Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1553/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1553/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 19763/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1553/RCA
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă ..,cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat E. T., în C., Bulevardul Mamaia, nr.50, etaj 2, județ C., înmatriculată la O.R.C. C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul N. V. și d-na N. M., în calitate de Administrator, în contradictoriu cu intimatul C. GENERAL AL G. FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în C., Bulevardul F., nr.68B, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.3963/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică pentru recurenta petentă răspunde av.T. E. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013; lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei petente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, urmând a dispune pe fondul cauzei anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției; în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate, cu sancțiunea avertisment.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 02.08.2012 sub nr.19._, petenta .., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat E. T., în C., Bulevardul Mamaia, nr.50, etaj 2, județ C., înmatriculată la O.R.C. C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul N. V. și d-na N. M., în calitate de Administrator, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul C. General al G. Financiare prin Garda Financiară C., cu sediul în C., Bulevardul F., nr.68B, județ C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, emis de intimat la data de 19.07.2012;
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertisment;
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că, în urma unui control inopinant efectuat de către agenți constatatori din cadrul intimatului la punctul de lucru al situat în Eforie Nord, ., județ C., s-a reținut în sarcina petentei că nu a înregistrat în casa de marcat suma de 141,00 lei.
Se mai învederează că societatea petentă comercializează băuturi și țigări, având formată o clientelă fidelă care, în drum spre plajă, dimineața, lasă la casieria societății contravaloarea unor bunuri pe care le ridică pe parcursul zilei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/19.07.2012 (filele nr.4 - 5, din dosar).
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar, în dovedire, a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a apreciat că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, întrucât nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a indicat în cuprinsul plângerii contravenționale vreun motiv de nelegalitate care să vizeze neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului sancționator.
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că, la data de 19.07.2012, petentei .. i s-a întocmit Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ de către intimatul C. General al G. Financiare prin Garda Financiară C., prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000,00 lei, confiscarea sumei de 141,00 lei precum și cu suspendarea activității punctlui de lucru magazin alimentar, situat Eforie Nord, ., județ C., pe o perioadă de trei luni, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că, la data de 19.07.2012, la punctul de lucru magazin alimentar, situat în Eforie Nord, ., județ C., nu s-au emis bonuri fiscale pentru suma de 141,00 lei provenită din vânzări și constatată în plus prin efectuarea diferenței dintre Monetarul faptic, întocmit la ora controlului, și Raportul nefiscal X, emis de casa de marcat.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată juridic în dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 - dispoziții potrivit cărora: Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;
Continuând analiza actului atacat sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța a constat că, în cuprinsul acestuia, s-au consemnat:
- aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii contravenționale în cuantum de 8.000,00 lei, conform art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999;
- aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a confiscării sumei de 141,00 lei, conform art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999;
- aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării activității punctului de lucru magazin alimentar, aparținând petentei, situat în Eforie Nord, ., județ C.,, pe o perioadă de trei luni, conform art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999.
2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Instanța a constatat că societatea petentă nu contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, dar invocă în apărare împrejurarea că suma identificată de agenții constatatori fusese lăsată în dimineața zilei de 19.07.2012 de către un client care comandase zece pachete de țigări, urmând a le ridica la sfârșitul zilei.
Potrivit monetarului întocmit la data de 19.07.2012, orele 16:15, în prezența unui angajat al petentei (vânzător N. M.), în casa de marcat a fost identificată, în fapt, suma de 475,00 lei (fila nr.20, din dosar), în timp ce Raportul nefiscal X emis de casa de marcat, la aceeași dată și la aceeași oră, probează încasări în numerar în cuantum de 334,00 lei.
Această împrejurare este recunoscută de administratorul societății petente, numita N. M. (fila nr.13, din dosar) care, potrivit Notei Explicative încheiate cu ocazia efectuării controlului, a declarat că nu a putut înregistra în casa de marcat suma de 141,00 lei din cauza aglomerației (fila nr.25, din dosar).
Cât privește apărarea invocată de petentă, instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că și plata în avans a contravalorii unor bunuri trebuie înregistrată în evidența contabilă a unei societăți (exempli gratia, petenta avea la dispoziție posibilitatea de a emite o factură de avans pentru suma încasată, împerecheată cu un document justificativ pentru încasarea efectuată).
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce (agentul economic nu se înregistrează cu încasările pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, prin urmare nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent și se va sustrage corespunzător impozitului pe profit), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni nu corespund unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente.
Neînregistrarea încasărilor prin eludarea obligației de a emite bon fiscal împiedică efectuarea verificărilor care au drept scop identificarea și combaterea evaziunii fiscale, neputându-se identifica veniturile reale impozabile realizate de agentul economic.
Conform dispozițiilor art.65 alin.3 din H.G. nr.479/2003 – privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.28/1999 rep., registrul special și raportul Z reprezintă documentele pe baza cărora se înregistrează veniturile din activitatea de comerț cu amănuntul și prestări de servicii direct către populație în evidența contabilă a utilizatorului, cu excepțiile prevăzute de lege. În plus, acestea sunt documentele pe care organele fiscale le au în vedere cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate de agentul economic bugetului de stat (art.4 alin.4 din O.U.G. nr.28/1999 rep.). Prin urmare, din dispozițiile legale anterior amintite, se deduce rolul important pe care îl au, în cadrul evidenței contabile, aceste documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal. Întrucât agentul economic nu s-a înregistrat cu încasările pentru care nu a emis bonuri fiscale, acesta nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent colectat, creându-se premise favorabile sustragerii de la plata TVA-ului, a impozitului pe profit, etc. Asemenea consecințe evidențiază, fără putere de tăgadă, gradul de pericol social pe care îl prezintă faptele prin care sunt încălcate obligațiile instituite în acest domeniu.
În plus, trebuie avut în vedere că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea normei contravenționale nu se limitează la prevenirea evaziunii fiscale, norma fiind edictată și pentru protecția consumatorilor care, numai prin prezentarea bonului fiscal și-ar putea valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestarea unor servicii necorespunzătoare.
Instanța nu a reținut cuantumul redus al sumei nejustificate prin emiterea bonului fiscal ca motiv care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, apreciind că nu cuantumul în sine este relevant pentru un astfel de comportament al agentului economic, ci consecințele pe care un astfel de comportament le poate genera. Nu mai puțin adevărat, acest cuantum redus depinde de variabile absolut aleatorii cum ar fi ziua și ora controlului, fluxul clientelei, condiții meteo, prețul mărfii comercializate, etc. – variabile pe care agenții constatatori, chiar dacă le au în vedere, nu le pot influiența. De aceea, în opinia instanței, cuantumul sumei nejustificate poate fi un criteriu pentru individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale în sensul aplicării acesteia peste cuantumul minim reglementat legal, iar nu și pentru înlocuirea amenzii cu avertisment.
Instanța a apreciat că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
În termen legal petenta a formulat recurs împotriva sentinței civile_/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului se arată că sancțiunile aplicate sunt nelegale având în vedere circumstanțele faptice de la momentul constatării faptei, solicitând înlocuirea lor cu avertismentul.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata recursului se reține că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, față de scopul instituirii normei sancționatoare, de a preveni evaziunea fiscală dar de a proteja și consumatorii, care numai prin prezentarea bonului fiscal își pot valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestate unor servicii necorespunzătoare, față de împrejurarea că fapta contravențională este săvârșită de către un comerciant persoană juridică, adică de către un profesionist pentru care săvârșirea actelor de comerț constituie chiar scopul ființării se apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate, nici a celei principale, aplicată în cuantumul minim legal.
D. pentru care, constând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu aplicarea corectă a legii.
În ceea ce privește însă sancțiunea complementară a suspendării activității, gravitatea obiectivă a faptei contravenționale săvârșire este cea ce impune obligativitatea acestei sancțiuni. Tocmai faptul cunoscut că această sancțiune se aplică în mod automat, indiferent de urmările produse și circumstanțele personale, ar trebui să descurajeze comerciantul de la săvârșirea contravențiilor cărora această sancțiune le este aplicată. Sancțiunea este individualizată chiar de legiuitor în funcție de gradul de pericol social al faptei, stabilindu-se o durată a suspendării determinată, asupra căreia instanța de judecată nu poate interveni.
D. pentru care instanța de recurs în temeiul art. 312 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă urmează a respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta petentă ..,cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat E. T., în C., Bulevardul Mamaia, nr.50, etaj 2, județ C., înmatriculată la O.R.C. C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul N. V. și d-na N. M., în calitate de administratori, în contradictoriu cu intimatul C. GENERAL AL G. FINANCIARE PRIN GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în C., Bulevardul F., nr.68B, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.3963/18.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. M. C.
Grefier,
C. G.
Jud.fond C.I.
Red.jud.M.C./11.11.2013
Tehnodact.gref.M.G./14.11.2013/2 ex
| ← Somaţie de plată. Încheierea nr. 16/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 4313/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
