Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 4641/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4641/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1660/117/2014
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4641/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant L. I. V. și pe pârât A. F. PUBLICE A MUN.T., chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de proc. civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Instanța constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 72 alin1 NCPC admite în principiu cererea de chemare în garanție și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar asupra excepției inadmisibilității și asupra fondului.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI T. la restituirea sumei de 6174 lei plătite cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._ din data de 13.03.2013 împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de emisii poluante autovehicule sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.110 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: actele de identificare ale autoturismului, corespondența purtată cu pârâta, actul prin care a dobândit autoturismul, dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru UE, alte înscrisuri relevante soluționării cauzei.
Pârâta, A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI T. legal citată nu s-a prezentat în instanță dar a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU, solicitând respingerea actiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată. Prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2013 un autoturism marca BMW 525 D cu nr. de identificare WBANJ51010B410578 care era înmatriculat anterior într-un al stat al Uniunii Europene. În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a achitat suma sus indicată cu titlul de taxă pentru emisii poluante, taxă pe care a achitat-o la Trezoreria Municipiului T. în data de 13.03.2013.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe pârâtei, fiind însă refuzat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de pârâta Serviciul Fiscal Municipal T., care se impune a fi analizată cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Pârâta susține că reclamantul nu a contestat, potrivit art. 207 alin.1 din OG92/2002, decizia de calcul a taxei pe emisii, iar în conformitate cu art. 218 alin. 2 din OG 92/2003 actul putea fi atacat la instanța de contencios administrativ..
Instanța reține, însă, că nu este obligatorie contestarea pe calea contenciosului administrativ a actul de stabilire a taxei pentru emisii poluante în situația în care se solicită restituirea sumei achitate cu acest titlu.
Soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales, așa cum a reținut ÎCCJ prin Decizia 24/2011 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită, relevantă în această privință fiind jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst, în care s-a conchis în sensul că "este contrar dreptului european ca o instanță națională să respingă sau să admită doar în parte o cerere... pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecință a plății impozitului pe profit... pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autorității fiscale beneficiul regimului fiscal... și că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin invocarea priorității și efectului direct al dreptului comunitar, în condițiile în care legislația națională refuza... beneficiul regimului fiscal".
Prin urmare, excepția menționată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 1 ianuarie 2013 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una legală în considerarea următoarelor aspecte:
Instanța constată că prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la 13.01.2012.
Instanța urmează să rețină că într-adevăr în Legea 9/2012 nu exisă dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
În prezent, efectele suspendării anterior menționate au încetat cu data de 01.01.2013.
Prin urmare, cum taxa de emisii poluante a fost achitată la data de 13.03.2013 așa cum rezultă din scriptul depus la dosar, instanța apreciază că în speța de față reclamantul are obligația achitării taxei de poluare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care reclamantul a fost obligată a o achita pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind conformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va respinge cererea reclamantului, precum și solicitarea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de soluția dată cererii principale, va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul LĂPUSTEAN I. V.-CNP_ cu dom. în T., ..126, ., în contradictoriu cu pârâta A. FINANȚELOR PUBLICE T. cu sediul în loc. T., Piața Romană, nr.15 B, jud. Cluj.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în mun. București, sector 6, Splaiul Independenței, nr.294, corp A.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2014
Președinte, V. B. | ||
Grefier, C. T. |
Fiind în c.o., semnează grefier șef secție
Red. V.B./Dact.C.T
4.ex./ 16.07.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 981/2014.... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... → |
|---|
