, după care a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 25.10.2012, agentul constatator C. D. P. din cadrul intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, subunitatea CESTRIN a interogat baza de date și a constatat că, la data de 24.10.2012, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului B. N., a fost fotografiat cu ajutorul unei camere video ANPR, întrucât acest nr. de înmatriculare nu s-a regăsit în baza de date în care sunt conținute toate rovinetele valabile la data înregistrării contravenției, respectiv data de 24.10.2012, ora 08:18, după cum reiese din fișa conținând fotografia dovadă a săvârșirii contravenției (fila 12 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.). În consecință, la data de 14.11.2012, același agent constatator a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ (fila 6 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.), fiind sancționat contravențional petentul, în calitate de proprietar al vehiculului cu nr. de înmatriculare_, prin aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 750 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002. Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a vreunui martor, după cum s-a arătat în chiar cuprinsul actului și i-a fost comunicat acestuia la data de 20.11.2012 (fila 7 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.).
Apreciind că procesul-verbal de contravenție nu a fost în mod legal întocmit, petentul a promovat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, fapta de a circula fără a deține rovineta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, amendă având limite între 750 lei și 1.250 lei, conform anexei II a aceluiași act normativ, pentru vehicule de transport marfă de genul celui pentru care s-a întocmit actul în cauză.
Reglementând maniera în care pot fi constatate și sancționate asemenea contravenții, art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 arată că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, după cum este și cazul procesului-verbal de contravenție contestat. În această ipoteză, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În temeiul art. 10 din OG nr. 15/2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.11.2011 îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
În acest sens, instanța de fond a reținut că petentul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în sensul că nu i s-a acordat posibilitatea formulării de obiecțiuni. Instanța a reținut, însă, că, prin chiar modalitatea de întocmire și de transmitere a procesului-verbal, anume generarea și semnarea sa în formă electronică, urmată de comunicarea actului de sancționare prin poștă, acest lucru nu ar fi fost posibil. Totuși, dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, singurul drept ce ar putea decurge din aceea că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, nu a fost încălcat, nu i s-a produs acestuia o vătămare care să nu poată fi înlăturată, de natură să conducă la pronunțarea nulității relative a procesului-verbal, conform Deciziei nr. XII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Secțiile Unite, din moment ce eventualele obiecțiuni și explicații aduse procesului-verbal de constatare a contravenției pot fi formulate în cadrul unei acțiuni în justiție, precum cea de față, având ca obiect plângere contravențională. Raportat la faptul că lipsește semnătura martorului care să ateste lipsa sau refuzul contravenientului de a semna, instanța de fond a reținut că simpla analiză a procesului-verbal contestat este în măsură să ilustreze faptul că s-a procedat în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind precizate motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului sau a martorilor, anume modalitatea în care s-a constatat contravenția, modalitate prevăzută în cuprinsul art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002. Astfel, în acord cu aceste prevederi legale, constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Instanța de fond a apreciat, așadar, că nu au fost încălcate nici prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001, deoarece există o reglementare specială în cuprinsul OG nr. 15/2002 pentru a detalia maniera de constatare a contravențiilor de genul celei pentru care petentul a fost sancționat prin procesul-verbal contestat și, mai mult decât atât, lipsa martorului și a contravenientului au fost justificate în chiar cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
A mai invocat petentul nulitatea absolută a actului pentru lipsa semnăturii agentului constatator, din moment ce acest act a fost întocmit în format electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001, însă nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd posibilitatea întocmirii în formă electronică a proceselor-verbale. Totuși, instanța a apreciat că, deși procesul-verbal de contravenție a fost generat în formă electronică, i-a fost comunicat petentului în formă scrisă, modalitate conformă cu prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001. Mai mult decât atât, instanța a reținut că, în chiar cuprinsul procesului-verbal, este inserată mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator C. D. P., în baza certificatului calificat depus de către intimată la fila 6 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.. În acest context, apare evident faptul că exigențele de legalitate cu privire la forma actului sancționator au fost respectate, utilizându-se o formă echivalentă, forma electronică, recunoscută și consacrată în mod expres de către legiuitor prin intermediul Legii nr. 455/2001. De altfel, semnătura electronică nu este altceva decât forma digitală a semnăturii olografe, în sensul că este reflexia în spațiul virtual al acesteia și orice semnătură electronică are aceleași funcționalități și aplicabilități ca și semnătura olografă; chiar mai mult decât atât, modul ei de utilizare o recomandă din punctul de vedere al securității și integrității. Din punct de vedere juridic, un document semnat electronic are aceeași valoare că un act semnat olograf, condiție impusă și de art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează fapte de încălcare a normelor legale ce vizează aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța de fond a reținut că, din moment ce petentul nu a fost în măsură să prezinte niciun mijloc de probă de natură a ilustra netemeinicia stării de fapt reținute de către organul constatator și, implicit sancționarea sa nelegală, procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Astfel, petentului i s-a oferit de către instanță posibilitatea dovedirii unei stări de fapt netemeinice, fiindu-i încuviințate în probațiune înscrisurile depuse la dosarul cauzei, înscrisuri care, însă, nu sunt de natură a ilustra netemeinicia actului de sancționare. În consecință, instanța de fond a considerat că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal este una temeinică, la data de 24.10.2011, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului B. N. a circulat pe DN 1 C la km 18+400 m, în localitatea J., fără a deține rovinetă validă, în acest sens fiind fotografia martor a săvârșirii contravenției (fila 12 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.), înscris ce reprezintă o probă de necontestat în contextul existenței la dosar și a dovezii certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator C. D. P. (fila 11 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.).
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege: 750 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost corect individualizată în temeiul prevederilor art. 8 din OG nr. 15/2002 din moment ce, raportat la importanța obiectivelor ocrotite de OG nr. 15/2002, din fapta săvârșită în mod concret de către petent, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în protecția populației împotriva deteriorării și a lipsei de utilitate a drumurilor naționale din România, a asigurării fluxului liber de trafic.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată și a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 14.11.2012 de către organul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- CESTRIN.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat, în termen legal, recurs petentul B. N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivare s-a arată, în esență, că sentința civilă este nelegală în condițiile în care instanța de fond a respins plângerea contravențională deși procesul-verbal atacat nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator.
Prin întâmpinarea depusă, la data de 19.09.2014, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul N. B. și, pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei instanța reține următoarele:
Față de mijloacele de probă administrate la fond, constând în înscrisuri și probe testimoniale, instanța de fond în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal, respingând pe cale de consecință plângerea contravențională.
Instanța de fond a analizat corespunzător fiecare din motivele cuprinse în plângerea contravențională, răspunzând motivat celor invocate, argumentație însușită în totalitate de instanța de fond, în condițiile în care recurentul a reiterat practic aceleași motive din plângerea contravențională și în cuprinsul memoriului de recurs.
Astfel, întrucât motivele de nulitate a procesului verbal invocate nu pot fi reținute iar prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată, recursul apare ca fiind nefondat și urmează a fi respins conform art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B. N., cu domiciliul în comuna J., ., nr. 227, ., și domiciliul procesual ales la SCA „Lăpusan, Moscovits, S. și Asociații” din localitatea Cluj-N., .. 24, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 481 din 16.04.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. B. A. I. R. M.
GREFIER
A. B.
Red. 2 ex./R.M./D.M.
03.04.2015
Jud.fond: D. O.-M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1264/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Decizia... → |
|---|
