Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1960/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 1960/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 214/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 1960

Ședința publică de la 11 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. J. N.

JUDECĂTOR A. L. N.

JUDECĂTOR I. -L. O.-D.

GREFIER C. G.

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul intimat I. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER –ISCTR, cu sediul în mun.București, ..38, sector 1 în contradictoriu cu intimata petentă ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ G. L., cu sediul în O., ., nr.40, ..V., îndreptat împotriva sentinței civile nr.6249/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța reținând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, petenta I.I. G. L. a formulat plângere împotriva procesului-verbal . nr._/28.11.2012.

În motivare, se arată că fapta nu a fost descrisă în detaliu iar la contravenient s-a menționat și persoana fizică și persoana juridică.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

În susținere, au fost depuse înscrisuri.

Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, întrucât nu numai că nu au fost efectuate cele 9 ore de odihnă dar conducătorul auto a mai avut în intervalul indicat și alte perioade scurte de conducere.

In susținere, intimata a depus înscrisuri.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și testimonială, fiind audiat, în calitate de martor, conducătorul auto G. V.-G..

Prin sentința civilă nr. 6249/26.04.2013Judecătoria C. a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda contravențională cu avertismentul, reținând următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei, reținându-se următoarele: în ziua de 26.11.2012, ora 18.12, pe DN 39 la intrare în localitatea Agigea dinspre loc. L., a fost oprit și verificat autovehiculul petentei, condus de G. V.-G. care efectua transport de mărfuri contra cost. În urma verificării activității conducătorului auto s-a constatat că acesta, în data de 26.11.2012, nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică cu până la o oră.

Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 8 al.3, pct. 6 din O.G. nr. 37/2007.

Examinând din oficiu procesul-verbal de contravenție prin prisma exigentelor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată faptul că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese și absolute, motivele de nelegalitate învederate de petentă fiind neîntemeiate.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța constată faptul că petenta nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură acesta.

Nerespectarea timpilor de odihnă nu este contestată în cuprinsul plângerii și este confirmată de martorul audiat în cauză.

Ca urmare, fapta a fost in mod corect reținută in procesul-verbal contestat.

Procedând la verificarea proporționalității sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei, față de dispozițiile art.5 al.5, art.7 al.2, art.21 al.3 și art.22 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, in raport de gravitatea redusă a faptei săvârșite (nerespectarea timpilor de odinhă este mai mică de o oră) precum și de urmarea produsa, de imprejurarea că martorul (conducătorul auto) a încercat în mod repetat să staționeze însă nu a reușit fie pentru că încurca circulația, fie pentru că zona nu era sigură pentru staționare, instanța constată că atingerea valorilor sociale protejate prin edictarea nomelor încălcate este minimă, motiv pentru care, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul. Totodată, instanța va atrage atenția petentei să respecte pe viitor dispozițiile legale incălcate.

De asemenea, avand în vedere că petenta a achitat 750 lei din cuantumul total al amenzii, instanța va dispune restituirea către petentă a sumei menționate, achitate conform chitanței VNPOC nr. 6201/14.12.2012 și ordinului de plată nr. 1/14.12.2012.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs organul constatator criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că pericolul social al faptei este ridicat, limitele sancțiunii sunt mari astfel nu poate fi nesocotită voința legiuitorului prin înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În drept OG 2/2001 și HG 69/2012.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cu raportare la art.3041 c.pr.civ., Tribunalul constată nefondat recursul.

Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei, reținându-se următoarele: în ziua de 26.11.2012, ora 18.12, pe DN 39 la intrare în localitatea Agigea dinspre loc. L., a fost oprit și verificat autovehiculul petentei, condus de G. V.-G. care efectua transport de mărfuri contra cost. În urma verificării activității conducătorului auto s-a constatat că acesta, în data de 26.11.2012, nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică cu până la o oră.

Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 8 al.3, pct. 6 din O.G. nr. 37/2007.

Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.

Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie

Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că petenta se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale, astfel că sub acest aspect criticile exprimate de recurentă sunt neavenite.

Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale apare ca neîntemeiată.

Tribunalul apreciază că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 din OG.2/2001.

Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Este adevărat că agentul constatator a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege, însă în ipoteza în care amenda aplicată nu s-ar fi încadrat în limitele stabilite de lege, sancțiunea ar fi fost lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal, pentru nelegalitate, iar nu reindividualizarea sancțiunii.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.

Ca și judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă, 3.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale recurentei petente.

Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.312 (2) c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul intimat I. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER –ISCTR, cu sediul în mun.București, ..38, sector 1 în contradictoriu cu intimata petentă ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ G. L., cu sediul în O., ., nr.40, ., 14, jud.V., îndreptat împotriva sentinței civile nr.6249/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2013.

P., Judecator, Judecator,

A. J. N. A. L. N. I.-L. O.-D.

Grefier,

C. G.

Jud.fond C.M.T.

Tehnored. dec.jud. A.LNistor/03.03.2014

2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1960/2013. Tribunalul CONSTANŢA