Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 349/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 2110/235/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 349/A/2014
Ședința publică din data de 4 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G. C.
Judecător: F. C. J.
Grefier: G. B. P.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de apelanții I. C. și C. D. împotriva Sentinței civile nr. 1110/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul C. D. personal și asistat de av. S. V., lipsă fiind intimatul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Tribunalul pune în vedere apelantului obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 20 lei și la solicitarea acestuia lasă cauza la a doua strigare pentru a se face dovada achitării taxei.
La a doua strigare se prezintă apelantul C. D. personal și asistat de av S. V., care depune împuternicire avocațială, lipsă fiind intimatul apelant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelantul depune dovada achitării taxei de timbru în sumă de 20 lei.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de proc. civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, temeiul de drept fiind art. 95 pct. 2 din Noul cod de proc. civ., care prevede că Tribunalul judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în prima instanță. Totodată instanța constată că apelul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat intimatului.
Apelantul depune copiile a două procese verbale de contravenție întocmite de I. C. și I. Bistrița pentru a dovedi faptul că sunt trecute numerele de înmatriculare ale autovehiculelor.
Deliberând, tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind admisibilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și acordă cuvântul pe calea de atac promovată.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și în consecință modificarea în parte a Sentinței civile nr.1110/2013, în sensul admiterii și cererii privind obligarea intimatului la cheltuieli de judecată .Arată în continuare că dovada achitării onorariului de avocat prin chitanța nr. 14/14.11.2013 a fost anterioară datei ședinței, respectiv 27.11.2013, astfel că instanța de fond ar fi fost îndreptățită să respingă cererea de obligare la plata onorariului doar dacă chitanța de plată ar fi fost întocmită ulterior datei de 27.11.2013. Mai arată că prima instanță i-a permis să depună dovada privind cheltuielile de judecată după rămânerea în pronunțare, iar dacă tribunalul apreciază că nu se poate acorda onorariul avocațial drept cheltuieli de judecată la fond solicită a se acorda cu titlu de cheltuieli în apel.
În ceea ce privește apelul declarat de I. C., solicită respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1110/2013 pronunțată de Judecătoria G. la data de 04.12.2013 în dosarul nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului C. și, în consecință, a fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 09.06.2013 și au fost înlăturate sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal anulat, atât sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 450 lei, cât și sancțiunea complementară constând în aplicarea a 4 puncte de penalizare. S-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 09.06.2013, în urma unui control realizat în trafic de către agenții de poliție din cadrul Poliției Municipale G., a fost depistat autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, condus de către petentul C. D., ce a fost înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala poliției MAI_, circulând cu viteza de 86 km/h, în localitatea G., pe . direcția F. Gherlii către G., pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h. Această stare de fapt a fost consemnată în cuprinsul raportului întocmit de către agentul constatator cu privire la săvârșirea faptei contravenționale și probată prin depunerea la dosar a înregistrării video martor al săvârșirii contravenției, înregistrare care ilustrează în mod exact viteza de deplasare a autoturismului condus de către contravenient. Însă, starea de fapt prezentată de către agentul constatator în cuprinsul raportului de la fila 23 din dosar a fost doar, parțial, indicată în actul de sancționare: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 450 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a 4 puncte de penalizare, pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, faptă ce se sancționează conform art. 101 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002. Procesul-verbal a fost semnat de către contravenient fără obiecțiuni.
Sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Astfel, petentul a invocat nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție deoarece lipsește indicarea locului în care a fost săvârșită fapta, din moment ce agentul constatator nu a consemnat în procesul-verbal atacat localitatea în care s-a produs conducerea autoturismului. Însă, a indicat petentul ca, în localitatea G., la . exista și indicatoare care prevăd limita de 70 km/h și, la aproximativ 500-1000 m exista un indicator de 50 km/h, un asemenea indicator neregăsindu-se la . nu exista nici măcar un indicator de intrare în localitate. În consecință, instanța a apreciat că petentul a recunoscut, implicit, împrejurarea că se afla în localitatea G. și ca procesul-verbal de contravenție atacat se referă la . G., împrejurare ce este de necontestat în contextul în care agentul constatator a menționat unitatea de poliție din care face parte, anume Poliția Municipiului G., iar dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Romane sunt imperative în sensul competentei teritoriale a polițistului. De altfel, prin chiar probatoriul propus de către petent, anume declarația martorului S. A.-S. (fila 45) este demontata alegația petentului cu privire la vătămarea ce i-ar fi fost cauzată prin lipsa indicării localității, martorul audiat arătând, în mod neechivoc, ca petentul se afla în localitatea G. când a fost oprit de echipajul de poliție, cunoscând acest aspect întrucât exista o tabla de semnalizare. Ori, aceasta tablă, chiar dacă nu ar avea caracteristicile unui indicator rutier, a fost suficientă pentru ca petentul să cunoască faptul că se afla în localitate, fiind de notorietate pentru orice conducător auto (orice șofer fiind cunoscător de legislație rutieră) împrejurarea ca viteza maximă legală admisa în localitate este de 50 km/h în lipsa unor indicatoare rutiere care să demonstreze contrariul.
A mai invocat petentul nelegalitatea actului contestat pentru inaptitudinea agentului constatator de a funcționa ca operator al aparatului radar cu care a fost constatata contravenția, dar prev. art. 26 alin. 1 și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 coroborate cu cele ale art. 177 din HG nr. 1391/2006 sunt suficiente pentru a justifica competenta agentului constatator în a constata și sancționa contravenții rutiere de genul celei reținute în sarcina petentului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a apreciat că situația faptica reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, fiind probata, în mod neechivoc, prin înregistrarea video martor al săvârșirii contravenției existentă la fila 20 din dosar, din care reiese în mod clar care a fost viteza autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_, anume: 86 km/h. Mai mult, se va considera că locul unde autovehiculul a fost depistat rulând cu această viteză este localitatea G., . cum s-a arătat în cele ce preced, sector de drum unde viteza maximă admisă de lege este de 50 km/h, regula în materie de viteză maximă admisă în localitate, drumul nefiind semnalizat altfel, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Conform legii, contravenția trebuie să fie constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Ori, în cauză, nu se poate aprecia că aceste exigențe legale au fost îndeplinite din moment ce nu s-a identificat în cuprinsul actului de sancționare aparatul radar cu care a fost constatată fapta, astfel că nu poate fi probata existența omologării acestui aparatul radar. Chiar dacă în raportul agentului constatator a fost inserată mențiunea că s-a efectuat serviciul de supraveghere a traficului rutier cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_ și s-a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 14.03.2013, buletin având valabilitate pentru data constatării contravenției, instanța se află în imposibilitate de a aprecia dacă aceasta omologare și verificare metrologică s-a realizat pentru aparatul radar cu care s-a constatat săvârșirea contravenției din moment ce aparatul radar nu este nici menționat și nici individualizat în vreun fel în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, astfel ca sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenție nu sunt justificate, neputându-se verifica dacă fapta a fost constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Cu privire la solicitarea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 394 alin. 3 din Codul de Procedura Civilă, în sensul că nu a luat în seamă chitanța nr. 14/14.11.2013 ilustrând onorariu avocat, din moment ce a fost depusă după închiderea dezbaterilor. În consecință, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată
Cu respectarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, intimatul Inspectoratul de Poliție al județului C. a formulat apel, solicitând admiterea apelului si modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii petentului cu consecința menținerii procesului-verbal încheiat si a sancțiunii aplicate prin acesta.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința cu greșita aplicare a legii deoarece, așa cum a constatat si instanța de fond, la dosarul cauzei a fost depus buletinul de verificare metrologică, existând dovada că aparatul radar era verificat metrologic. Chiar dacă agentul constatator nu a consemnat numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care era montat aparatul radar, la Politia Municipiului G. există un singur aparat radar care este montat pe autospeciala MAI_, iar pentru acest aparat a fost depus buletinul de verificare metrologică. Prin urmare, s-a făcut dovada că aparatul radar era verificat metrologic.
Prin întâmpinarea formulată (filele 18-19), intimatul C. D. a solicitat respingerea apelului ca netemeinic si nelegat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata. Consideră netemeinic si nelegal procesul-verbal de contravenție și arată că din prevederile art. 5.2 din Ordinul nr. 187/2009 rezulta faptul ca in buletinele de verificare metrologice a cinemometrelor daca acestea sunt montate pe un autovehicul, trebuie sa fie menționat numărul de inmatriculare a acestuia. Din actele transmise de către intimat nu apare numărul de inmatriculare a autovehiculul pe care este montat cinemometrul. Din alt punct de vedere, intimatul depune un Certificat de aprobare de model nr.012/13.03.2009, iar în buletinul de verificare metrologica nr.Q181311/14.03.2013 se arata ca a fost verificat un alt cinemometru. In atare situație, nu putem sa știm cu care dintre aceste aparate s-a făcut măsurarea vitezei. I. C., prin motivele apelului, nu a putut demonstra faptul ca cele reținute de instanța de fond, in sentința atacata, sunt incorecte.
Și petentul C. D. a formulat apel împotriva Sentinței civile nr. 1110/2013 a Judecătoriei G., solicitând admiterea căii de atac și modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii solicitării sale de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că la termenul de judecată din data de 27.11.2013 Judecătoria G. a rămas în pronunțare și s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 04.12.2013. Prin concluziile scrise depuses-a făcut mențiunea că se solicită cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, iar în condițiile în care s-a achitat taxa judiciară de timbru de 20 lei, respingerea în întregime a cheltuielilor de judecată este nelegală. Apoi, în susținerile verbale ale apărătorului ales al apelantului acesta a solicitat instanței permisiunea de a depune odată cu concluziile scrise dovada plății onorariului avocațial, iar instanța a fost d acord cu această solicitare. Se mai arată că data plății onorariului avocațial este anterioară datei ședinței și că se putea respinge solicitarea de acordare a onorariului doar dacă chitanța era întocmită ulterior datei de 27.11.2013.
Inspectoratul de Poliție al județului C. a formulat întâmpinare (fila 17), prin care a solicitat respingerea apelului promovat de C. D. ca neîntemeiat întrucât solicitarea cheltuielilor de judecată s-a făcut după închiderea dezbaterilor în fond.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul le apreciază ca fiind neîntemeiate și urmează a le respinge pentru următoarele considerente:
Apelantul Inspectoratul de Poliție al județului C. solicită modificarea Sentinței civile nr. 1110/2013 a Judecătoriei G., considerând că hotărârea judecătorească atacată este netemeinică și dată cu greșita aplicare a legii deoarece s-a făcut dovada că aparatul radar de măsurare a vitezei era verificat metrologic.
Tribunalul reține că la dosarul cauzei a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._/14.03.2013, dar în cuprinsul procesului verbal de contravenție . nr._/09.06.2013 nu s-a consemnat numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care era montat aparatul radar ori datele tehnice ale cinemometrului, astfel că nu a fost probată identitatea aparatului radar utilizat în speță cu cel omologat prin buletinul atașat.
Apelantul intimat susține că la Politia Municipiului G. există un singur aparat radar care este montat pe autospeciala MAI_, iar pentru acest aparat a fost depus buletinul de verificare metrologică, având valabilitate pentru data constatării contravenției, însă tribunalul se află în imposibilitate de a aprecia dacă omologarea și verificarea metrologică s-au realizat pentru aparatul radar cu care s-a constatat săvârșirea contravenției din moment ce aparatul radar nu este individualizat în vreun fel în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
În acest sens, legea impune constatarea vitezei cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic iar potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să fie în măsură să confirme starea de fapt prezentată prin procesul-verbal de contravenție în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialității și pe baza probelor apreciate ca fiind concludente și suficiente, doar astfel fiind exclusă apariția arbitrariului (cauza N. c. României).
Pentru acestea, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe de anulare a procesului verbal contestat este una legală și temeinică.
Cât privește apelul promovat de apelantul intimat C. D., acesta privește exclusiv modalitatea de soluționare a petitului accesoriu de acordare a cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține că la termenul de judecată din data de 27.11.2013, cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, în mod legal petentul a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.
În ciuda susținerilor din apel, petentul nu a achitat, însă, la fond taxa judiciară de timbru de 20 lei, la dosar neexistând atașată o chitanță în acest sens.
Apoi, chitanța . nr. 14/14.11.2013 care atestă achitarea onorariului avocațial în cuantum de 1.000 lei a fost depusă abia la data de 03.12.2013, odată cu concluziile scrise formulate.
Or, art. 452 din codul de procedură civilă impune în mod expres și neechivoc a se face dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată solicitate cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului.
Articolul evocat se coroborează cu dispozițiile art. 394 alin. 3, care statuează că „După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă”.
După cum se poate observa, textul legal nu distinge între cheltuielile efectuate înainte sau după momentul închiderii dezbaterilor, după cum pretinde apelantul, obligația acestuia fiind de a face dovada cheltuielilor înainte de momentul rămânerii în pronunțare.
Apoi, amânarea pronunțării nu reprezintă prelungirea dezbaterilor asupra fondului iar instanța nu poate permite părții să depună înscrisuri noi după închiderea dezbaterilor, interdicția legală fiind clară și îndreptată spre respectarea principiului contradictorialității care guvernează procesul civil.
Pentru acestea, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondate apelurile promovate în cauză.
Apelantul C. D. mai solicită a i se acorda contravaloarea onorariului avocațial de 1.000 lei achitat cu chitanța . nr. 14/14.11.2013 cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, însă a se da curs acestei solicitări ar însemna încălcarea autorității de lucru judecat generată de respingerea apelului promovat cu privire la modalitatea de soluționare a petitului accesoriu.
Mai mult decât atât, tribunalul constată că suma a fost achitată pentru fondul cauzei, mențiune inserată în mod expres în cuprinsul chitanței (fila 57 din dosarul de fond) și nicidecum și pentru căile de atac, motiv pentru care nu s-ar putea acorda nici parțial acest onorariu.
Cât privește taxa judiciară de timbru achitată de același apelant, calea de atac promovată de el a fost respinsă, astfel că în temeiul art. 482 raportat la art. 451 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea în întregime a cererii sale de acordare de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanții Inspectoratul de Poliție al județului C., cu sediul în C.-N., ., jud. C. și C. D., CNP_, cu domiciliul în C.-N., ., . și cu domiciliul procesual ales în C.-N., ., nr. 66, ., împotriva Sentinței civile nr. 1110/2013 pronunțată de Judecătoria G. la data de 04.12.2013 în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Respinge solicitarea apelantului C. D. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2014.
Președinte, A. G. C. | Judecător, F. C. J. | |
Grefier, G. B. P. |
Red.AGC/tehn.VAM
4 ex/03.09.14
Jud. fond T. R.-V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 427/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1057/2014.... → |
|---|
