Anulare act administrativ. Sentința nr. 4784/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4784/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 5574/118/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4784 /CA
Ședința publică din 19.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. I., cu domiciliul in M. ..1, jud.Constanta, contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURARI DE SANATATE CONSTANTA, cu sediul in Constanta, ., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 11.12.2013 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face corp comun cu prezenta hotarare.
Instanta a amanat pronuntarea la data de 19.12.2013, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra contestatiei de fata retine ;
Prin contestatia adresata Tribunalului Constanta – Sectia de C. Administrativ si Fiscal, inregistrata sub nr._, contestatorul G. I. in contradictoriu cu intimate Casa de Asigurari de Sanatate Constanta a solicitat anularea deciziilor de imputare nr. 115.1/22.01.2013, 115.2/22.01.2013 nr. 115.3/22.01.2013, precum si anularea Deciziei nr.949/28.02.2013 privind soluționarea contestatiei.
In motivare arata contestatorul ca prin actele administrative fiscale contestate au fost stabilite obligatii de plata aferente perioadei 15.03.2008 – 15.03.2011, 15.03.2012 – 17.12.2012, respective accesorii pentru perioada 15.03.2008 – 22.01.2013.
Invoca sustinere disp. art. 211 al.1, respectiv art. 257 din legea 95/2006, apreciind in sensul existentei unui contract de asigurare al persoanei asigurate si de asemenea calitatea de pensionar, precizând ca pentru perioada de referință nu a avut incheiat un contract de asigurare astfel incat nu a avut obligatia de a depune declarația de venituri conform art. 32 al.4 din OCNAS 617/13.08.2007. Pe de alta parte apreciază in sensul ca paratul este indreptatit potrivit OPCNAS 509/2008 art. I, pct.11 sa emita decizii de impunere incapand cu data de 06.08.2008 si nu cu 15.03.2008, iar documentele emise nu cuprind modalitatea de calcul a contributiei si a accesoriilor, termenul de plata,etc
Apreciaza totodata ca in speta contributia este stabilita asupra unor venituri obtinute din activitati independente, fiind imperios necesara incheierea unui contract de asigurare, conditie prealabila care neindeplinita afecteaza insasi dreptul paratei de a incasa o astfel de contributie, prin raportare si la disp. art. 32 al.4 din OCNAS 617/2007, art. 83 al.4 si art. 80 al.4 din OG 92/2003, respectiv HG 1050/2004.
Art. 220 din legea 95/2006, reglementeaza tipul de servicii de care beneficiaza persoanele care nu fac dovada calitatii de asigurat, astfel ca legiuitorul recunoaste ca exista categorii de persoane care nu fac dovada calității de asigurat si care totuși beneficiază de anumite servicii.
Relativ la decizia prin care au fost stabilite obligatii de plata accesorii constând in majorari de intarziere si penalitati incapand cu data de 15.03.2008, pana la data de 22.01.2013, arata contestatorul ca nu a avut cunostinta de existenta unui debit pana la data emiterii actelor administrative fiscale contestate. Mai mult, in raport cu legislația incidenta actele in discutie ar fi trebuit emise pe numele persoanei fizice autorizate In drept au fost invocate disp. art. 1 si 8 din legea 554/2004, iar in susținere a fost solicitata administrarea probei cu inscrisuri. (filele 11-20)
Intimata a depus intampinare prin care solicita respingerea contestației motivate de următoarele considerente:
Contestatorul a realizat venituri din activitati independente pentru care avea obligatia de a declara si de a achita contribuția de asigurari sociale de sanatate prin raportare la disp. art. 257 al.2 lit.b din legea 95/2006, precum si art. 8 si 29 din OCNAS 617/2007. Relativ la existenta contractului de asigurare, arata intimate ca lipsa acestuia nu scutește contestatorul de plata asigurarilor de sanatate, aceasta obligatie decurgand din lege, raportul de asigurare presupunand obligatia platii contributiei si corelativ, dreptul la prestatii acordate insa numai in cazul producerii riscului asigurat.
Invoca in aparare disp. art. 257 al.2, al.2 ind.2, al.3 din legea 95/2006, apreciind ca, contestatorul avea, de asemenea, obligatia de a depune la casa de asigurări de sanatate declaratii privind obligatiile la fond astfel cum rezulta din cuprinsul art. 215 al.3 din acelasi act normative. In referire la accesoriile calculate invoca disp. art. 261 al.1 din acelasi act normativ, art. 41 al. 2 din OCNAS 617/2007 si ale art. 120 din OG 92/2003.
Apreciaza intimata în sensul că, contestatorul care a realizat pe langa veniturile din pensii, venituri din activitati independente, avea obligatia legala de a declara si de a achita contributia de asigurari de sanatate.
In drept au fost invocate disp. art. 205 si urm.din OG 92/2003, precum si ale legii 554/2004, iar in aparare au fost atasate in copie, inscrisuri (filele 33 -50)
Analizand actele si lucrarile dosarului Tribunalul retine urmatoarele :
Prin Decizia de impunere 115.1/22.01.2013 emisa de intimata, in sarcina contestatorului a fost stabilita obligatia de plata a sumei de 900 lei reprezentând contribuții la FNUASS pentru perioada 15.03.2008 - 15.12.2011, relative la veniturile realizate din activități independente.
Prin Decizia de impunere nr. 115.2/22.01.2013, in sarcina contestatorului a fost stabilita ci același titlu si in același temei obligația de plata a sumei de 48 lei, pentru perioada 15.03 – 17.12.2012.
Accesoriile aferente acestui debit au fost determinate potrivit Deciziei de impunere 115.3/22.01.2013, fiind in cuantum de 772 lei.
Împotriva actelor administrative fiscal menționate, contestatorul a promovat contestație potrivit art. 205 si urm.din OG 92/2003, soluționata de intimata prin Decizia 949/28.02.2013 in sensul respingerii.
Relativ la deciziile de în discuție, instanța reține că potrivit art. 256 (1) din Legea nr.95/2006 modificată privind reforma în domeniul sănătății, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se formează și din contribuții ale persoanelor fizice și juridice.
Sunt asigurați, potrivit legii nr.95/2006 (art.211), toți cetățenii români cu domiciliul în țară. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator.
Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România.
Prevederile art. 208 al. 3 lit.”e”și al. 6 din Legea nr.95/2006 modificată consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului Național unic de asigurări sociale de sănătate. Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de plată pentru asigurările sociale de sănătate.
În conformitate cu dispozițiile art. 215 al.(1)și (3) din legea de mai sus, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate,potrivit legii,să desfășoare activități independente.
În acest caz, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Dacă acest venit este singurul asupra căreia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar (art.257 al.( 2) lit. b).
În conformitate cu disp. 257 al.3 din legea 95/2006, în forma în vigoare la data de referință, în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la art. 2 lit.a-d, alin. 2 ind.1 și la art. 213 alin.2 lit. h, contribuția se datorează asupra tuturor acestor venituri. În situația în care sunt realizate în același timp venituri impozabile de către persoane care desfășoară activități independente prevăzute de art. 257 al.2 lit.b și venituri din pensii (mai mari de 740 lei), pentru veniturile obținute din activități independente exista obligația legală de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, legea instituie ca regulă asigurarea obligatorie pentru fiecare persoană cu domiciliul în țară. Asigurarea atrage plata unei contribuții, cu excepțiile prevăzute de art. 213, încheierea unui contract cu casa de asigurări fiind apreciată ca obligație derivată din obligativitatea asigurării.
După încheierea contractului și în temeiul acestuia, decurg obligațiile părților așa cum le-au asumat, în limitele prescripțiilor legale, inclusiv obligația prev. de art. 215 alin. (3) pentru persoanele fizice care realizează venituri din activități independente și care constă în depunerea obligatorie la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare a declarațiilor privind obligațiile față de fond.
Potrivit art. 257 alin. (1), (2) și (5) și (7) și art. 259, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate. În cazul persoanelor ce desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit contribuția se plătește trimestrial sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceștia. Pentru aceștia, obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine asiguraților.
Un argument în plus al obligativității asigurării îl constituie și acela că, potrivit art. 305 din Legea nr. 95/2006, constituie contravenție refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF și ale caselor de asigurări a documentelor justificative și a actelor de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.
Prin urmare, chiar dacă nu se încheie contract de asigurare, o persoană obligată să se asigure în temeiul Legii nr. 95/2006 păstrează obligația de a se asigura și de a achita contribuția legală și cum reclamanta a realizat venituri impozabile din activități independente, conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal este apreciată ca legală stabilirea în sarcina sa a obligativității plății contribuțiilor la sănătate.
Pe de alta parte se are in considerare si faptul ca activitatea desfășurata de către reclamantă nu se circumscrie cazurilor exceptate de la plata contribuțiilor la bugetul de asigurări de sănătate, prevăzute de art.213 alin.1 din L.nr.95/2006.
In ceea ce privește calculul accesoriilor si data de la care sunt datorate, instanța va avea in considerare faptul că potrivit art.119 si art.120 C.proc.fiscala că stabilesc că –”pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.”
Față de considerentele de fapt și de drept expuse instanța apreciază ca asupra caracterului neîntemeiat al contestației urmând a dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca nefondată, contestația formulata de reclamantul G. I., cu domiciliul in M. ..1, jud.Constanta, contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURARI DE SANATATE CONSTANTA, cu sediul in Constanta, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. NeacșuDaniela V. S.
Red.jud.CN/31.01.2014/2.ex
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1885/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1509/2013.... → |
|---|
