Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1386/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1386/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 5849/212/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1386/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.10.2013
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – C. MOȚÎRLICHIE
JUDECĂTOR – A. J. N.
JUDECĂTOR – A. L. N.
GREFIER – A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție – promovat de recurenta intimată I. TERITORIAL DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ intimată petentă fiind . cu sediul in Constanta, ., nr.41, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezinta pentru recurenta petentă avocat B. D., lisind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform prevederilor art.87 pct.2 și urm.C.proc.civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare .
Instanța încuviințează în probațiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei petente solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond. Precizează că din întregul material probator administrat în cauză rezultă că angajații aveau încheiat contract individual de muncă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 7.03.2011 de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă C.. A fost anulat procesul verbal contestat și exonerată societatea petentă de plata amenzii contravenționale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție A nr._/07.03.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional întrucât a primit la muncă pe numita L. M. fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, aceasta începându-și activitatea la data de 18.02.2011. Agentul constatator a apreciat că fapta este prevăzută și sancționată de art. 276 al. 1 lit. e din Legea 53/2003 - Codul muncii.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petentul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și că numita L. M. nu a lucrat niciodată în restaurantul societății.
Instanța constată că susținerile petentului sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, audiați fiind, martorii S. C., A. V., N. (fostă Burecic) M., și M. V. (ultimii trei martori fiind angajați ai societății petente în perioada în care se presupune că a fost săvârșită contravenția) au arătat că nu o cunosc pe L. M.. De asemenea, din declarațiile martorilor a rezultat că angajații restaurantului aveau contracte de muncă și că nu se făceau presiuni asupra lor. În ceea ce o privește pe L. M., persoana care a susținut că ar fi muncit la restaurantul societății petente fără contract individual de muncă (fila 9), instanța a dispus citarea sa în calitate de martor, inclusiv cu mandat de aducere, însă aceasta nu s-a prezentat, instanța făcând aplicarea art. 188 al. 3 Cod proc. civ. și continuând judecarea cauzei. Referitor la plângerea acesteia adresată intimatului (fila 9), instanța reține faptul că aspectele învederate prin plângere nu au fost confirmate de probele administrate în cauză. Un alt motiv de îndoială cu privire la veridicitatea celor susținute de L. M. prin plângere îl constituie faptul că o frază din această plângere pare a fi scrisă de un bărbat, nicidecum de o femeie („Am fost din nou să îmi rezolv problema, la care am fost trimis afară (gonit) vorbindu-mi-se urât (vulgar chiar)”).
Prin urmare, având în vedere faptul că, din probele administrate în cauză (declarațiile martorilor audiați și înscrisurile depuse la dosar) nu au rezultat vinovăția petentului și săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, coroborat cu dispozițiile art. 6 din CEDO, în care se precizează că „orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită”, instanța constată că prezenta plângere este întemeiată.
Aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor are a fi privită din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
În măsura în care petentul a dovedit prin probe, conform art. 1169 Cod civ., că nu a săvârșit fapta ilicită reținută în sarcina sa, nu mai operează prezumția de veridicitate a procesului-verbal, în vreme ce prezumția de nevinovăție a petentului poate fi invocată.
În consecință, având în vedere situația de fapt reținută și dispozițiile legale evocate în considerente, instanța apreciază că se impune admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/07.03.2011 și exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs organul constatator, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând vădit înțelesul acestuia, că interpretat eronat prevederile legale, denaturând însăși caracterul contravențional al faptei constatate prin procesul verbal de contravenție.
Arată recurenta petentă că inspectorii de muncă, în cadrul Campaniei Naționale privind identificarea cazurilor de muncă nedeclarată de către agenții economici au constatat fapta contravențională săvârșită de petenta intimată, iar prin hotărârea recurată instanța de fond a creat un precedent care încalcă flagrant principiul protecției salariatului instituit prin art.41 alin.2 din Constituția României și prin prevederile Codului muncii.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul analizei prezumției de temeinicie a procesului verbal contestat, susținând că în mod eronat s-a concluzionat că prin probele administrate aceasta a fost răsturnată, invederând că intimata petentă a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de control, pe care nu l-a contestat în fața instanței de contencios administrativ, că inspectorii de muncă au constatat în mod corect încălcarea de către intimata petentă a disp.art.276 alin.1 lit.”e” din Codul muncii.
Legal citată, petenta- intimată a nu depus întâmpinare, exprimându-și poziția procesuală în sensul respingerii recursului, prin concluziile orale expuse de reprezentantul convențional.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu referire la disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat recursul.
Prin procesul-verbal de contravenție A nr._/07.03.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional întrucât a primit la muncă pe numita L. M. fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, aceasta începându-și activitatea la data de 18.02.2011. Agentul constatator a apreciat că fapta este prevăzută și sancționată de art. 276 al. 1 lit. e din Legea 53/2003 - Codul muncii.
Pe calea plângerii contravenționale, petenta-intimată a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Judecătorul fondului s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001, soluția asupra căreia s-a oprit este corolar al analizei judicioase a mijloacelor de dovadă administrate în cauză, iar hotărârea pronunțată suplinește cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ.
Nu poate fi primită susținerea recurentului-organ constatator, potrivit cu care instanța de fond și-a depășit competența materială.
Art.15 din OG.2/2001, cu denumirea marginală „ Actul constatator și agenții constatatori” nu exclude controlul jurisdicțional, consacrat expres prin disp.art.31 din actul normativ ce reglementează regimul cadru al contravențiilor.
Controlul judiciar relevă că, sub aspectul temeiniciei procesului verbal, intimatul - organ constatator nu a făcut dovada, prin probe de netăgăduit, a săvârșirii de către itimata petentă a abaterii contravenționale, iar concluzia asupra căreia s-a oprit instanța de fond este rezultatul unei interpretări corecte a probelor administrate în cauză.
Este adevărat că procesul verbal emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege se bucură de o prezumție de legalitate, ce se asociază cu o prezumție de autenticitate și cu prezumția de veridicitate care deși neconsacrate legislativ, sunt unanim acceptate de literatura și practica judiciară, în sensul pe care instanța europeană îl dă conceptului de prezumție, „se poate afirma că este o prezumție prevăzută de lege”.
Curtea agreează că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta sub condiția de a nu fi depășită limita rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor omului, sub toate aspectele. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Din probele administrate, Tribunalul reține că intimata petentă a făcut dovada contrară a situației de fapt menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, astfel încât în mod corect instanța de fond a lipsit de eficiență actul sancționator.
Susținerile recurentei privitoare la semnarea fără obiecțiuni de către reprezentantul legal al intimatei petente a procesului verbal de control nu sunt de natură a conduce la reformarea hotărârii instanței de fond, în sensul preconizat de recurent, în condițiile în care în raport de limitele investirii relevanță are semnarea cu obiecțiuni a procesului verbal . nr._/2011, supus cenzurii instanței de contencios contravențional.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului, pe care Tribunalul și le însușește în integralitate, observăm că în mod judicios a fost analizat fiecare mijloc de dovadă, au fost argumentat înlăturate înscrisurile de care se prevalează recurentul,, iar din analiza coroborată a probațiunii, corect s-a concluzionat că prezumția de temeinicie a procesului verbal - semnat de altfel cu obiecțiuni de reprezentantul sicității petente, a fost răsturnată.
Față de cele ce preced, în temeiul disp.art.312 c.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta intimată I. TERITORIAL DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ intimată petentă fiind . cu sediul in Constanta, ., nr.41, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. Moțîrlichie A. J. N. A. L. N.
conf. art. 261 alin.2 C.P.C
fiind în imposibilitatea de
a semna hotărârea
semnează
Președinte Instanță
V. C. C.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond V. A.C.
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./28.10.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4024/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul... → |
|---|
