Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1670/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1670/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 10779/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1670/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2013
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR –A. J. N.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta petentă S .C. A & D A. S.R.L, cu sediul in Constanta, ., . contradictoriu cu intimatul S. P. IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C., cu sediul in Constanta, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1205/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
După rămânerea cauzei în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată răspunde pentru recurentă administratorul societății și solicită admiterea recursului învederând instanței că lucrările nu au fost efectuate de petentă..
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.05.2012 sub nr._, petenta S.C. A & D A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul S. P. IMPOZITE, TAXE și ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C. să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. HPJ0005053/05.04.2012.
În motivarea plângerii, petenta arată că, în esență, procesul-verbal a fost întocmit fără a fi respectate prevederile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că procesul-verbal nu a fost semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de către reprezentantul legal al societății, iar cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu corespund realității.
În drept, petentul nu a motivat plângerea.
Legal citată, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1205/29.01.2012 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea,reținând următoarele:
Potrivit mențiunilor procesul-verbal de constatare a contravenției nr. HPJ0005053/05.04.2012, întocmit de intimat, la data de 05.04.2012, s-a constatat de către agentul constatator că petenta nu a depus declarații de impunere pentru anumite modernizări efectuate asupra a 5 imobile, încălcând astfel prevederile art. 294 alin. 2 lit. b coroborat cu art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, fiind sancționată pentru fiecare faptă în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 3 și 6 din Legea nr. 571/2003 cu amendă în cuantum de 960 lei. În cuprinsul procesului-verbal contestat, la rubrica obiecțiuni s-a prevăzut că petenta “nu cred că e corect să plătesc atâta timp cât chiriașul nu m-a informat.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
Or, în speță, instanța a constat că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, atrage nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În cauza de față, instanța a constat că la întocmirea procesului-verbal contestat au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 și 7 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, a considerat că lipsa unui martor asistent la întocmirea procesul-verbal contestat nu a provocat acestuia o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. În plus, având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J., instanța apreciază că, în speță, petentului nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat. Mai mult procesul-verbal a fost semnat de către petent, nefiind necesar să fie semnat procesul-verbal întocmit de către agentul constatator de către un martor asistent.
Cu privire la susținerea petentei cum că procesul-verbal contestat nu a fost semnat de reprezentantul legal al societății instanța a respins-o, atâta timp cât persoana care a semnat procesul-verbal a acționat ca și cum ar fi reprezentantul societății, aplicând chiar și ștampila petentei. D. urmare, semnătura, numitei T. A., care a acționat în temeiul unui mandat tacit, semnând în mod valabil procesul-verbal contestat pentru petentă, iar aceasta nu poate echivala cu o lipsă a semnăturii. În această situație se presupune că persoana care a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a acționat în baza unui mandat tacit dat de reprezentantul legal al societății. În situația în care, însă aceasta a acționat fără a avea mandat din partea reprezentantului legal al societății, acesta din urmă se va putea îndrepta cu o cerere de natură civilă sau penală împotriva sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din probele administrate, înscrisuri, instanța a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa, petentul nefăcând dovada contrară celor reținute în procesul-verbal contestat.
Potrivit art.5 alin.6 și art.21 alin.(3) din O.G.2/2001, așa cum a fost succesiv modificată, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Verificând procesul-verbal contestat sub aspectul corectei individualizări a sancțiunii aplicate, instanța a constat că acesta este temeinic întocmit, sancțiunea amenzii aplicată petentului se încadrează între limitele prevăzute de lege pentru fapta contravențională reținută.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, invocate de către contestator, instanța consideră că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul petentului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a arătat că sentința recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel, toți cei cinci chiriași au efectuat lucrări care nu au modificat structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcției sau aspectul arhitectural al acesteia și pentru care nu s-a eliberat autorizație de construire, lucrările efectuate nu au mărit valoarea clădirii și nu era obligată să depună alte declarații de impunere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 c.pr.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondat recursul.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. HPJ0005053/05.04.2012, întocmit de intimat, la data de 05.04.2012, s-a constatat de către agentul constatator că petenta nu a depus declarații de impunere pentru anumite modernizări efectuate asupra a 5 imobile, încălcând astfel prevederile art. 294 alin. 2 lit. b coroborat cu art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, fiind sancționată pentru fiecare faptă în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 3 și 6 din Legea nr. 571/2003 cu amendă în cuantum de 960 lei.
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constatată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că petenta se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Prin prisma art.304/1 c.pr.civ., examinarea cauzei sub toate aspectele relevă că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, fapta reținută în sarcina recurentei-petente întrunește elementele constitutive ale contravenției care este temei al răspunderii, iar sancțiunea – efect al acesteia a fost corect aplicată, cu respectarea principiului legalității și a regulii proporționalității cu gradul de pericol social.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta petentă S .C. A & D A. S.R.L, cu sediul in Constanta, ., . contradictoriu cu intimatul S. P. IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C., cu sediul in Constanta, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1205/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. L. N. A. J. N. A. B. S.
GREFIER,
A. G.
Red. Jud. fond. A.A
Tehnored. Jud. A.L.N/12.02.2014
2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4328/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 4775/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
