Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1718/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1718/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 26525/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1718/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2013
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. J. N.
JUDECĂTOR –A. L. N.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, formulată de recurenta petentă I. M., domiciliata in Constanta, .. 25, . cu IPJ C.-S.R. C., cu sediul în C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1442/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._, petenta I. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Biroul de Poliție Rutieră, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.10.2012, întocmit de intimat.
În motivarea plângerii, petenta arată că la data de 12.10.2012 circula cu autoturismul cu nr. de inmatroculare_ pe . de Arta catre Gara Constanta. Intrand pe bulevardul Al.Lapusneanu, ajungand in dreptul trecerii de pietoni, aflată în imediata apropiere a observat, că pe celălalt sens de mers s-a angajat in traversare un pieton, acesta aflându-se pe banda I sau II, deci până in dreptul liniei duble continue, ce separa cele doua sensuri de mers, acel sector de drum avand trei benzi de circulatie, pe fiecare sens de mers. A apreciat petenta ca față de pozitia autoturismului pe care il conducea, pe celalalt sens de mers in raport de cel pe care se afla pietonul nu se afla in situatia de a acorda prioritate, nefacandu-se vinovata de săvarsirea contraventiei.
In drept au fost invocate dispozitiile art.118 din OUG 195/2002, ART.100 AL.3 LIT.B din OUG 195/2002.
Petenta a depus la dosar procesul verbal de constatare a contravenției.
Intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.09.2011 .
Prin sentința civilă nr. 1442/01.02.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea,reținând următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . CP nr._/12.10.2012, petenta a fost sancționată cu amenda contravenționala în cuantum de 280 lei pentru savarsirea contraventiei prev. de art 135 lit.b din RAOUG 195/2002, sancționată de art.100 al.3 lit.b din OUG 195/2002 si retinerea permisului de conducere pentru savarsirea contraventiei, constând în aceea ca la data de 12.10.2012, in localitatea Constanta, a pătruns in intersecția strazii Daliei cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal din stânga cponducătorului auto .
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea sa, instanța reține ca acesta se bucura de o prezumție relativa de legalitate atâta timp cât a fost întocmit cu respectarea condițiilor de forma prevazute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulitații. În cauză, instanța apreciază ca procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse de actul normativ.
În ceea ce privește temeinicia proceului verbal contestat, se rețin următoarele:
Analizând O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constata ca, așa cum a stabilit și Curtea Europeana în cauza A. c. României, aceast act normativ este lacunar și nu face nicio referire la garanțiile ce trebuie asigurate petentului, rezumându-se la a prevedea, în art. 34, ca instanța învestita cu soluționarea plângerii are obligația de a verifica daca plângerea a fost depusa în termenul legal, și de a-l asculta pe petent, autoritatea intimata și pe martorii încuviințați, toate aceste masuri fiind necesare în vederea verificarii legalitații și temeiniciei procesului verbal. Din interpretarea acestui text legal se poate desprinde intenția legiuitorului de a conferi procesului verbal de constatare a contravenției o prezumție de legalitate și temeinicie, care transfera, de data aceasta, sarcina probei, pe umerii celui care îl contesta - petentul.
De altfel, în cauza A. c. României Curtea Europeana a statuat ca de principiu, prezumtiile de responsabilitate existente în legislatia unui stat membru nu sunt incompatibile cu prevederile din Conventia Europeana, cu conditia ca acestea sa tina cont de gravitatea acuzatiei si de respectarea dreptului la aparare al acuzatului (par. 60); or, constatarea încalcarii de catre România a art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului în aceasta cauza s-a întemeiat nu pe faptul ca legislatia si practica în materie erau în sensul existentei unei prezumtii de temeinicie a procesului verbal de contraventie, ci pentru ca instanta chemata sa se pronunte asupra acestuia nu a respectat limitele conventionale impuse acestei prezumtii si a încalcat dreptul la aparare al petentului, acordând valoare probatorie declaratiilor unor martori care nu au fost audiati nemijlocit si în contradictoriu, si înlaturând, nemotivat, declaratiile martorilor contravenientului, prezenti în fata instantei (par. 61-65); alaturi de toate aceste aspecte, Curtea Europeana a avut în vedere faptul ca agentul de politie nu a constatat personal savârsirea contraventiei de catre petent, ci a întocmit procesul verbal pe baza declaratiilor ulterioare ale martorilor; or, tocmai în acest context, pe fundalul unei legislatii lacunare, care nu prevedea garantii de procedura aplicabile în materie penala, printre care si respectarea prezumtiei de nevinovatie, Curtea Europeana a apreciat ca reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil (par. 66-68).
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;
Instanța nu poate reține susținerile petente în sensul că faptele pentru care a fost sancționat și menționate în cuprinsul procesului-verbal contestat nu corespund realității, respectiv că la data când a fost sancționată s-a angajat în traversare un singur pieton, aflându-se pe celălalt sens de mers, pe banda I sau I, până în dreptul liniei duble continue, fiind contrazise de probele administrate în cauză de către intimat, respectiv planșele foto, din care rezultă că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat corespunde realității
De asemenea, se mai reține faptul că procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petentă, cu mențiunea „ am considerat că am timp să trec”, iar în cauză nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin nici un mijloc de probă
Verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și urmarea produsă (starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a arătat că motivarea instanței de fond se referă la o altă faptă și a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională, respectiv că circula cu autoturismul cu nr. de inmatroculare_ pe . de Arta catre Gara Constanta. Intrand pe bulevardul Al.Lapusneanu, ajungand in dreptul trecerii de pietoni, aflată în imediata apropiere a observat, că pe celălalt sens de mers s-a angajat in traversare un pieton, acesta aflându-se pe banda I sau II, deci până in dreptul liniei duble continue, ce separa cele doua sensuri de mers, acel sector de drum avand trei benzi de circulatie, pe fiecare sens de mers. A apreciat petenta ca față de pozitia autoturismului pe care il conducea, pe celalalt sens de mers in raport de cel pe care se afla pietonul nu se afla in situatia de a acorda prioritate, nefacându-se vinovata de săvarsirea contraventiei.
Recurenta a mai arătat că nu a contestat viteza de deplasare, astfel a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondat recursul.
Susținerea recurentei, în sensul că motivarea instanței de fond se referă la o altă faptă nu pot fi reținute, analiza relevând că judecătorul fondului a analizat procesul verbal de contravenție contestat, iar motivele vizează fapta săvârșită de petentă de neacordare a priorității de trecere pitonilor și nu depășirea vitezei legale de circulație.
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constatată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Astfel, în mod corect s-a reținut din planșele foto că recurenta petentă nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat pe trecerea de pietoni, petenta nefăcând dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție.
Prin prisma art.304/1 c.pr.civ., examinarea cauzei sub toate aspectele relevă că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, fapta reținută în sarcina recurentei-petente întrunește elementele constitutive ale contravenției care este temei al răspunderii, iar sancțiunea – efect al acesteia a fost corect aplicată, cu respectarea principiului legalității și a regulii proporționalității cu gradul de pericol social.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulată de recurenta petentă I. M., domiciliata in Constanta, .. 25, ., . cu IPJ C.-S.R. C., cu sediul în C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1442/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. J. N. A. L. N. A. B. S.
GREFIER,
A. G.
Red. Jud. fond .L.M
Tehnored. Jud. A.L.N./17.02.2014
2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 22-10-2013, Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 464/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
