Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 478/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 1634/242/2012
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 478/R/2014
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. G. C.
Judecător F. C. J.
Grefier C. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta . împotriva Sentinței civile nr. 1408/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._, privind și pe intimatul INSPECTORATUL DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR a depus prin registratura instanței în data de 06.03.2014 întâmpinare la recurs, prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și mentinerea în totalitate a sentinței instanței de fond.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a recursului și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1408/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin la data de 29.11.2012 în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. G. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 11.10.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție menționat, petenta a fost sancționată contravențional pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 cu modificările ulterioare și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ, reținându-se că în data de 11.10.2012 ora 12,00 pe DN 1 E 60 Km. 500+400 m, Căpușu M. a fost oprit și verificat în trafic ansamblul auto format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ utilizat de S.C. G. P. S.R.L., conform copiei conforme nr._/23.03.2012, condus de către conducătorul auto Barbonta T. și care efectua transport rutier de mărfuri generale în baza documentelor de transport CMR FN/10.10.2012 în direcția Cluj-Oradea. În urma verificării documentelor și a cardului tahograf cu programul de control TACHOSCAN din dotarea ISCTR s-a constat că domnul Barbonta T. nu a putut să prezinte diagrame tahograf sau înregistrări din tahograful digital sau orice alt document justificativ care să justifice activitatea din perioada 07.10.2012 ora 14,50 – 11.10.2012 ora 12,00. Prin urmare, nu s-a respectat obligația de a prezenta în trafic numărul necesar de diagrame tahografice sau a listărilor efectuate din imprimanta tahografului digital.
Prima instanța a reținut că în cauza de față, petenta nu a propus administrarea de probe din care să rezulte nevinovăția sa. Mai mult, a recunoscut în cuprinsul plângerii contravenționale că nu au fost respectate dispozițiile legale în materie, însă a apreciat că nu se poate reține contravenția în sarcina sa, ci a conducătorului auto. Or, petenta are calitatea de subiect activ al contravenției aplicate prin procesul-vernal contestat.
De asemenea, s-a apreciat că în speță, petentei i s-a asigurat dreptul la apărare, dar nu a propus nicio probă prin care să-și dovedească nevinovăția, astfel că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, motiv pentru care s-a dispus respingerea plângerii contravenționale.
Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din codul de procedură civilă și de art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, petenta S.C. G. P. S.R.L. a promovat calea de atac a recursului, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în fond.
În motivarea recursului, s-a arătat că șoferul în cauză avea adeverința de pauză pe perioada 06.10.2012 orele 18,00 – 11.10.2012, orele 07,30, astfel că fapta contravențională nu există și că în speță au fost încheiate două procese verbale de contravenție, deși pentru aceeași contravenție se poate aplica o singură sancțiune. Recurenta a mai arătat că instanța de fond în mod eronat a respins solicitarea ca intimata să comunice dovada omologării aparatului de control utilizat cât și o copie de pe formulatul de control in trafic. De asemenea, a susținut că nu i s-a acordat posibilitatea de a face obiecțiuni și că lipsește semnătura atât a agentului constatator cât și a contravenientului de pe fiecare pagină a procesului verbal.
Prin întâmpinarea formulată (filele 22-24), intimatul Inspectoratul de S. pentru Controlul în Transportul Rutier a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, deoarece criticile formulate de recurentă sunt nefondate iar fapta consemnată în procesul verbal a fost delimitată corect și a existat. Intimatul a apreciat că în speță nu se impune aplicarea avertismentului, având în vedere că fapta petentei prezintă un grad de pericol social ridicat iar agentul constatator a aplicat sancțiuni îndreptate spre minimul prevăzut de lege.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Recurenta S.C. G. P. S.R.L. susține că Sentința civilă nr. 1408/2012 a Judecătoriei Huedin este netemeinică și nelegală deoarece la întocmirea procesului verbal de contravenție nu au fost respectate dispoziții legale imperative, iar fapta contravențională reținută în sarcina sa nu există ori a fost comisă de o altă persoană.
Cât privește motivele de nulitate a procesului verbal de contravenție de care se prevalează recurenta, se reține că art. 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancționează cu nulitatea absolută lipsa completă a semnăturii agentului constatator iar nu și neaplicarea acesteia pe fiecare pagină iar din interpretarea per a contrario a art. 17 reiese că o asemenea lipsă ar putea atrage anularea procesului verbal doar dacă petenta ar dovedi o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, ceea ce nu este cazul în speță. Lipsa semnăturii agentului constatator pe prima pagină a procesului verbal nu ridică niciun dubiu cu privire la conținutul acestuia, dată fiind imprimarea față-verso și imposibilitatea modificării acestei pagini fără înlăturarea implicită și a paginii care cuprinde semnătura.
Cu privire la lipsa obiecțiunilor contravenietei, este evident că în speță nu au putut fi respectate dispozițiile art. 16 alin. 7, în condițiile în care reprezentantul legal al societății nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal, aspect necontestat ci, dimpotrivă, confirmat de recurentă.
Cât privește motivele de netemeinicie ale procesului verbal, recurenta reiterează faptul că șoferul avea adeverința de pauză pe perioada 06.10.2012 orele 18,00 – 11.10.2012, orele 07,30, motiv pentru care apreciază că fapta contravențională reținută în sarcina sa nu există.
Tribunalul constată că societatea a fost sancționată în temeiul dispozițiilor art. 8 alin.1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, pentru neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, conform prevederilor Regulamentului CEE nr. 3821/85 sau Acordului AETR.
De asemenea, art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007 prevede în mod expres limitele de sancționare ale întreprinderii/operatorului de transport rutier în cazul săvârșirii acestei contravenții.
Coroborând aceste dispoziții legale cu cele ale art. 3 alin. 2 din O.G.nr. 2/2001, conform cărora „persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții”, urmează că în mod legal s-a apreciat că petenta are calitatea de subiect activ al contravenției.
Apoi, S.C. G. P. S.R.L. a recunoscut că șoferul nu a respectat dispozițiile legale în materie, întrucât nu a fost în măsură să prezinte toate documentele solicitate, însă a apreciat în mod eronat că răspunderea contravențională revine conducătorului auto.
Sub acest aspect, răspunderea contravențională a societății, angajată conform dispozițiilor legale în materie, nu exclude un eventual demers al acesteia îndreptat împotriva persoanei responsabile, însă acesta vizează strict raporturile juridice ale recurentei cu prepusul său.
În fine, după cum în mod corect reține instanța de fond, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.10.2012 conducătorul auto Barbonta T. a fost sancționat pentru o altă faptă contravențională, respectiv pentru cea de necompletare pe diagrama tahograf a datelor privind locul de plecare si de sosire, faptă prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 15 din O.G. nr. 37/2007 și de aceea în cauză nu a fost încălcat nici principiul non bis in idem prevăzut de art. 20 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
S.C. G. P. S.R.L. mai arată că în mod eronat a respins prima instanță solicitarea sa în probațiune de a se atașa la dosar omologarea aparatului de control TachoScan și copie de pe formularul de control în trafic, dar nu a reiterat această solicitare în probațiune în recurs și prin prisma contravenției pentru care a fost sancționată nu se justifică relevanța acestei probei cu înscrisuri.
Recurenta S.C. G. P. S.R.L. mai solicită a se proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii stabilite prin procesul verbal de contravenție cu sancțiunea avertismentului ori prin reducerea cuantumului amenzii.
Potrivit art. 5 alin. 5 și art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Ținând cont de cuantumul amenzii contravenționale aplicate, de circumstanțele concrete ale faptei și de gravitatea faptei comise, tribunalul apreciază că această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, neimpunându-se reindividualizarea sancțiunii în instanță și nici reducerea amenzii la nivelul minimului legal.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta S.C. G. P. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1408/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin la data de 29.11.2012 în dosarul nr._, pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, A. G. C. | Judecător, F. C. J. |
Grefier, C. T. |
Red.AGC/tehn.MG
2 ex. 30.05.14
Jud. fond M. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 907/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
