Pretentii. Sentința nr. 4791/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4791/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 6829/118/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4791/CA
Ședința publică din 19.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant ., cu sediul in comuna Cobadin ., jud. Constanta, in contradictoriu cu pârât DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA PENTRU SERVICIUL FISCAL ORASENESC EFORIE, cu sediul ales in Constanta, .. 18, chemat in garantie ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in Bucuresti Splaiul Independentei nr.294, corp A, sector 6, având ca obiect pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 11.12.2013 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face corp comun cu prezenta hotarare.
Instanta a amanat pronuntarea la data de 19.12.2013, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii în contencios administrativ și fiscal de față constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - Secția contencios administrativ si fiscal la data de 22.07.2013 sub nr._, reclamanta . in contradictoriu cu parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA PENTRU SERVICIUL FISCAL ORASENESC EFORIE a solicitat obligarea paratei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule in cuantum de_ lei și dobânda legală, până la data restituirii efective, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata .
In motivare, reclamanta a arătat că in vederea primei înmatriculări in România a unui vehicul înmatriculat anterior în Comunitatea Europeană, a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicită.
Apreciază asupra caracterului nelegal al dispozițiilor ce instituie obligația de plată a taxei de poluare prin raportare la disp. art. 90 din TCE, prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară. Invocă totodată în susținere caracterul prioritar al normelor comunitare.
În drept au fost invocate disp. art.8 din legea 554/2004, art. 1849 c.civ, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri care au fost atașate la dosar la filele 10 -14,17,26-30.
Parata, a depus întâmpinare prin care apreciază asupra caracterului inadmisibil al cererii ca urmare a faptului ca in prealabil trebuie calculata taxa de poluare si stabilirea sumei ce trebuie restituita întrucât legiuitorul a dispus numai restituirea in parte a taxei achitate in perioada 1.07._12 si nu restituirea integrala a taxei.
Se invedereaza totodată ca prin dispozitiile art 12 din Legea 9/2012 se instituie temeiul pentru restituirea diferentei dintre suma achitata de contribuabil incepand cu data de 1.07.2008 ( data intrarii in vigoare a OUG50/2008 aprobata prin Legea 140/2011 pana la data intrarii in vigoare a Legii 9/2012, cu titlu de taxa de poluare si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule .
Se mai invoca si faptul ca, potrivit art 7 alin 1 din HG 9/2012, sumele mentionate anterior si in raport de dispozitiile reglementate la cap VI, sectiunea 1 art 6 respectiv sectiunea 3 art 9 din Anexa la HG 9/2012, sumele mentionate anterior se restituie la cererea contribuabilului, persoana fizica sau juridica, in conformitate cu dispoz art 117 din OG 92/2003 .
In considerarea dispozitiilor legale mai sus amintite si a dispozitiilor art 9 din HG 9/2012, in cazul contestarii contribuabilul poate solicita restituirea diferentei de taxa fata de cea platita, prin depunerea la organul fiscal competent a unei cereri in acest sens insotita de documentele solicitate .
In ceea ce priveste dobanda legala aferenta, calculata de la data platii si pană la restituirea integrala a sumei, invedereaza ca, in raport de dispozitiile art 3 alin 3 cu ref la art 9 din OUG 13/2011, acesata obligativitate nu poate incumba in sarcina sa, atat timp cat nu a fost depusa la organul fiscal competent o cerere de restituire a taxei de poluare .
Prin aceeasi cerere, parata a inteles sa formuleze si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu .
Se motiveaza cererea prin raportare la dispozitiile art 1 corob cu art 5 alin 4 din OUG 50/2008 rap la art 5 alin 5 din aceeasi dispozitie legala, apreciind ca, suma solicitata de reclamant se face venit la Fondul pentru Mediu gestionat de Administratia F. de Mediu .
Legal citată, chemata în garanție nu și-a precizat poziția procesuală asupra cererii.
La dosar, reclamanta a depus raspuns la intampinare(f32) aratand in esenta ca in raport de dispozitiile legale in aplicabilitatatea dispozitiilor TCE, instanta nu este chemata sa analizeze alte aspecte de natura tehnica impuse de lege pentru inmatricularea unui autovehicul, ci ea trebuie sa stabileasca daca restituirea taxei de poluare este legala si daca o eventuala neconordanta a taxei cu normele dreptului uniunii europene poate fi opus paratei in mod direct .
Urmeaza a avea in vedere ca prin Decizia nr 24/2011 pronuntata de ICCJ s –a retinut ca la momentul solutionarii recursului in interesul legii, CJCE a stabilit cu claritate ca taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008, aprobata prin Legea 140/2011 inclusiv cu modificarile aduse prin OUG 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobata prin Legea 17/2011 ( potrivit paragrafului 27 din hotararea preliminara prin care s –a solutionat Cauza C263/10; N. ), contravine dispozitiilor art 110 al TCE.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamanta este deținător al unui autovehicul folosit, marca BMW, înmatriculat anterior în Germania la data de 16.08.2005 (f28), iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat cu OP nr 536/9.12.2008, suma de_ lei reprezentând taxă de poluare (f11).
Prin adresa atașată la fila 10, reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei achitată cu titlu de taxa pentru înmatriculare, parata neprecizând un punct de vedere în acest sens.
Instanța constata ca reclamanta a indicat temeiul de drept al cererii adresate paratei, disp.art.117 alin.1 lit.d c.pr. fiscala, potrivit căruia debitorului i se restituie la cerere (…) lit.d sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, partea reclamând in fapt aplicarea eronata a dispozițiilor interne și ca acestea ar fi incompatibile cu dreptul UE, care face parte din dreptul intern si are caracter prioritar.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Dispozițiile OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instituiau obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
Obligația de plata a taxei a intervenit cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Prin raportare la data intrării în vigoare a dispozițiilor menționate se poate concluziona că taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care era efectuată prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, în cauza C-402/09 T. contra României Curtea Europeană de Justiție a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat și în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) reluând considerentele expuse în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Instanța retine pe fond ca, potrivit unei jurisprudențe constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european ( cauza 199/82-San Giorgio, cauza C-62/93, BP Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 si C-442/98, Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie sa respecte insa principiul echivalentei ( pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot si instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) si principiul efectivității ( regulile naționale nu trebuie sa facă excesiv de dificila sau practic imposibila exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) ( cauza C-228/96, Aprile).
Din analiza hotărârii pronunțate de CJUE in cauza Metallgesellschaft si Hoechst rezulta faptul ca restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementarii la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era in sensul respingerii contestațiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul ca autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, in condițiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
In același sens a statuat si ICCJ prin decizia nr.24/2011 pronunțată in recursul in interesul legii.
Raportat la jurisprudența mai sus indicata, se constata ca dreptul fiscal roman nu identifica in prezent vreun remediu special, care sa asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor si impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului comunitar.
In aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, in temeiul art.148 alin 2 si 4 din Constituția României si art.117 alin.1 lit.d cod proc.fiscala, sa solicite restituirea taxei de poluare prelevate prin aplicarea eronata a dispozițiilor legale . Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare, demonstrează că taxa plătită de reclamantă pentru prima înmatriculare a autoturismelor în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii.
În referire la cererea privind restituirea dobânzii în materie fiscală, aferentă taxei pentru emisiile poluante instanța o apreciază ca inadmisibilă, motivat de faptul că potrivit înscrisurilor atașate la dosar nu se face dovada că anterior promovării cererii reclamanta s-ar fi adresat pârâtei cu o solicitare în acest sens, în cererea adresată la fila 10 solicitând numai restituirea taxei pentru emisiile poluante.
După cum rezultă din interpretarea disp. art. 1 al.1, art. 8 și 18 al.1 din legea 554/2004,acțiunea în contencios administrativ se circumscrie de principiu uneia din următoarele situații:
- a fost emis de către o autoritate publică un act administrativ care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice, care îl vatămă pe reclamant . de lege sau ., iar obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea acelui act administrativ;
- reclamantul a adresat o cerere unei autorități publice care nu a soluționat-o nesolutionare in termenul legal sau și-a exprimat explicit, cu exces de putere, voința de a nu rezolva cererea iar obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea autorității administrative sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.
Cu alte cuvinte, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamantul trebuie să se fi adresat autorității administrative cu o cerere, instanța de judecată neputând cenzura decât actul administrativ propriu-zis emis ca urmare a cererii formulate de către o persoană, nesoluționarea cererii sau refuzul nejustificat de a soluționa cererea, astfel parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței, obligație a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ
În acest sens sunt de remarcat și dispozițiile art. 124 din OG 92/2003,potrivit cu care Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Față de considerentele expuse și având în vedere dispozițiile legale invocate, instanța va reține în sarcina pârâtei obligația de restituire a sumei achitată de reclamant cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, urmând a respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzilor în materie fiscală, ca inadmisibil
In temeiul art. 453 Cod proc.civila, constatând culpa procesuala, instanța va obliga parata la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxa judiciara de timbru și onorariu de avocat, apreciind asupra cuantumului onorariului de avocat, în raport cu volumul și complexitatea activității desfășurată în cauză.
Asupra cererii de chemare în garanție
Data fiind soluția asupra cererii principale, instanța, in temeiul art.72-74 NCPC, va admite cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu formulata de către parata si va obliga chemata in garanție către parata la restituirea sumei de_ lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
Pentru a pronunța aceasta soluție cu privire la cererea de chemare in garanție, instanța constata in primul rând ca, Codul de procedura civila nu limitează incidenta instituției doar in materie contractuala, ci ea este aplicabila in cazul oricărei transmisiuni de bunuri-in speta, o suma de bani, si in plus, intre reclamant si Administrația F. pentru Mediu nu s-a format nici un raport juridic in procedura de înmatriculare a autoturismului condiționată de plata taxei de poluare.
In al doilea rând, art.212 alin.4 Cod proc.fiscala prevede ca dispozițiile codului de procedura civila referitoare la intervenția forțată si voluntara sunt aplicabile.
Având in vedere dispozițiile prevăzute in legea 9/2012, in sensul in care, sumele de bani colectate prin intermediul administrațiilor finanțelor publice, cu titlu de taxa de poluare, se fac venit si se gestionează de Administratia F. pentru Mediu, instanța apreciază ca, chemata in garanție este ținută de obligația de a restitui sumele încasate prin intermediul paratei.
In temeiul art. 453 Cod proc.civila, constatând culpa procesuala, instanța va obliga chemata în garanție către pârâtă la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxa judiciara de timbru și onorariu de avocat, apreciind asupra cuantumului onorariului de avocat, în raport cu volumul și complexitatea activității desfășurată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte, cererea formulata de reclamanta ., cu sediul in comuna Cobadin ., jud. Constanta, in contradictoriu cu pârât DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA PENTRU SERVICIUL FISCAL ORASENESC EFORIE, cu sediul ales in Constanta, .. 18, chemat in garantie ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in Bucuresti Splaiul Independentei nr.294, corp A, sector 6.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de_ lei reprezentând taxa de poluare achitată potrivit OP 536/09.12.2008
Respinge ca inadmisibile celelalte pretentii
Admite in parte cererea de chemare în garanție
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de_ lei reprezentând taxa de poluare achitată potrivit OP 536/09.12.2008
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 800 lei, cheltuieli de judecata.
Obligă chemata în garanție să achite pârâtei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. NeacșuDaniela V. S.
Red. Jud. CN/20.01.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 953/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 4006/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
