Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2040/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2040/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 31252/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2040/RCA
Ședința publică din 18 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C.
Judecător A. B. S.
Judecător M. C.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent petent ., în contradictoriu cu recurenta intimată I. T. DE munca CONSTANTA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CT_/04.12.2012 îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4745/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta petentă av. M. Veriotti, lipsind recurentul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 pct.2 și urm. C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Apărătorul recurentei petente având cuvântul arată că nu mai are alte cereri, excepții, sau probe de administrat cauzei decât înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, ia act de poziția procesuală a recurentei petente și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei petente solicită admiterea recursului formulat de recurenta petentă cu consecinta modificării sentinței recurate și admiterii plângerii. Cu privire la recursul formulat de recurenta intimată solicită respingerea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta S.C. F. M. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 4.12.2012, întocmit de intimata I. T. DE MUNCĂ AL MUNICIPIULUI C. prin care s-a aplicat amenda în cuantum de 5000 lei pentru nerespectarea art. 260 alin. 1 lit. g din Codul muncii, inspectorii constatând că la punctul de lucru al societății din cadrul complexului comercial Maritimo Shopping Center C., salariatele I. L. și I. Steluța ar fi prestat munca în ziua de sărbătoare legală de 30 noiembrie.
Astfel, petenta susține că se impune a se constata nulitatea procesului verbal întrucât atât ea, cât și alte societăți care funcționează în cadrul complexului comercial indicat, au fost nevoite să respecte programul de activitate astfel impus de locatorul lor. În concluzie, susține petenta, societatea nu a acționat cu vinovăție, Centrului Comercial Maritimo nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 139 și 140 din Codul muncii. Totodată, se mai arată că inspectorii ITM aveau obligația de a verifica dacă angajatorii au acordat compensații și este relevant și faptul că salariații și-au dat acordul pentru prestarea muncii la data de 30.11.2012.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea ca nefondată a plângerii, arătând pe larg temeiurile de fapt și de drept care au condus la încheierea procesului verbal contestat și depunând în acest sens documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Prin sentinta civila nr.4745 din 2.04.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost admisa in parte plangerea formulata de petenta . si s-a dispus inlocuirea sanctiunii contraventionale cu avertismentul.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut ca „Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta conține mențiunile obligatorii instituite de art. 17 din O.G. 2/2001, a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat.
Astfel, potrivit art. 139 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, astfel cum a fost republicată, zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 decembrie; (…)
Potrivit art. 140 din același act normativ, „Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Obiectul de activitate al societății petente este „fabricarea de sticlărie tehnică”, cod CAEN 2319 – iar aceasta nu intră sub incidența prevederilor art. 140 și urm. din Codul muncii. Prin urmare, acestei societăți nu îi sunt aplicabile nici dispozițiile art. 142 din Codul muncii, potrivit cărora „(1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. (2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru”.
Așadar, societatea petentă era obligată, potrivit legii, să respecte dispozițiile referitoare la acordarea zilelor libere.
În apărarea sa, petenta invocă existența unui contract de închiriere a spațiului unde își desfășoară activitatea, însă contractul nu a fost depus în integralitate astfel încât instanța să poată verifica obligațiile stabilite în sarcina locatarului și, cu toate acestea, este neîntemeiată această apărare, întrucât petenta nu poate invoca o eventuală răspundere contractuală față de o altă societate pentru a justifica încălcarea unei dispoziții legale imperative de ordine publică, cum este cea prevăzută de art. 139 din Codul muncii. Libertatea contractuală poate fi valorificată numai în cadrul legal, cu respectarea unor limite rezonabile impuse de rațiuni de ocrotire a unor interese publice și private legitime.
Potrivit art. 6 alin. 2 lit. A din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii (rep. în M.Of. nr. 290 din 3.5.2012), Inspecția Muncii are următoarele atribuții specifice: A. în domeniul relațiilor de muncă: „a) controlează aplicarea reglementărilor legale, generale și speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă”. Instanța reține că societatea petentă trebuie să își asume consecințele consimțirii la o astfel de clauză contractuală, care o obligă să își desfășoare activitatea și în zilele de sărbătoare legală.
Prin urmare instanța constată în urma analizării materialului probator faptul că în cauză existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat.
Analizând proporționalitatea sancțiunii aplicate, prin raportare la faptele săvârșite:
Instanța constată că împrejurările concrete de săvârșire a faptelor imprimă acestora un grad de pericol social redus, având în vedere că angajatele au primit, ulterior zile libere în compensare conform fii colective de prezență depusă la dosarul cauzei..
În raport de aceste aspecte, având în vedere dispozițiile coroborate ale art. 34 și 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, analizând gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, instanța apreciază că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acestuia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate. Pentru considerentele mai sus arătate, plângerea contravențională urmează să fie admisă în parte, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. „
Petenta a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta .
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurenta ca hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii. In mod gresit a inlaturat instanta de fond apararile sale potrivit cu care fapta nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei. Din inscrisurile depuse in probatiune la fond rezulta ca angajatilor care au lucrat in zilele respective s-a asigurat compensarea cu timp liber in urmatoarele 30 zile, conform art.143 din Codul Muncii.
Intimata ITM Constanta a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul respingerii plangerii.
Sustine recurenta-intimata ca acordarea ulterioara a zilelor libere confirma nerespectarea obligatiei legale prevazut ade art.139 alin.2 din Codul muncii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările recurentului-petent si ale recurentului-intimat, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., constata ca se impune modificarea sentintei recurate in considerarea urmatoarelor argumente:
Raspunderea contraventionala a recurentei-petente a fost angajata prin procesul verbal . nr._ din 4.12.2012 pentru savarsirea faptei prevazuta de art.260 alin.1 lit.g din Codul Muncii, retinandu-se ca recurenta-petenta, in calitate de angajator, nu a acordat zi libera in data de 30 noiembrie, zi libera legala.
Dispozitiile din Codul Muncii incidente in cauza sunt:
Art. 139
(1)Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 și 2 ianuarie;
- prima și a doua zi de Paști;
- 1 mai;
- prima și a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 1 decembrie;
- prima și a doua zi de C.;
- două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
(1)Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 și 2 ianuarie;
- prima și a doua zi de Paști;
- 1 mai;
- prima și a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 30 noiembrie - Sfântul A. A. cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;
- 1 decembrie;
- prima și a doua zi de C.;
- două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
(2)Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Art. 140
Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Art. 141
Prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Sintagma „specificul activității” privește o gamă largă de unități și locuri de muncă.
Având în vedere specificul activității economice desfășurate, care nu permite întreruperea activității, fără costuri mari pentru reluarea acesteia, legiuitorul a permis ca în aceste unități, pentru locurile de muncă necesare pentru menținerea activității, zilele de sărbătoare legală să nu fie acordate persoanelor implicate în procesul de producție.
Acesta nu înseamnă că aceste persoane nu vor avea zile libere, ci doar că zilele libere nu vor fi acordate în zilele de sărbătoare religioasă sau legală.
Art. 142
(1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Textul reglementează consecința prestării muncii în zilele de sărbătoare legală.
Regula constă în compensarea cu timp liber corespunzător a celui lucrat în următoarele 30 de zile (de la desfășurarea activității în acele zile).
Atunci când compensarea nu este posibilă, se acordă sporul de cel puțin 100% (stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual de muncă).
Legiuitorul nu definește noțiunea de „motive justificate” astfel încât în această noțiune pot să intre multiple justificări.
Instanta apreciaza că „noțiunea de motive justificare” trebuie analizată cu lejeritate, deoarece acest repaus nu este acordat ca urmare a necesităților legate de sănătatea și securitatea salariaților, ci din motive de ordin religios sau in zile de importanta istorica ,astfel încât compensarea cu timp liber să se impună cu maximă necesitate.
Avand in vedere ca recurenta-petenta isi desfasoara activitatea . tip „mall” unde se impune ca, consumatorii sa aiba acces la serviciile si activitatile desfasurate, inclsiv in zilele de sarbatori legale, instanta apreciaza ca activitatea recurentei-petente se incadreaza in sintagma „specificul activitatii” prevazuta de lege.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, va respinge ca neintemeiat recursul formulat de ITM Constanta, va admite recursul formulat de recurenta-petenta, va modifica sentinta recurata in sensul ca, va admite plangerea si va anula procesul verbal de contraventie contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de ., în contradictoriu cu recurenta intimată I. T. DE MUNCA CONSTANTA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CT_/04.12.2012 îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4745/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Modifică sentința recurată.
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/04.12.2012.
Respinge recursul formulat de ITM C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.12.2013.
Președinte: Judecător: Judecător:
E. C. A. B. S. M. C.
Grefier:
D. V. S.
Jud.fond.M.T.
Red.decizie E.C/2 ex/23.01.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1960/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2069/2013. Tribunalul... → |
|---|
