Anulare act administrativ. Sentința nr. 4686/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4686/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 4796/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4686/CA
Ședința publică din 13.12 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER - M. G.
Pe rol soluționarea cauzei promovată de reclamanții A. I., A. C., M. E., N. M., Z. G. și Z. I., toți cu domiciliul procesual ales în București, ., ., etaj 6, apt.27, sector 5, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 N.C.P.C. În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, de asemenea arată că pârâta au depus prin grefa instanței documentația aferentă deciziei nr. 1936/2010 și dovada comunicării acesteia către reclamanți.
Instanța, declară terminată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare asupra fondului.
După apelarea cauzei la ordine și rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă pentru recurenți av. A. I., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar și solicită repunerea cauzei pe rol.
Instanța repune cauza pe rol, se declară competentă, din punct de vedere general, material și teritorial, să soluționeze cauza în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art.7 din Legea 9/1998.
Constată că se invocă excepția conexității dosarului nr._ și față de art. 248 pune în discuție excepția conexității invocată.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea conexității.
Instanța, respinge excepția conexității având în vedere că dosarul_ nu este pendinte pe rolul instanței, fiind suspendat conform art. 411 pct. 2 NCPC la 12.11.2013 situația față de care instanța nu poate admite conexarea cu un dosar suspendat.
Instanța, reține că pârâta a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
Reclamanții prin reprezentant solicită respingerea excepției având în vedere că s-a formulat cererea prin care a obținut în cadrul acțiunii obligarea pârâtului să răspundă la cererea noastră.
Mai arată că, răspunsul primit de la A. este că nu există dovada comunicării către noii reclamanți la nici un moment, a fost calculat termen de la care a fost depusă în ședință publică și s-a luat cunoștință de acest înscris, apreciem că acțiunea a fost depusă în termen.
Instanța, respinge excepția tardivității având în vedere art. 7 din Legea 9/1998, deciziile Comisiei Centrale se comunică părților interesate, pârâta A. nu a făcut dovada comunicării deciziei în mod legal către reclamanți, borderoul de corespondență pe care l-au depus la dosar nu face dovada prin el însăți a comunicării deciziei, neexistând la dosar o confirmarea de primire a deciziei, iar din conținutul corespondențelor purtate de reclamanți cu pârâta se observă cu ușurință că aceasta nu a comunicat decizia contestată.
Întrebat, apărătorul arată că nu mai are alte înscrisuri decât cele depuse la dosar.
Instanța, apreciază că nu este necesar aplicarea dispozițiilor art. 238 N.C.P.C. privind durata examinării procesului și art. 239 N.C.P.C. privind modalitatea procedurii de administrare probe.
Instanța, încuviințează probele depuse la dosar, constată terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamanților formulează concluzii de admiterea acțiunii și anularea deciziei A. pentru că nu a fost făcută dovada primirii despăgubirilor bănești și nici nu s-a făcut dovada că aceștia ar fi primit despăgubiri din partea Statului B., reclamanții au făcut dovada că nu au primit despăgubirile nici într-un alt mod.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Asupra cauzei în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanții A. I., A. C., M. E., N. M., Z. G. și Z. I. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR au solicitat anularea Deciziei nr. 1936/25.11.2010 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Hotărârii nr. 6238/31.03.2010 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constatarea relei credințe a pârâtei și obligarea pârâtelor la stabilirea și acordarea compensațiilor bănești prevăzute de Legea nr. 9/1998.
În motivarea cererii au arătat că deși hotărârea a fost emisă în anul 2010 nici până în anul 2013 nu a fost comunicată, fiind nevoiți să facă mai multe plângeri până li s-a comunicat
Au arătat că sunt moștenitorii defunctului A. N. și au formulat cerere pentru acordarea despăgubirilor potrivit Legii nr. 9/1998 însă prin Hotărârea nr. 6238/31.03.2010 Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a respins cererea cu motivarea că autorul nu figurează cu proprietăți abandonate în evidențele Comisiei Româno-Bulgare de la Ministerul Afacerilor Externe.
Reclamanții au mai arătat că împotriva acestei hotărâri au formulat contestație și au depus un set de înscrisuri pentru dovedirea existenței bunurilor abandonate, însă, prin Decizia nr. 1936/25.11.2010 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a respins contestația reținând că autorul reclamanților nu figurează cu proprietăți abandonate în evidențele Comisiei Româno-Bulgare de la Ministerul Afacerilor Externe, astfel nu pot fi acordate despăgubiri.
Reclamanții au mai arătat că prin actele depuse au făcut dovada dreptului de proprietate, iar pârâtele în mod greșit nu au avut în vedere aceste acte.
În drept nu a fost motivată cererea.
Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus înscrisuri pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor abandonate Statului B. de autorul reclamanților.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat exepția tardivității formulării contestației, iar pre fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de împrejurarea că autorul reclamanților nu figurează cu proprietăți abandonate în evidențele Comisiei Româno-Bulgare de la Ministerul Afacerilor Externe, astfel nu pot fi acordate despăgubiri.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, față de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004 a depus la dosar documentația aferentă Deciziei nr. 1936/25.11.2010.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt.
Prin cererea nr. 424/21.02.2007 reclamanții au solicitat pârâtei Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 acordarea despăgubirilor pentru bunurile abandonate Statului B. de autorul lor, Coitu N. C..
Prin Hotărârea nr. 6238/31.03.2010 Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a respins cererea întrucât autorul reclamanților nu figurează cu proprietăți abandonate în evidențele Comisiei Româno-Bulgare de la Ministerul Afacerilor Externe, iar pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Decizia nr. 1936/25.11.2010, necomunicată legal, a respins contestația formulată împotriva hotărârii Comisiei județene, reținând aceiași situație de fapt.
Din tabelul de situație a populației și gospodăriilor din ., instanța reține că autorul reclamanților deținea în anul 1940 10 ha. teren, un imobil compus din 2 camere, 2,5 ha porumb, 1 ha floarea soarelui.
Din contractul de vânzare cumpărare nr. 289/20.03.1948 rezultă că autorul reclamantei a fost despăgubit în anul 1948 cu 11,050 ha. teren agricol, o casă compusă din 2 camere, 1 sală, dependințe și 3200 mp. teren intravilan, situate în ..
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 „cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți”.
Deși reclamanții au susținut că autorul său a cumpărat de la statul român terenul și casa conform legii colonizării și că acesta practic nu a fost despăgubit, instanța constată că aceste bunuri nu au fost achitate, contractul nr. 289/20.03.1948 nepurtând ștampila „achitat”. Astfel, față de dispozițiile art. 9 din contract acesta a fost reziliat pentru neplata prețului.
Referitor la situația juridică a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între coloniști și statul român în perioada 1942-1948 contravaloarea bunurilor primite la recolonizare în Dobrogea de Nord urma să fie achitată de aceștia în 10 rate egale anuale începând cu anul 1950.
Art.1 din Decretul nr.553/1953 a prevăzut anularea sumelor datorate drept preț pentru terenurile și construcțiile primite de coloniștii evacuați din Dobrogea de Sud potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941, în măsura în care ratele nu au fost achitate.
Deși Decretul nr. 553/1953 nu a fost publicat, potrivit art. 26 din Constituția din anul 1952, în vigoare la acea dată, „o lege se socoteste adoptata daca e votata de majoritatea simpla a Marii Adunari Nationale”, iar potrivit art. 27 alin. 2 din aceeași Constituție „indeplinirea legilor adoptate de Marea Adunare N. este obligatorie pentru toti cetatenii Republicii Populare Romane”.
Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că nu era obligatorie publicarea în Buletinul Oficial al Marii Adunari Nationale pentru . legilor adoptate, condiția validității legilor fiind numai aceea a adoptării în Marea Adunare Națională.
Având în vedere că autorul reclamantului a fost despăgubit la venirea în țară pentru 10 ha teren și 1500 mp teren intravilan, instanța constată că în mod corect au fost stabilite despăgubiri numai pentru recoltele neculese, casă, pomi fructiferi și diferența de 0,09 mp teren intrvilan.
Astfel, cererea reclamanților nu este întemeiată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții A. I., A. C., M. E., N. M., Z. G. și Z. I., toți cu domiciliul procesual ales în București, ., ., etaj 6, apt.27, sector 5, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
tehnored.jud.A.L.N./21.03.2014
9 ex.
emis 7 .>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1385/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1641/2013.... → |
|---|
