Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1248/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1248/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 15891/211/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1248/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător B. G. Z.
Judecător A. N.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurent I. T. DE munca CLUJ împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimata . A. SECURITY SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reprezentantul intimatului, av. B. C.-N., lipsa recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care,
Reprezentantul intimatului arata ca nu are alte cereri de formulat.
Instanta declara inchisa faza dezbaterilor si acorda cuvantul pe fond.
Reprezentantul intimatului solicita respingerea recursului.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr._/07.12.2012 a Judecătoriei Cluj N. pronunțată în dosar nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta . A. SECURITY SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CLUJ.
S-a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.06.2012 de către intimat.
S-a eindividualizat sancțiunea contravențională principală aplicată și s-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertisment.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor . nr._, întocmit la data de 25.06.2012 de către intimatul I. T. de Muncă Cluj, petenta . A. SECURITY SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de 25.06.2012 la punctul de lucru al petentei, respectiv din verificarea documentelor privind evidenta muncii puse la dispozitia agentilor de control de care petenta (contracte individuale de munca, dovezile de calcul a salariilor lunare, foile colective de prezenta aferente perioadei ianuarie 2012 – mai 2012) si din analiza datelor consemnate in registrul de control de la obiectivul de paza al societatii, organizat in mun. Cluj-Napca, ., la cantina UTCN Cluj, s-a constatat că in datele de 18.02.2012 si 21.04.2012, petenta a primit la muncă in cadrul obiectivului amintit pe numitul Faragau T., fără a-i întocmi acestuia în formă scrisă, în limba română și anterior începerii activității, contractul individual de muncă, fiind încălcate dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificată. S-a mai retinut ca pentru aceasta persoana angajatorul a prezentat la control doua contracte individuale de munca, unul avand ca data de incepere a activitatii data de 21.07.2011, ce a incetat in data de 16.01.2012, iar celalalt contract avand ca data de incepere a activitatii data de 10.05.2012 si care se afla in curs de derulare la data efectuarii controlului.
În drept, fapta petentei a fost calificată ca delict contravențional, potrivit art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din același act normativ, fapt pentru care s-a stabilit în sarcina petentei o amendă contravențională, în cuantum de 10.000 lei.
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A. c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei “acuzații de natură penală” în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța a reținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica, din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt ce constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța, procedând potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța a reținut că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, în raport de prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut următoarele aspecte:
Legea 53/2003, cu modificările sale ulterioare (Codul muncii), reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii (art. 1 alin. 1). În acest sens, art. 16 alin. 1 stabilește că obligația de încheiere a contractului de muncă revine angajatorului, în formă scrisă, această obligație fiind anterioară începerii raporturilor de muncă. Contractul individual de muncă conține înțelegerea dintre persoana fizică care se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații (art. 10). Primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contraventionala, conform art. 276 alin. 1 lit. e din C. muncii.
Cu toate că art. 16 alin. 2 din același act normativ stipulează că în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor prin orice alt mijloc de probă, instanța a apreciat că regula în cadrul raporturilor de muncă constă în forma scrisă a contractului individual de muncă, art. 16 alin. 2 instituind o excepție de strictă interpretare, intenția legiuitorului fiind aceea de a recunoaște munca persoanei, în orice condiții chiar și în situația în care nu se întocmește contractul în formă scrisă (art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 276 alin. 1 lit. e) C. muncii).
În speță, instanța a reținut că petenta a fost sancționată contravențional pentru primirea la muncă fără încheierea prealabilă a unor contract individual de muncă a numitul Faragau T. in datele de 18.02.2012 si 21.04.2012, cu toate ca incepand cu data de 10.05.2012 societatea a perfectat CIM cu aceasta persoana, contract care se afla in derulare la data efectuarii controlului. Potrivit sustinerilor petentei, din neglijenta nu a perfectat cu dl. Faragau contract individual de munca pentru efectuarea serviciilor de paza in cele doua date amintite, insa, pe de alta parte, in perioada amintita s-a aflat in imposibilitate de a stabili o colaborare constanta cu dl. Faragau, in contextul in care toate obiectivele de paza din cadrul societatii erau acoperite cu personalul existent. Anterior datei de 18.02.2012, intre societate si dl. Faragau au existat raport de munca, conform CIM, ce au incetat in data de 16.01.2012. Incepand cu luna mai 2012, respectiv incepand cu data de 10.05.2012, societatea a incheiat cu dl. Faragau un CIM, inregistrat in evidentele ITM, contract ce se afla in derulare la data efectuarii controlului de inspectorii ITM.
Conform pieselor probatorii ale dosarului, petenta a perfectat cu cele 6 persoane contracte individuale de munca (f. 38-49).
În consecință, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța a apreciat că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, nefăcând dovada contrară situației de fapt reținute, aceasta avand obligatia de a perfecta contracte individuale de munca in forma scrisa cu fiecare angajat si anterior inceperii activitatii, o conduita contrara inscriindu-se in afara dispozitiilor legale imperative si imbracand forma ilicitului contraventional.
Relativ la sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, stabilită în sarcina petentei pentru săvârșirea contravenției prev. și ped. de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că petenta a primit la muncă pe numitul Faragau T. in decursul a doua zile (18.02.2012 si 21.04.2012), fără ca să aibă întocmit CIM cu acesta, a fost angajată răspunderea contravențională a petentei, cu consecința sancționării acesteia.
Ca atare, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța a apreciat că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal în ceea ce privește situația de fapt reținută, sens în care petentei îi este imputabilă săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea 53/2003. Mai mult, petenta a recunoscut savarsirea contraventiei imputate, insa a argumentat ca s-a strecurat o neglijenta din partea personalului insarcinat cu atributii in incheierea contractelor individuale de munca, argumentand ca nu a avut intentia de a frauda dispozitiile legale imperative, respectiv de a folosi personal fara perfectarea formelor legale. Reclamanta a sustinut buna sa credinta, ce se desprinde si din imprejurarea ca, la data controlului in 25.06.2010, dl. Faragau avea inregistrat contract de munca incepand cu data de 10.05.2012, aceasta persoana nefiind angajata ca urmare a dispozitiilor primite de la organul de control, dl. Faragau fiind angajat de la data la care acestuia i s-a putut asigura efectiv de lucru in mod constant.
Cu toate acesteia, instanța a apreciat că, în cauză, se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate și înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu avertismentul. Instanța a reținut că măsura redozării sancțiunii contravenționale principale și înlocuirea amenzii cu avertismentul este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare. Prin urmare, instanța a apreciat că rolul educativ al sancțiunii amenzii poate fi complinit și prin aplicarea avertismentului. La aceasta sanctiune trebuia sa se opreasca si agentul constatator, avand in vedere toate imprejurarile concrete de savarsire a faptei contraventionale, conduita anterioara a societatii petente, faptul ca aceasta a reintrat in legalitate inca anterior controlului, perfectand cu numitul Faragau T. un CIM, cu data de incepere a raporturilor de munca din 10.05.2012.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Considerentul care stă baza redozării sancțiunii aplicate de agentul constatator rezidă în interpretarea și utilizarea conjugată a criteriilor de determinare a gradului de pericol social concret, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale petentei-contraveniente, în sensul că aceasta l-a primit la munca pe numitul Faragau T. in decursul a doua zile – 18.02.2012 si 21.04.2012 – in cadrul obiectivului sau de paza, in contextul in care anterior, pana in data de 16.01.2012, a detinut perfectat in scris cu aceasta persoana un CIM. Tot anterior efectuării controlului, efectuat în data de 25.06.2012 de către inspectorii ITM, incepand cu data de 10.05.2012 a adus la îndeplinire obligația sa legală de a încheia în formă scrisă contractul individual de muncă cu angajatul mentionat in procesul-verbal.
De asemenea, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este adecvată față de contravenția comisă, ținând seama și de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, în sensul că persoana identificata în activitate, în cadrul punctului de lucru al petentei, s-a aflat în raporturi de munca cu petenta si in afara cadrului legal doar pentru doua zile, asa cum s-a expus mai-sus. Pe de alta parte, societatea petenta nu a mai fost sanctionata pentru fapte similare, astfel ca nu se poate vorbi de o perseverare pe calea contraventionala, ilicita. Instanta are in vedere si motivatia care a stat la baza savarsirii abaterii contraventionale, respectiv existenta un raporturi anterioare de munca cu numitul Faragau T., precum si faptul ca, in datele de 18.02.2012 si 21.04.2012, s-a aflat in imposibilitate de a asigura acestei persoane o activitate de munca constanta in cadrul si pe seama societatii, tinand seama ca toate obiectivele de paza ale societatii erau asigurate/ocupate cu/de personalul deja angajat al societatii. Incepand cu data de 10.05.2012, petenta a incheiat cu dl. Faragau T. un CIM, inregistrat in evidentele REVISAL, data de la care aceasta persoana presteaza activitati specifice de munca in contul societatii si in cadrul obiectivelor de paza organizate de reclamanta.
În raport de aceste elemente concrete de săvârșire a contravenției, instanța de fond a reținut că, în raport de pericolul social al faptei concret săvârșite de petentă, sancțiunea contravențională principală ce se impune a fi aplicată, în raport de principiul individualizării și proporționalizării sancțiunii, la care face referire textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este avertismentul.
Având în vedere că, în speță, nu a fost răsturnată prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, instanța a constatat că fapta contravențională, atestată prin actul constatator, există și este imputabilă petentei-contraveniente.
Față de această concluzie, se impune aplicarea unei sancțiuni contravenționale principale, respectiv avertismentul (la care s-a ajuns prin redozarea sancțiunii contravenționale aplicate inițial, respectiv amenda de 10.000 lei).
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă, a înlocuit amenda contravențională în sumă de 10.000 lei, aplicată petentei pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 corob. cu art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea avertismentului. Instanța a menținut, în rest, dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat, ca temeinic și legal întocmit, si a atras atenția petentei asupra prevederilor art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, modificata si completata, si va pune in vedere acesteia necesitatea de a-si ralia conduita prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificata si completata.
Impotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria Cluj N. a declarat recurs I. T. de Muncă Cluj, solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării sentinței civile nr._/07.12.2012 și respingerea plângerii contravenționale.
In dezvoltarea motivelor de recurs se critică hotărârea primei instanțe, apreciind că în spetă nu se justifica înlocuirea amenzii cu avertismentul față de pericolul social al faptelor și conduita societății contraveniente.
Analiza instanței de fond cu privire la pericolului social al faptei savârsite de intimată nu are în vedere consecințele pe care această contravenție le generează atât în sarcina salariatei cât și a statului.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sancțiunii avertismentului care e justificată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Starea de fapt indicată în procesul verbal a fost confirmată prin sentința instanței de fond care, apreciind gradul relativ redus de pericol social al faptelor, a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Această stare de fapt, necontestată de contravenient prin exercitarea căii de atac, nu mai poate face obiectul analizei în recurs cât timp această cale de atac vizează strict individualizarea sancțiunii aplicate.
Analizând sancțiunea aplicată în urma reindividualizării de către instanța fondului, tribunalul apreciază că, în circumstanțele speței, nu este suficientă pentru a atrage societății contraveniente atenția asupra obligațiilor care îi revin.
Opinia instanței are la bază gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise prin atingerea adusă valorilor protejate prin normele legale încălcate.
Toate acestea sunt privite în lumina dispozițiilor legale incidente, și anume art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, și art. 21 alin. 3 din același act normativ: la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Tribunalul apreciază, contrar instanței de fond, că nu poate fi reținută ca o justificare a atenuării răspunderii contravenționale imposibilitatea angajatorului de a stabili o colaborare constantă cu numitul Faragau T. întrucât în această modalitate ar putea fi oricând eludate dispozițiile imperative în materie, pe considerentul sporadic al colaborărilor. Or, este de netolerat ca un angajator, cu bună știință, să beneficieze de serviciile prestate în maniera expusă privându-l pe salariat de beneficiile încheierii legale a unui contract de muncă.
Nici lipsa precedentului contravențional nu poate constitui un argument suficient de puternic pentru înlocuirea amenzii cu avertismentul întrucât în materia încadrării în muncă a persoanelor nerespectarea obligației de întocmire a contractului individual de muncă prezintă în concepția legiuitorului un înalt grad de pericol social reflectat în limitele ridicate ale amenzii.
Prin actele normative elaborate in domeniul dreptului muncii, s-a încercat in permanenta o eficientizare continua a instrumentelor de control si sancțiune asupra acelor angajatori care încălca in mod conștient si cu rea credința drepturile salariaților prin îngrădirea sub diverse forme a posibilității reale a acestora de a desfășura activitate . sub protecția legal garantata.
Situația la zi a pieței forței de munca din România in condițiile acutizării crizei economice a condus la creșterea impresionanta a muncii fără forme legale, motiv pentru care legiuitorul a considerat oportuna instituirea unor limite mari ale sancțiunilor ce reflecta cu siguranța concepția legiuitorului asupra gravitații fenomenului raportat la consecințele pe care le generează la nivelul tuturor factorilor implicați: lucrătorii sunt lipsiți de beneficiul sistemului de asigurări sociale pe care ii conferă munca in baza unui contract individual de munca, creșterea fenomenului evazionist prin nereținerea si nevirarea contribuțiilor pentru asigurări sociale, a impozitului pe salarii.
In contextul in care amenda contravenționala nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv si sancționator, aplicarea unei amenzi in cuantumul minim reglementat apare ca fiind just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. va admite recursul formulat de recurentul I. T. DE MUNCĂ CLUJ în contradictoriu cu intimata . A. SECURITY SRL împotriva sentinței civile nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosar nr._ pe care o va modifica în sensul respingerii plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul I. T. DE MUNCĂ CLUJ cu sediul în loc. Cluj N., ..2, Jud. Cluj în contradictoriu cu intimata . A. SECURITY SRL cu sediul în Cluj N., ., ., împotriva sentinței civile nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosar nr._ pe care o modifică în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Prezenta decizie este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014
Președinte, V. B. | Judecător, B. G. Z. | Judecător, A. N. |
Grefier, L. C. |
Red.V.B./C.T. 04.07.2014 -2 ex
Jud. fond G.-R. F.-H.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1919/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
