Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 2366/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2366/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 13225/117/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2366/2014
Ședința publică din 27 Februarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. B.
Grefier: D.-P. Oneș
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. G. și pe reclamantul A. JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ (fosta A.F.P. Cluj-N.), cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul C. G., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei în data de 07.02.2014, din partea reclamantului, o cerere de repunere pe rol a cauzei.
Instanța deliberând, admite cererea de repunere pe rol formulată.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., constată că, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 544/2004.
Față de împrejurarea că nu sunt alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul C. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ (fosta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ-N.) ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.244 lei reprezentând taxă pe poluare, achitată cu chitanța . nr._/10.02.2010 pentru înmatricularea autoturismului marca Mercedes Benz, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de la data achitării acesteia și până la data restituirii integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a achiziționat autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de identificare WDB2020181A170156, an fabricație 1994, autoturism ce era înmatriculat într-un stat membru al UE. În vederea înmatriculării în România a fost obligat să achite suma de 3.244 lei reprezentând taxă de poluare, conform chitanței . nr._ din data de 10.02.2010 emisă de Trezoreria AFP Cluj-N.. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar cererea sa a fost respinsă.
Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui taxa sus menționată este în contradicție cu dispozițiile art.110 TFUE (fostul art.90 din Tratatul de la R. de constituire a Comunităților Europene), care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 50/2008, art. 274 alin.1,3 din C.pr.civ.
Deși legal citată, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz, cu nr. de identificare WDB2020181A170156, an fabricație 1994, care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, (f.8-12). În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma 3.244 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la Trezoreria Municipiului Cluj-N., cu chitanța . nr._ din 10.02.2010 (f. 6).
Prin adresa înregistrată sub nr._ din data de 25.09.2012 reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, aceasta refuzând restituirea taxe.
Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie 2010 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una nelegală în considerarea următoarelor aspecte:
Astfel, în data de 07.04.2011, s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 50/2008 și cel în vigoare începând cu 15.12.2010, respectiv modificarea adusă prin Legea 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009 reținem că hotărârea pronunțată în Cauza T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de 15.02.2010, cum este cazul și în speța de față.
Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari, rezultând de asemenea și din dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciem că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările aduse prin Legea 329/2009, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va admite acțiunea, respectiv așa cum a fost formulată.
Va face aplic.art.453 N.C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. G., CNP_, dom. în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj-N.), cu sediul în Cluj-N., Piața A. I. nr.19, jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.244 lei cu titlu taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală începând cu data de 10.02.2010 și până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 64,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. B. D. P. ONEȘ
Red. 4 ex./I.N.B./D.M.
06.04.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1355/2014. Tribunalul... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
