Pretentii. Sentința nr. 220/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 220/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 12798/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 220/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. N.
Grefier D. L.
Pe rol soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta N. C.-L., cu domiciliul procesual ales la cab. Av. B. I. C., situat în C., ., nr.2, ., . cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., județul C., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr 294, Sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă av. B. I., în baza împuternicirii avocațiale anexate la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită în baza art.87, pct.2 și următoarele C.p.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, evidențiind părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, se constată depusă la dosar prin serviciul registratură documentația aferentă actului administrativ contestat
Instanța văzând disp. art.159, indice 1 alin.4 din codul de procedură civilă se declară competentă, din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cauza în temeiul art.2 pct.1 litera d C.p.civ și art.11 din Legea nr.9/2012.
Totodată, comunică un exemplar al documentației reclamantei prin apărător.
Reclamanta prin apărător arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul documentației comunicate și depune la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 39 ron, timbru judiciar în valoare de 0,3 ron și dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probatorii.
Reclamanta prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisurile anexate la dosar.
Instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile anexate la dosar.
Reclamanta prin apărător arată că nu mai are alte cereri sau probatorii de formulat.
Instanța în baza art. 150 pct.2 și următoarele C.p.civ, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată cu consecința obligării pârâtei la restituirea taxei achitate cu titlul de taxă de poluare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C.-Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din data de 06.11.2012 reclamanta N. C. L. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.458 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și a dobânzii legale în materie fiscală aferente de la data plății și până la data restituirii efective, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a cumpărat autoturismul marca Mercedes C300 cu . WDDGF54XX8F091245 iar pentru înmatricularea în România i s-a impus achitarea taxei de poluare.
Arată reclamantul că taxa este nelegală, contravenind art. 110 paragraful 1 din TFUE.
Astfel, această taxă este discriminatorie, aplicându-se cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului iar în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
A depus la dosar înscrisuri.
Legal citate în cauză, pârâtele nu au formulat întâmpinare
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat, la data de 23.08.2009, autovehiculul marca Audi cu . WUAZZZ8K69N008690, înmatriculat anterior, la data de 02.12.2008 în Republica Federală Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul, reclamantA a plătit taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, în sumă de 5.458 lei, potrivit chitanței . nr._/04.10.2012.
Reclamantul a formulat cerere de returnare a taxei pentru emisii poluante, la data de 08.10.2012, căreia i s-a răspuns nefavorabil prin adresa nr._/11.10.2012.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art. 18 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Reținând că reclamantul, căruia autoritatea administrativă i-a refuzat cererea de restituire a taxei de poluare, are deschisă calea acțiunii în justiție pentru valorificarea pretenției dedusă judecății, instanța urmează să verifice dacă există un refuz nejustificat, în accepțiunea art.2 lit”i” din Legea nr.554/2004.
Prin art.11 alin.(1) și (2) din Constituția României, revizuită în 2003 se dispune că „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Prin disp.art.148 alin.(2) din Legea fundamentală se dispune că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.(4) al aceluiași articol – jurisdicțiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigențe.
Potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamant (actualmente art.110 din TUE) „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare.
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 și OUG 118/2010.
OUG 50/2008 a fost abrogată prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanță de urgență nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Rezultă, așadar, că, în prezent, ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
Problema care se ridică în cauză este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 8, respectiv la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Rezultă, așadar, că taxa pentru emisiile poluante este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt deja in circulație, de vreme ce alin.2 al art. 4 este în prezent suspendat până la 01.01.2013.
În privința reglementarilor comunitare în materie, instanța retine că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(în continuare TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscală consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, în cauză sunt aplicabile direct normele comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile legii nr. 9/2012 -forma în vigoare- rezultă ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe însă daca autoturismul produs in tara sau în alt stat membru este înmatriculat prima data în România,
În consecință, instanța reține ca legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniență din alte state, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
În consecința, instanța apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Prin această hotărâre Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, astfel încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Tratatul CE a creat ”o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea Europeană de Justiție în cazul V. Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne.
În consecință, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată prezenta acțiune ca fiind întemeiată și o va admite.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept expuse mai sus, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.458 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și dobânda în materie fiscală aferentă începând cu data de 08.10.2012 și până la restituirea efectivă.
Pentru a proceda astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art.124 alin.1 C.proc..fiscala, potrivit căruia, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adică după trecerea unui termen de 45 de zile de la data înregistrarii cererii de restituire a sumei.
În speță, reclamanta a solicitat pârâtei, la data de 08.10.2012, restituirea taxei pe poluare, având astfel dreptul, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin refuzul de restituire a taxei, la acordarea dobânzii în materie fiscală.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată întemeiată cererea și o va admite în parte, va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice C. să restituie reclamantului suma de 5.458 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda în materie fiscală aferentă începând cu data de 08.10.2012 și până la restituirea efectivă și va respinge cererea obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru perioada 04.10._12, ca neîntemeiată
În temeiul art.274 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1039,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta N. C. L. cu domiciliul procesual ales la cab. Av. B. I. C., situat în C., ., nr.2, ., .>în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., ., județul C., și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr 294, Sector 6,.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice C. să restituie reclamantului suma de 5.458 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și dobânda în materie fiscală aferentă începând cu data de 08.10.2012 și până la restituirea efectivă.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru perioada 04.10._12, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice C. la plata sumei de 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.01.2013.
Președinte Grefier
A. L. N. D. L.
Tehnored jud. A.L.N./29.01.2013
Ex. 5
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1790/2013.... → |
|---|
