Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 2017/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2017/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 7184/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2017/2014
Ședința publică din 28 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta T. S. M., în contradictoriu cu pârâta A. JUDEȚEANĂ A F. PUBLICE CLUJ, chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU BUCURESTI, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, av. R. A. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de disp. art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanța, în temeiul art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Se procedează la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului la un termen de judecată, ținând cont de împrejurările cauzei, în temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă.
Interpelat de instanță, reprezentantul reclamantei arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.745 lei, plătită cu titlul de taxă de poluare și obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei menționate, de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei pretinse, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost obligată să achite, în mod ilegal, suma sus indicată cu titlul de taxă de poluare pentru autoturismul înmatriculat anterior într-un stat comunitar.
A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire.
Consideră reclamanta că refuzul pârâtei de a restitui această taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de la R. de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Mai arată reclamanta că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României.
Taxa de poluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului.
Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO 1, sau EURO 2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind una de mediu.
Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
Taxa de poluare este contrară și practicii C.J.C.E.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraful 1 și 25, 28, 30 din Tratatul de Instituire a CE, art. 16 și 148 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 554/2004, art. 85, art. 86 alin. 6 și art. 135 C.pr.fiscală, OUG 50/2008.
În probațiune s-a anexat: contract de vânzare-cumpărare, certificat de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, decizia de calculare a taxei de poluare, dovada efectuării procedurii prealabile.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, în principal în baza excepției inadmisibilității iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată.
Pârâta a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție. Prin urmare, în sarcina acestei părți cade obligația de restituire a taxei în situația în care acțiunea principală este admisă.
În drept, s-au indicat dispozițiile art.61-67 C.pr.civ.
Nu au fost depuse acte în probațiune față de această cerere.
Nu s-a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în garanție.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele :
În baza art. 248 C.pr.civ, instanța este ținută a analiza cu prioritate excepțiile de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea fondului cauzei.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocate, în raport de faptul că este admisibilă doar restituirea unei părți din taxa achitată și doar pe cale administrativă, instanța reține că excepția este neîntemeiată. Astfel, cererea reclamantei vizează restituirea în întregime a taxei achitate pe motiv că aceasta nu este datorată, fiind percepută în mod abuziv și contrar dreptului comunitar. Prin urmare cererea de restituire a unei taxe pe care reclamanta o consideră nedatorată, în condițiile în care pârâta refuză restituirea benevolă a taxei nu poate fi considerată inadmisibilă. La baza pretențiilor reclamantei stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei de poluare, aspect constatat prin Cauza T. de către CJUE în aprilie 2011, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantei vizând restituirea în întregime a taxei în această situație pot fi analizate pe calea prezentei proceduri.
Cu referire la fondul cauzei, instanța reține că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand, înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamanta a fost obligat să achite o sumă de bani cu titlul de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la organele financiare, așa cum rezultă din actele depuse în probațiune.
Reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe pârâtei, pârâta respingându-i însă cererea.
Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008 .
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, și 90, actualmente 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008 cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.90, actualmente 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 90, actualmente 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente instanța apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90, 110 în actuala numerotare, din TFUE.
În jurisprudența referitoare la textul legal din tratatul menționat, CJUE a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90, respectiv 110, este aplicabil, iar norma fiscala națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Instanța consideră că norma interna în baza căreia s-a achitat taxa de poluare îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE.
Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România incompatibilă cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță spre cele deja înmatriculate în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat, instanța consideră că se impune acordarea dobânzii legale.
Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea paratei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamanta este îndreptățită la încasarea dobânzii legale în de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 8, 18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată .
În baza art. 453 C.pr.civ., Tribunalul va obliga pârâta aflata în culpa procesuală sa plătească reclamantei cheltuielile de judecata.
Față de cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată.
Taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale, se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că Administrația F. pentru Mediu deține în realitate suma de bani achitată de către reclamantă cu titlul de taxă de poluare. Astfel, pentru ca această taxă să fie restituită reclamantei se impune ca Administrația F. pentru Mediu să restituie taxa pârâtei pentru că aceasta la rândul ei să o restituie către reclamantă.
În consecință, în baza art.61-67 C.pr.civ, instanța va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata în favoarea pârâtei a sumei achitată de reclamantă cu titlul de taxă de poluare.
Fără cheltuieli de judecată în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. S. M., având CNP_, domiciliată în . și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului R. A. S. din Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu pârâta A. JUDEȚEANĂ A F. PUBLICE CLUJ, cu sediul în localitatea Cluj-N., Piața A. I., nr. 19, județul Cluj, și în consecință:
Obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 2.745 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare prin Chitanța nr._, la data de 16.12.2010, pentru înmatricularea autoturismului reclamantei provenit din spațiul comunitar, taxa fiind nedatorată.
Obligă pârâta la plata dobânzii legale în materie civilă, calculată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei sus-indicate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 539,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și în consecință:
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2.745 lei, virată cu titlul de taxă de poluare pentru autoturismul reclamantei.
Obligă chemata în garanție la plata dobânzii legale în materie civilă, calculată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei sus-indicate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul depunându-se la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
T. MonicaPop R. A.
Red/dact: M.T./P.R.A
03.03.2014- 4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1048/2014. Tribunalul CLUJ | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2374/2014.... → |
|---|
