Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1699/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1699/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 369/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1699/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2013
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR –A. J. N.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta petentă . cu sediul în Constanta, ., în contradictoriu cu intimatul P. Orașului Năvodari, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3490/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
După rămânerea cauzei în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată răspunde pentru intimat consilier juridic N. D., care depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și solicită respingerea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea înaintata Judecătoriei Constanta si înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul . a solicitat ca in contradictoriu cu intimatul P. or. Năvodari sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/26.11.2012.
In motivarea plângerii, petentul a invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și a depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, inclusiv planșă fotografică.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3490/11.03.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.11.2012, petentul a fost sancționat contravențional întrucât a oprit voluntar autoturismul în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, îngreunând fluența traficului rutier, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile HCL Năvodari nr. 207/2008.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Chiar daca criticile aduse de petent modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, instanta a apreciat că lipsa unor mentiuni care, potrivit art.17 din OG 2/2001 interpretat per a contrario, nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, poate determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decât prin anularea actului constatator. Or, in cauza de față, petentul nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea procesului verbal, neadministrând nici un mijloc de proba in acest sens.
In ceea ce privește prescripția executării sancțiunii contravenționale, ca urmare a necomunicării procesului-verbal de contravenție în termenul legal, aceasta nu este o chestiune care să vizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, ci executarea sancțiunii contravenționale, nerespectarea termenului legal de comunicare a procesului-verbal de contravenție putând fi invocată eventual în cadrul unei contestații la executare.
De asemenea, instanța a reținut că dispozițiile HCL Năvodari nr. 207/2008 nu au fost anulate ca nelegale printr-o acțiune în contencios administrativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a apreciat ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța a apreciat că propriile constatări ale agentului constatator – polițist se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petentul nu a administrat probe prin care sa răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
Instanța a constatat că din planșa fotografică depusă la dosar de intimat rezultă fără dubiu fapta contravențională săvârșită de petent, respectiv oprirea autoturismului societății petente în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța a apreciat că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a reiterat motivele invocate în plângere, respectiv că fapta nu este prevăzută de HCL 207/2008 ci de OUG 195/2002, că pentru fapta de a opri voluntar se sancționează conducătorul auto și nu societatea, că este prescrisă executarea sancțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002 și HCL 207/2008.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondat recursul.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.11.2012, petentul a fost sancționat contravențional întrucât a oprit voluntar autoturismul în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, îngreunând fluența traficului rutier, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile HCL Năvodari nr. 207/2008.
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie.
Sub aspectul prescrierii sancțiunii contravenționale se constată că, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta nu este o chestiune care să vizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, ci executarea sancțiunii contravenționale, nerespectarea termenului legal de comunicare a procesului-verbal de contravenție putând fi invocată eventual în cadrul unei contestații la executare.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentei, reținând în mod judicios că petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În acord cu disp.art.261 pct.5 c.pr.civ., judecătorul fondului a argumentat soluția de respingere a plângerii contravenționale, motivarea hotărârii fiind clară, precisă și conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Analiza relevă că prima instanță a valorificat materialul probator administrat în cauză, din a cărui analiză a concluzionat că nu se poate da eficiență apărărilor petentei.
De asemenea, se observă că judecătorul fondului a realizat o corectă aplicare a normei juridice la situația faptică, astfel cum a fost reținută din ansamblul materialului probator.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge, ca nefondat, recursul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta petentă . cu sediul în Constanta, ., în contradictoriu cu intimatul P. Orașului Năvodari, cu sediul în Năvodari, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3490/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. L. N. A. J. N. A. B. S.
GREFIER,
A. G.
Red. Jud. fond. A.C.M
Tehnored. Jud. A.L.N/17.02.2014
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1286/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1843/2013. Tribunalul... → |
|---|
