Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința nr. 4855/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4855/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 786/117/2014
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4855/2014
Ședința publică din 17 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier R. P.
Pe rol este judecarea acțiunii formulate de reclamanta R. V., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. CLUJ, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, av. în susbtituire Moldvai B., lipsă fiind pârâta și martorii M. V. și C. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosar de către martorul C. C., la 02.07.2014, prin serviciul de registratură al instanței, o cerere prin care solicită înlocuirea din calitatea de martor, arătând că se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, datorită stării de sănătate.
S-a depus la dosar de către pârâtă, la 15.07.2014, prin serviciul de registratură al instanței, Hotărârea nr._ emisă pe numele martorei M. V. și declarația dată de aceasta.
Totodată, se constată că s-a depus la dosar procesele verbale de executare a mandatelor de aducere nr._, privind pe M. V. și C. C., din care rezultă că aceștia nu se pot deplasa datorită stării de sănătate.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar delegație de substituire, chitanța privind onorariul avocațial și adeverință medicală cu privire la martora M. V.. Față de împrejurarea că ambii martori sunt netransportabili, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, arată că înțelege să renunțe la proba testimonială solicitată.
Instanța, văzând documentele medicale depuse la dosar, ia act de imposibilitatea audierii martorilor C. C. și M. V..
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta R. V. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de P. Cluj a contestat Hotărârea nr._/17.12.2013 emisă de pârâtă solicitând anularea acesteia ca fiind netemeinică si nelegală, constatarea calității de beneficiar a dispozițiilor OG nr. 105/1999, aprobata prin Legea nr. 189/2000 și obligarea pârâtei sa emită o noua hotărâre prin care să îi acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobata prin Legea nr.189/2000 pentru perioada de refugiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu s-a menționat care anume date sunt contradictorii și nu i s-a solicitate depunerea unor alte înscrisuri.
S-a administrat proba cu înscrisuri si proba testimonială.
Analizând probele administrate, tribunalul reține următoarele:
Prin Hotărârea nr._/17.12.2013, pârâta a respins cererea formulată de reclamantă în vederea recunoașterii calității de refugiat motivând că există date contradictorii.
Se constată că în dosarul administrativ al reclamantei există declarațiile martorilor M. V. și C. C., conform cărora reclamanta s-ar fi refugiat în mai multe localități din județul Cluj între anii 1940-1945, din motive etnice si din cauza persecuției, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena, martorii cunoscând aceste împrejurări deoarece s-au întâlnit cu reclamantul pe teritoriul de refugiu din ..Cluj.
Martora M. V. și martorul C. C. nu s-au prezentat în fața instanței în vederea audierii lor nemijlocite și a verificării veridicității declarației acestora. Or, acești doi martori s-au putut prezenta în fața notarului public într-o . dosare administrative având ca obiect obținerea drepturilor cu caracter patrimonial aferente calității de fost refugiat, din declarațiile date reieșind că actul s-a încheiat la biroul notarului public.
Totodată, se reține că martora M. V. a dat declarații contradictorii privind perioada de refugiu și localitatea în care s-a refugiat și astfel acesta a luat contact și cu alte persoane aflate în aceeași situație, în sensul că ea a fost refugiată în localitatea Asinip iar nu în localitatea M. Vitezul, astfel că declarațiile sale date în sprijinul afirmațiilor reclamantei nu prezintă încredere și nu pot sta la baza acordării unor drepturi cu caracter patrimonial reclamantei, hotărârea emisă de pârâtă fiind rezultatul unei corecte aprecieri a probelor aflate în dosar, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a suplimentat probatoriul cu nici un înscris sau început de dovadă scrisă privind refugiul pretins.
În ceea ce privește declarația martorului B. I. care a arătat că reclamantul s-ar fi refugiat în . nu a fost avută în vedere de către pârâtă în dosarul administrativ, iar instanța verifică legalitatea actelor din acest dosar și totodată, nu prezintă indicii de veridicitate și sinceritate. În fața instanței de judecată martorii ale căror declarații trebuie supuse verificării au refuzat practic să se înfățișeze, deși în fața notarului public s-au prezentat.
Potrivit art. 1 lit. c din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe „persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: (…) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.
Conform art. 61 din aceluiași act normativ, „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevăzut de lege”.
Așadar, legea stabilește în mod clar că mijlocul de probă primordial pentru dovedirea calității de refugiat este actul oficial eliberat de către organul competent, or reclamantul nu s-a adresat organului competent iar această împrejurare coroborată cu caracteristicile declarațiilor martorilor mai sus menționate determină prezumția judiciară conform căreia reclamantul știe că nu a avut calitatea pe care o pretinde.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. V., având CNP_, cu domiciliul în T., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. CLUJ, cu sediul în Cluj-N., .. 2, județul Cluj, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iulie 2014.
Președinte, I. P. | ||
Grefier, R. P. |
4 ex, 25.07.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4388/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 599/2014.... → |
|---|
