Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 76/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 29891/211/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIE CIVILA Nr.76/R/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. G. C.
Judecător F. C. J.
Grefier Ani-Letiția C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurenta ., prin administrator T. A. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj N. privind și pe intimatul A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului consilier juridic V. C. V. cu delegația la dosar lipsa fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că intimata a depus întâmpinarea a cărei comunicare nu se impune .
Reprezentanta intimatului declară că nu are cereri in probațiune de formulat.
Tribunalul nefiind cereri in probațiune declara închisa faza de cercetare judecătoreasca si acorda cuvântul pe recurs.
Reprezentanta intimatului solicita respingerea recursului si menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala, având in vedere ca produsele trebuiau etichetate conform O. G nr. 21/1992.
Tribunalul reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin s5entința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._, s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.10.2011 formulată de petentul S.C. ALISAN FASHION S.R.L. în contradictoriu cu intimatul A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.10.2011, întocmit de intimatul A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ, petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 18 din O.G. nr. 21/1992, privind protecția consumatorilor, sancționată de art. 50 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 21/1992, întrucât în data de 26.10.2011, orele 15:10, la punctul de lucru din Florești, ., . avea expuse la comercializare diverse articole de îmbrăcăminte second-hand care nu erau însoțite de elemente de identificare – caracterizare (denumire produs, mărime, culoare, compoziție fibroasă, etc).
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța de fond a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Cu privire la susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a respectat disp. art. 16 din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește mențiunile referitoare la locul săvârșirii contravenției, indicând un sediu eronat, instanța de fond a reținut că ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției doar în situația în care petentul ar face dovada vătămării astfel produse și a împrejurării că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, aspecte ce nu au fost probate în cauză.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.G. nr. 21/1992 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța de fond a considerat că produsele textile în sensul actului normative H.G. nr. 527/2007, așa cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. a), nu sunt articole de îmbrăcăminte în sensul H.G. nr. 163/2007 (precum cele comercializate la locul constatării contravenției – articole second-hand) pentru care este obligatorie etichetarea, conform art. 3 din H.G. nr. 163/2007 raportat la art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 527/2007, coroborat cu art. 18 din O.G. nr. 21/1992.
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța de fond a constatat că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată - în minimul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs . solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului, recurenta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu greșita interpretare a prevederilor legale, fiind incidente prevederile art. 304 alin.9 Cod Procedură Civilă.
Recurenta a susținut, în esență, nu este obligatorie etichetarea sau aplicarea marcajului produselor textile cu aspect uzat, conform H.G. nr. 527/2007 Anexa 3, pct. 14,
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Recurenta . a fost sanctionata cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute art.50 alin.1 lit. d din O.G. nr.21/1992.
Tribunalul retine ca procesul verbal de contraventie cuprinde toate dispozitiile obligatorii prevazute de art.17 din OG nr.2/2001, neexistand motive de nulitate a acestuia.
Cu privire la menționarea locului în care a fost săvârșită fapta, tribunalul reține că din prevederile art. 16 din O.G. nr.2/2001 rezultă că printre elementele pe care trebuie să le conțină procesul-verbal de contravenție este si descrierea faptei cu indicarea si a locului în care a fost săvârșită însă necuprinderea acesteia nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat ci eventual o nulitate relativă virtuală cu condiția ca petentului să-i fi produs vreo vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
Or, din probatoriul administrat rezultă că recurentei nu i s-a cauzat vreo vătămare care să-o fi expus la neexercitarea dreptului la apărare, dimpotrivă, aceasta a uzat de calea de atac prevăzută de lege, exercitându-și concomitent prerogativele dreptului la apărare.
Relativ la motivul de recurs privitor la incidența dispozițiilor din Anexa 3, pct. 14 la H.G nr. 527/2007, se constată că instanța de fond în mod corect a considerat, raportat la activitatea comercială desfăsurată de recurentă, și anume comercializarea de marfă second – hand, că nu sunt aplicabile prevederile legale invocate de către recurentă, ci dispozițiile H.G. nr. 163/2007, care reprezintă o reglementare cu caracter special cu privire la introducerea pe piață, comercializarea și distribuirea gratuită a articolelor de îmbrăcăminte purtată sau uzată și a articolelor textile purtate sau uzate.
Consecutiv, tribunalul reține că art.18 din OG nr.21/1992 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare prevede ca, consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea dea face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate.
Potrivit art.50 alin.1 lit. d din OG.21/1992 privind protectia consumatorilor, asa cum a fost modificata prin Legea nr.37/2002, încălcarea dispozițiilor art.18 din același act normativ constituie contravenție, daca nu a fost săvârșită în astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerată infracțiune și se sancționează cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 10.000 lei.
Cât privește susținerile recurentei referitoare la lipsa de temeinicie a procesului – verbal, tribunalul mai constată că probele administrate în cauză nu sunt de natură să contureze o stare de fapt contrară celei reținută în actul de constatare a contravenției.
Întrucât recurenta nu a administrat probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal și nici din alte elemente nu a rezultat o altă situație de fapt sau, cel puțin un dubiu privitor la aceasta, în mod corect instanța de fond a reținut că situația de fapt astfel cum a fost consemnată de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție corespunde adevărului.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, tribunalul retine ca sanctiunea contraventionala nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. Sanctiunile juridice nu constituie un mijloc de razbunare a societatii, ci de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate. In cauza, acest scop, de combatere a practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii, se poate realiza doar prin mentinerea sanctiunii amenzii.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că în mod corect s-a dispus anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul formulat în cauză
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul ., cu sediul în Florești, ., . împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj - N. în dosarul nr._, pe care o menține în totul
Irevocabilă.
Pronuntata în sedinta publica, azi 15 Ianuarie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, A. G. C. | Judecător, F. C. J. |
Grefier, Ani-Letiția C. |
Red.F.C.J./ Tehnored.V.A.M.2 ex./
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1225/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 669/2014.... → |
|---|
