Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1046/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1046/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 30816/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.30._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.1046/R/2014
Ședința publică din 20 Mai 2014
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE:M. O.-S.
JUDECĂTOR:D.-I. T.
JUDECĂTOR:E. L.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare recursul formulat de intimatul M. C.-N. – Poliția Locală C., în contra Sentinței civile nr.8576/24 Mai 2013, pronunțată în dosarul civil nr.30._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe petentul D. R. I., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă (f.6).
La data de 14 Aprilie 2014 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea petentului, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond (f.14).
Tribunalul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării pe baza actelor și înscrisurilor de la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.8576/24 Mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr.30._ al Judecătoriei C.-N., a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul D. R. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală și a fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/12.11.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.11.2012 a fost întocmit de către un polițist din cadrul Municipiului C.-N. - Direcția Poliția Locală procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care petentului i-au fost aplicate sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.99 alin.1 pct.3 din O.U.G. nr.195/2002, și anume pentru faptul că în ziua respectivă, la ora 1122, în C.-N., pe ., a traversat neregulamentar . pietoni, pe culoarea roșu a semaforului electric, punându-și viața în pericol.
Examinând mai întâi legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Cât privește necompetența agentului constatator de a constata contravenția reținută în sarcina contestatorului și de a aplica sancțiunea contravențională prevăzută de lege, instanța a considerat că această critică formulată de către petent este vădit nefondată, ținând cont de dispozițiile art.7 lit. j din Legea nr.155/2010 a poliției locale - în forma aflată în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de contravenție în litigiu - în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are, între alte atribuții, și pe aceea de a constata contravenții și aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor rutiere de către pietoni, bicicliști, conducători de mopede și vehicule cu tracțiune animală; or, în speță, contravenția constatată prin procesul-verbal în litigiu este prevăzută de Codul rutier și este săvârșită de către pietoni, încadrându-se, astfel, în dispozițiile art.7 lit. j din Legea nr.155/2010.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut mai întâi că în materie contravențională - în lumina jurisprudenței recente a Curții Europeane a Drepturilor Omului care a statuat că prezumția de nevinovăție - una din garanțiile specifice ale dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenție (și implicit, corolarul acesteia, exprimat în adagiul „in dubio pro reo”) trebuie să guverneze și domeniul dreptului contravențional, în măsura în care o faptă din sfera acestei forme de ilicit juridic poate fi calificată ca fiind „o acuzație în materie penală” (în sensul autonom al acestei noțiuni convenționale europene) - situația de fapt consemnată în actul de constatare a contravenției trebuie confirmată prin administrarea de probe, ce cad în sarcina agentului constatator.
Or, în prezenta cauză, intimatul nu a produs nicio dovadă în sensul confirmării celor reținute în sarcina petentului.
Ca atare, ținând cont și de cele arătate de către petent în cuprinsul plângerii contravenționale, conform cărora în momentul în care a început traversarea străzii semaforul electric se afla pe culoarea verde, instanța a considerat că în speță se impune concluzia în sensul că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție nu corespunde realității și, prin urmare, că în mod neîntemeiat a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției prevăzută de art.99 alin.1 pct.3 din O.U.G. nr.195/2002.
Față de considerentele mai sus expuse și a apreciat că plângerea dedusă judecății în acest dosar este în mod vădit întemeiată, în baza dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală (f.3-6), solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului a învederat că instanța și-a motivat întreaga sentință pe baza simplei afirmații ale petentului, afirmație care consideră că nu poate să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Mai mult, procesul-verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul-verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001), iar contravenientul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale ,legiuitorul european a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsită a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată, orientare jurisprudențială dovedită prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
În ceea ce privește forța probantă atribuită de lege procesului-verbal de contravenție, instanța europeană a menționat în mod constant că administrarea probelor este supusă în primul rând regulilor din dreptul intern și că revine cu prioritate jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina instanței este aceea de a verifica dacă procedura în ansamblul său, care cuprinde și modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil (cauza Ferrantelli și Santangelo împotriva Italiei ori Saidi împotriva Franței).
Prin întâmpinarea formulată petentul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
În susținerea poziției procesuale a învederat că Direcția Poliției Locale C.-N. a interpretat în mod subiectiv prevederile legale și practica CEDO, acestea statuând în mod foarte clar, că cele consemnate de către agentul constatator în procesul-verbal, este necesar a fi susținute prin administrarea unor probe pertinente, care să răstoarne prezumția de nevinovăție, ceea ce recurenta nu a făcut, această stare de fapt conducând la anularea actului încheiat.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, intimatul a fost sancționat cu amenda în sumă de 140 lei, reținandu-se că la data de 12.11.2012, ora 11 22,, în C.-N., pe ., acesta a traversat neregulamentar . pietoni, pe culoarea roșu a semaforului electric, punându-și viața în pericol, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art.99 al.1 pct.3 din Legea nr.195/2002.
Examinând mai întâi legalitatea actului de constatare în litigiu, tribunalul constată că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulității absolute.
În ce privește temeinicia actului contestat, se observă că fapta reținută în sarcina intimatului D. R. I. a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încat cel care contestă acest act administrativ oficial, în speță intimatul, trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În acest sens, se reține că intimatul nu a făcut o astfel de dovadă, concluzia primei instanțe asupra lipsei de temeinicie a procesului-verbal nefiind susținută de probe, apreciindu-se în mod eronat că situația de fapt menționată în cuprinsul actului constatator trebuie confirmată prin probe suplimentare, administrate de recurentă.
Aceste statuări nu pot fi însă primite deoarece,așa cum corect se susține de către recurent, procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional.
Toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petentul intimat care a susținut netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia
Aceasta este soluția și din perspectiva jurisprudenței CEDO (ex. cauza I. P. c. României cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea neînlăturand prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impunand echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
Cum în speță, intimatul nu a administrat nicio probă care să înfrangă prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contesat, tribunalul apreciază că recursul declarat este întemeiat, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Așa fiind, în temeiul art. 304 pct.9, 312 al.2,3 C.pr.civ.tribunalul va admite recursul declarat de intimatul M. C.-N. - Directia Politia Locala impotriva Sentintei civile nr.8576/24 Mai 2013, pronunțată în dosar nr.30._ al Judecătoriei C.-N., pe care o va modifica în întregime în sensul că va respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. R. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - Direcția Poliția Locală împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12 Noiembrie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul M. C.-N. - Direcția Poliția Locală împotriva Sentinței civile nr.8576/24 Mai 2013, pronunțată în dosar nr.30._ al Judecătoriei C.-N., pe care o modifică în întregime în sensul că respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. R. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - Direcția Poliția Locală împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12 Noiembrie 2012.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 Mai 2014
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, A.-P. Boțioc | ||
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./21 Mai 2014
Red. M.O.S./2 exemplare/12./6. 2014
Judecător fond: D. G. R. – Judecătoria C.-N.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
