Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1739/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1739/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 19331/4/2012
Dosar nr.19._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1739/RCA
Ședința publică din data de 19.11.2013
Completul compus din :
Președinte – D. R. C.
Judecător – N. C.
Judecător – I.-L. O.-D.
Grefier – I. T.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul-petent N. F. C., domiciliat in București, Calea Văcărești, nr.312, ., ., sector 4, in contradictoriu cu intimatul-organ constatator I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., .-106, jud.C., indreptat împotriva sentinței civile nr.1507/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că recurentul-contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs:
Prin plângerea contravențională promovată și înregistrată la data de 13.06.2012, pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucuresti, sub nr.19._, petentul N. F. C., în contradictoriu cu organul constatator IPJ Constanta, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._/28.05.2012, apreciat ca fiind netemeinic si nelegal. In subsidiar s-a solicitat instantei a dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale aplicate cu sanctiunea amenzii contravenționale corespunzător vitezei stabilite de instanță prin deducerea din viteza înregistrată de aparatul radar a marjelor de eroare prevăzute de NML 021-05 și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
In motivarea plangerii se arată in esentă că petentul nu se face vinovat de aspectele retinute in procesul verbal contestat. Astfel, petentul arătat că procesul verbal contestat este nelegal întrucât agentul constatator nu a făcut o descriere suficientă a faptei contravenționale, cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității și la încadrarea juridică a acesteia, astfel cum impun disp.art.16 din OG nr.2/2001, ceea ce echivalează cu nedescrierea faptei. Pe de altă parte s-a arătat că agentul constatator nu a menționat în cuprinsul procesului-verbal modul în care a folosit aparatul radar, respectiv în regim de deplasare sau în regim staționar, elemente a căror lipsă face ca instanța de judecată să fie pusă în imposibilitate de a verifica dacă agentul a făcut o corectă încadrare în drept a stării de fapt, de a aprecia asupra gravității faptei și asupra individualizării sau reindividualizării sancțiunii prin raportare la
prevederile art. 3.1.1. din NML 021-05 care reglementează erorile maxime tolerate pentru cinemometre, și de a verifica existența buletinului de verificare metrologică pentru aparatul radar folosit la constatarea contravenției. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a arătat că actul de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada, prin el însuși, a existenței faptei, a autorului și a vinovăției astfel că, în lumina jurisprudenței CEDO, sarcina probei aparține intimatului, care trebuie să depună la dosar înregistrarea video precum și întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat și orice dubiu profită petentului. S-a mai arătat de către petent faptul că agentul constatator a făcut o greșită încadrare juridică a faptei contravenționale deoarece nu a aplicat marjele de eroare ale aparatului radar cu care a fost constatată contravenția, viteza de 121 Km/oră înregistrată de acest aparat face dovada absolută doar până la limita minimă de la care începe eroarea, respectiv 117,37 Km/ oră în regim staționar sau 116,16 Km/oră în regim de deplasare, aceste viteze atrag încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 108 alin.1 lit. d punctul 3 din OUG nr. 195/2002 iar contravenție menționată este sancționată doar cu amendă și puncte de penalizare.
În drept au fost invocate disp.art.6 din CEDO, art.121 alin.2 din RA a OUG nr.195/2002, art.16, 23, 34 din OG nr.2/2001, art.11 și art.20 din Constituția României.
Intimatul IPJ Constanta, legal citat a formulat si depus întâmpinare - fila 21, prin care, pe cale de exceptie a fost invocata necompetenta teritoriala a instantei.
Judecătoria Sector 4 Bucuresti, prin sent.civ.nr.10.568/04.12.2012 a admis exceptia de necompetenta teritorială, cauza fiind declinata spre solutionare in favoarea Judecătoriei M..
In fata Judecătoriei M., intimatul IPJ Constanta, legal citat a formulat si depus întâmpinare - fila 8, prin care s-a solicitat instantei a dispune respingerea plângerii contraventionale promovate de către petentul N. F. C., ca nefondata, procesul verbal conestat fiind legal isi temeinic intocmit, petentul facându-se vionovat de fapta contraventionala retinută in sarcina acestuia.
Prin sent.civ.nr.1507/26.06.2013, Judecătoria M. a respins plângerea contravențională formulată de petentul N. F. C., ca nefondată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanța de fond a retinut, din analizarea materialului probator administrat-inscrisuri, că prezumtia de adevar a procesului-verbal nu a fost rasturmata, petentul nedovedind o alta stare de fapt. S-a retinut ca actul sanctinator a fost intocmit cu respectarea prevederilor art.16, art.17 si art.19 din OG nr.2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul N. F. C., care a criticat solutia primei instante pe considerentul că aceasta a făcut o gresita apreciere asupra materialului probator administrat si o gresita aplicarea a legii. In sustinerea pozitiei procesuale au fost reinvocate aspectele dezvoltate in plângerea contraventionala promovată.
In drept au fost invocate disp.OG nr.2/2001 si C.proc.civilă.
Legal citat, intimatul-organ constatator IPJ Constanta, nu a formulat și depus intâmpinare.
Analizând recursul din prisma motivelor invocate, precum si cu raportare la disp.art.304¹ C.proc.civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala avand ., nr._/28.05.2012, s-a aplicat recurentului-petent N. F. C. măsura sanctionatorie a amenzii contraventionale, in cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere în baza art.121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep. și 102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002. S-a retinut în acest sens că, la data de 28.05.2012, ora 14,05, petentul-recurent a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN39 km 40, cu o viteza de 121 km/oră, fiind înregistrat cu aparatul radar.
Potrivit O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională beneficiază de o prezumție relativă de adevăr, prezumție ce poate fi răsturnată prin proba contrarie, produsă de persoana interesată.
În temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța este obligată a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Este de principiu că, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
Instanța va analiza, cu prioritate, aspectele de legalitate care ar putea atrage sancțiunea nulității, iar în măsura în care va constata că procesul verbal este legal întocmit, va porni în analizarea temeiniciei acestuia, pornind de la prezumția că el reflectă adevărul.
Pentru această analiză, în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă – întrucât procedura contravențională este asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale – autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal (referiri la martori oculari, la anumite înscrisuri etc.) de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
In ce priveste legalitatea actului sanctionator se retine, cum de altfel, in mod corect a procedat si prima instanță, că actul sancționator este întocmit atât cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cât și cu respectarea OUG nr.195/2002 si HG nr.1391/2006. Astfel, în procesul verbal este precizată norma legală care prevede contravenția reținută în sarcina petentului, respectiv art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006. Procesul verbal face referire si la OUG nr.195/2002, ca fiind cadrul legal aplicabil sanctiunilor stabilite pentru contravențiile respective. De altfel, in cauză, recurentul-petent nu a dovedit neregularităti cu privire la legalitatea actului sanctionator contestat, sau vreo vatamare care să conducă la anularea procesului verbal, conform dispozitiilor art.105 alin.2 C.proc.civila, dezlegarea data de prima instanta cu privire la criticile dezvoltate de către petent in ce priveste legalitatea actului sanctionator fiind insusite si de către instanta de recurs.
In ce priveste temeinicia actului sanctionator se retine, cum de altfel, in mod corect a procedat si prima instanță, că recurentul, prin probele administrate-inscrisuri, nu a dovedit o altă stare de fapt.
Astfel, procesul verbal contestat, fiind un act administrativ, se bucura de prezumtia de autenticitate si veridicitate, prezumtii care au caracter relativ, putand fi combatute prin proba contrara. Fiind un inscris autentic, in privinta mentiunilor ce vizeaza data si locul savarsirii faptei - constatari personale ale agentului constatator, acestea pot fi combatute doar prin inscriere in fals si nu pe baza planselor foto, care potrivit art.121 alin.2 din HG nr.1391/2006 sustin, in plan probator, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii.
Se constata că fapta contraventional retinută in sarcina recurentului a fost savarsita in exteriorul localitătii, conform înscrisurilor doveditoare ale înregistărilor făcute de aparatul radar montat pe autoturismul cu nr.de înregistrare_ .
Art.121 din HG nr.1391/2006 coroborat cu art- art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 stabilesc ca nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, proba ce confera suport legal procesului verbal de contraventie fiind fotografia efectuata de aparatul de supraveghere a traficului rutier.
Cu privire la locul săvârșirii contravenției, instanța de control judiciar va reține faptul că, din mențiunile procesului verbal contestat de către petent, in referire la locul savârsirii faptei contraventionale reiese faptul că săvârșirea contravenției a avut in exteriorul localitatii, de DN 39 km40 . de restrictie de 70km/h. Sub acest aspect se are in considerare si faptul că actul sanctionator se bucură de prezumție relativă de adevăr, prezumție ce in cauza, sub aspectul locului săvârsirii faptei contraventionale retinută in sarcina recurentului nu a fost răsturnată printr-o proba contrarie, sustinerile dezvoltate in cauza cu privire la existenta unui indicator privind sfârsitul tuturor restictiilor fiind nefondate.
Astfel, se reține că, potrivit art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea masurii complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depasirea cu mai mult de 50km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum
respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
De asemenea, instanta de control judiciar va retine ca, prin art. 121 alin.1 din HG 1391/2001 legiuitorul instituie obligatia pentru conducatorii de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Cum petentul a fost înregistrat cu viteza de 121 km/h, rezultă că acesta a depășit viteza maximă legală cu 51 km/h.
Potrivit dispozitilor art.3.1.1 lit.b din Norma de Metrologie Legala nr.021-05 emisa de Biroul R. de Metrologie Legala, se mentioneaza erorile maxime tolerate ale inregistrarilor efectuate de cinemometrele aparatelor radar, astfel, masuratorile efectuate de aceste aparate in regim stationar prezinta erori de +/-3km/h pentru viteze de pana la 100km/h, si de +/-3% pentru viteze de peste 100 km/h, iar masuratorile efectuate in regim de deplasare eroarea este de +/- 4 km/h pentru viteze de pana la 100 km/h si de +/- 4% pentru viteze de peste 100 km/h.
Insa verificarea cerintele curpinse in NML 021-05 printre care se numara si erorile tolerate, conform paragrafului 3.1.1, se efectueaza numai cu ocazia evaluarii in vederea acordarii aprobarii de model si cu ocazia verificarii metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
Ca urmare a indeplinirii de catre un cinenometru a cerintelor legale si tehnice aplicabile la momentul verificarii metrologice, se emite buletinul de verificare, document ce atesta calitatea de mijloc de masurare legal, si pe cale de consecinta, masuratorile efectuate cu un astfel de cinemomentru, dupa verificarea metrologica a acestuia, vor fi considerate ca legale si asupra lor nu se poate interveni, operatoul cinemomentrului nefacand decat sa constate valoarea masurata de cinemomentru si sa o analizeze ca atare, cu raportare la prevederile legale rutiere.
Astfel, in conditiile in care la dosarul cauzei exista dovada verificarii metrologice – fila 12 (dosar fond) a aparatului radar ce a efectat inregistrarea video ce a stat la baza intocmirii actului sanctionator contestat de catre recurentul N. F. C., se impune a se retine ca viteza de deplasare a acestuia este cea dovedita cu inscrisurile depuse - plasele foto-fila 10, respectiv de 121 km/h in zona de limitare a vitezei la 70km/h.
Se apreciaza de instanta de control judiciar, chiar daca are in considerare si practica CEDO din cauza H. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională rutiera procesul verbal se bucura de prezumtia relativa de adevar, ce poate fi combatută prin proba contrara de către partea interesata, insa materialul probator administrat in cauza nu este de natura să inlăture răpunderea contraventională a recurentului, dezlegarea data de prima instanta, fiind insusită si de catre instanta de recurs, recurentul fiind tinut de a respecta limita de viteza impunsa pe un tronson de drum. De asemenea, in raport de cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata sa respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta nu este incalcata prin retinerea ca dovedita a vitezei de deplasare in trafic a petentului cu viteza stabilita de catre aparatul radar omologat si verificat metrologic.
De asemenea, se apreciaza că in speta nu este incident principiul ‘’in dubio pro reo’’, neimpunandu-se ca instanta de recurs să faca aplicarea din oficiu sau la cererea partii interesate, a marjei probabilistice de eroare prevazuta de NML 021-05, in conditiile in care aceasta marja are o cu totul alta aplicare.
Prin urmare, se va reține că procesul verbal este temeinic, dat fiind că fapta contravențională au existat.
In ceea ce priveste insa, sanctiunile aplicate recurentului, instanta constata ca fata de gradul de pericol social a faptei retinute in sarcina recurentului, care se deplasa . limitare a vitezei la 70 km/h cu o viteză de 121 km/h, că in cauză nu se impune inlocuirea sanctiunii contraventionale a amenzii cu sanctiunea avertsmentului.
În ce privește sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce, instanța de control judiciar reține de asemenea că măsura aplicată recurentului este proporțională cu gradul de pericol in referire la siguranța circulației pe drumurile publice, generată de fapta de a depăși cu peste 50 km/h viteza maximă admisă.
Aceasta sanctiune complementară, de retinere a permisului de conducere, operează in virtutea legii, conform prevederilor art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, nefiind lasată nici la aprecierea organului constatator si nici la aprecierea instantei cazul imperativ in care aceasta sanctiune este incidentă, respectiv pentru depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, analizand legalitatea si temeinicia procesului verbal contraventional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, asa cum de altfel a retinut si instanta de fond, ca recurentul, prin sustinerile avute si probele administrate-inscrisuri, nu a răsturnat prezumtia de validitate de care beneficiaza actul sanctionator contestat, in speta neexistand motive de reformare a solutiei pronuntata de prima instanta din perspectiva disp.art.304¹ C.proc.civila.
Pentru aceste considerente, instanta, in temeiul art.312 C.proc.civila, va dispune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-petent N. F. C., domiciliat in București, Calea Văcărești, nr.312, ., ., sector 4, in contradictoriu cu intimatul-organ constatator I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., .-106, jud.C., indreptat împotriva sentinței civile nr.1507/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2013.
Președinte, D. R. C. | Judecător, C. N. | Judecător, I. L. O.-D. |
Grefier, I. T. |
jud.fond.S.G.I.
red./dact.jud.D.R.C.
13.12.2013-2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1891/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1590/2013.... → |
|---|
