Anulare act administrativ. Sentința nr. 4350/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4350/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 4278/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4350
Ședința publică de la 15 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. N.
Grefier C. G.
Pe rol soluționarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C.B. M S.R.L., cu sediul în mun.Mamaia, Palm Beach Hotel, jud.C., prin reprezentant legal – administrator Charbel Maroun, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P.G. P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun.G., ., jud.G., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru reclamanta, av. T. G. în baza împuternicirii avocațiale . nr. 1928 din 03.10.2013; lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Acțiunea este timbrata cu taxa judiciară de timbru in cuantum de 4 lei, conform chitanțelor aflate la filele 5 și 6 și timbru judiciar în cuantum de 0.30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul reclamantei învederează că obiectul acțiunii îl constituie anularea raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 28.08.2012 și a Deciziei de impunere nr.9303 din 30.08.2012 privind obligațiile suplimentare de plată stabilită de inspecția fiscală.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei având cuvântul cu privire la excepția invocată de pârâtă solicită respingerea ca nefondată a acesteia, având în vedere că reclamanta a respectat prevederile Legii nr.554/2004 privind parcurgerea procedurii prealabile, astfel cum au dovedit și prin contestația înaintată pârâtei spre analiză, la care nu au primit nici un răspuns. Așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 956 din 13.11.2012, instanța va putea respinge acțiunea ca inadmisibilă în situația în care procedura administrativă prealabilă nu a fost urmată, ceea ce nu este cazul în speța de față. Curtea a apreciat totodată că, în măsura în care persoana a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legii de a se adresa organului în drept, instanța în virtutea rolului activ, nu poate respinge ca prematura sau inadmisibilă acțiunea, ci va proceda la soluționarea acesteia pe fond, solicitând răspunsul pe care cei îndreptățiți trebuie să-l dea conform Legii nr. 554/2004.
Excepția invocată de pârâtă nu poate fi primită deoarece aceasta echivalează cu propria culpă. Amânarea de către pârâta, fără limită de timp a realizării dreptului lor la soluționarea contestației, este fără îndoială o atingere a liberului acces la justiție, prev. de art. 21 din Constituție. P. toate aceste considerente, solicită respingerea excepției ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios fiscal de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DGFP C. – AIF, Actual DRFP G., a solicitat anularea în parte a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 28.08.2012 și a deciziei de impunere nr. 9303/30.08.2012 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru suma de 198.040 lei.
În motivare a arătat că în urma cererii de rambursare TVA s-a efectuat control anticipat în perioada 06.02.2012 – 28.02.2012 în urma căruia s-a stabilit prin raportul de inspecție ficală contestat că nu se poate restitui suma de 34.750 lei deoarece s-au stabilit în sarcina sa obligații suplimentare de plată în sumă de 201.570 lei conform deciziei nr. 9309/30.08.2012.
Reclamanta a arătat că a formulat contestație înregistrată sub nr._/21.09.2012 însă nu a primit nici un răspuns până la data formulării acțiunii.
A mai arătat reclamanta că din suma de 201.570 lei obligații suplimentare de plată este de acord cu suma de 13.530 lei TVA plus accesorii, dar nu este de acord cu suma de 198.040 lei întrucât sunt îndeplinite cerințele legale de deducere, contrar susținerii pârâtei.
În drept nu a fost motivată acțiunea.
În probațiune a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
În considerarea disp. art.248 NCPC, analizând cu precădere excepția inadmisibilității, invocată, constată caracterul fondat al apărărilor procesuale formulate de pârât, concluzie argumentată prin cele ce urmează:
Contenciosul administrativ fiscal – specie a contenciosului administrativ desemnează – după cum a statuat doctrina de specialitate „ ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor, a majorărilor la întârziere sau a penalităților și amenzilor ori alte sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate, potrivit legii, să efectueze actele de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organele administrative și/sau instanțe judecătorești”.
Titlul IX al OG.92/2003 este consacrat procedurii de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Fără doar și poate, decizia de impunere este un act administrativ fiscal – în accepțiunea art.41 din OG.92/2003.
Cel lezat printr-un act administrativ fiscal are dreptul – consacrat de art.205 din OG.92/2003, de a formula contestație administrativă, în vreme ce organul competent să o soluționeze – determinat potrivit dispozițiilor art.209, are obligația de a emite decizie/dispoziție motivată - definitivă în sistemul căilor administrative de atac și care poate fi supusă cenzurii instanței de judecată. Potrivit art.210 alin.1 din OG.92/2003 „ în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz”, act administrativ fiscal care trebuie să îmbrace forma și conținutul prevăzut de art.211 din Codul de procedură fiscală.
Art.218 din OG.92/2003 – cu denumirea marginală „Comunicare deciziei și calea de atac” nu comportă interpretări, dată fiind redactarea clară a normei prin care se stabilește că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Fapt probat prin înscrisurile depuse la dosar și necontestat, împotriva raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 28.08.2012 și a deciziei de impunere nr. 9303/30.08.2012, reclamanta a formulat contestația administrativă, transmisă instituției pârâte prin corespondența.
După cum am menționat, la instanța de contencios administrativ poate fi atacată numai decizia emisă în soluționarea contestației administrative, procedura administrativă fiind una obligatorie în această materie, atât pentru contribuabil, cât și pentru autoritatea fiscală.
Sub acest aspect, soluțiile jurisprudențiale au statuat constant că necontestarea la instanța de contencios administrativ a deciziei date în soluționarea contestației de către organul fiscal competent atrage inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect doar atacarea deciziei de impunere.
Neconformarea administrației la obligația stabilită de lege putea fi invocată de reclamantă pe calea unei acțiuni în obligarea la emiterea deciziei de soluționare a contestației, demers judiciar ce nu a fost inițiat.
Prin urmare, neepuizarea procedurii administrative reprezintă un fine de neprimire în fața instanței de contencios, efectul juridic fiind cel al inadmisibilității acțiunii, care va fi respinsă, ca atare.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta S.C.B. M S.R.L., cu sediul în Mamaia, Palm Beach Hotel, jud.C., prin reprezentant legal – administrator Charbel Maroun, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P.G. P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun.G., ., jud.G., având ca obiect anulare act administrativ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.11.2013
PREȘEDINTE,GREFIER, A. L. N. C. G.
Tehnored.jud.A.L.N./30.12.2013
Ex. 4
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1204/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3505/2013.... → |
|---|
