Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1773/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1773/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 3861/254/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1773/RCA
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: E. D.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de recurentul petent D. C. - I., cu domiciliul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8313 din 06.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 24.10.2012 sun nr._ și ulterior declinată spre competentă soluționare Judecătoriei C., petentul D. C.-I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. - BIROUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.10.2012.
În motivarea cererii, depusă în ședința publică din data de 15.03.2013, după declinarea cauzei, petentul a formulat următoarele critici cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat: agentul de poliție a întocmit procesul-verbal cu toate că petentul s-a opus cu vehemență, fără a i se da posibilitatea de a cere lămuriri, indicându-i doar locul în care trebuia să semneze procesul-verbal, petentul a solicitat agentului să facă dovada acuzelor aduse, dar acesta a refuzat să prezinte înregistrarea radar, agentul de poliție nu i-a adus petentului la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, lipsește ștampila organului constatator, ceea ce, în opinia sa, echivalează cu lipsa semnăturii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petentul a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, pe motivul că înregistrarea video a contravenției nu i-a fost arătată și intimatul nu a făcut dovada că măsurătoarea a fost efectuată de un operator calificat, a solicitat ca organul constatator să facă dovada că agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în baza unui ordin de serviciu. De asemenea, a mai invocat faptul că înregistrările efectuate, pentru a putea fi folosite ca probă, trebuie să îndeplinească anumite condiții.
În drept, petentul a arătat că este necesar ca în cadrul litigiului să beneficieze de toate garanțiile recunoscute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a solicita asimilarea procedurii celei penale și a invocat disp. OG 2/2001, Norma Metrologică legală 021 -05.
Din redactarea cererii, instanța constată că petentul nu a propus probe în apărare, ci a cerut ca acestea să fie dispuse de instanță din oficiu. Petentul a depus, la solicitarea expresă a instanței, procesul-verbal contestat.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și a arătat că înțelege să folosească în probațiune 3 fotografii radar, adresa Institutului Național de Metrologie cu privire la erorile prevăzute în norma de metrologie NML 021-05, precum și cu privire la funcția de autotestare a aparatelor radar, copie a certificatului de aprobare de model a aparatului, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, atestatul operatorului radar și adresa Serviciului Rutier.
Prin sentinta civila nr.8313 din 6.06.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa plangerea formulata de petentul D. C.-I. ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut ca prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat, reținându-se că la data de 19.10.2012, ora 16.48, pe DN2A, km 201+500m, zona de limitare a vitezei de 70 km /h, a condus auto cu nr._, dinspre O. către Mun. C. și a fost depistat de aparatul radar PZT_ montat pe auto_ circulând cu viteza de 127 km/h.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța fondului a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Prin plângerea formulată, petentul a invocat mai multe împrejurări care, în opinia sa atrag nulitatea actului, pe care instanța le va analiza în lumina deciziei în interesul legii nr. 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 329 alin. 3 C.pr.civ. Astfel, în motivarea deciziei menționate, s-a arătat că „în raport cu caracterul imperativ – limitativ al cazurilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, în care nulitatea procesului – verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petent prin plângere, respectiv lipsa ștampilei intimatului, instanța reține că aceasta nu constituie o cauză de nulitate a procesului verbal de contravenție, cât timp, procesul verbal este semnat de agentul constatator, fapt, de altfel, necontestat de petent, iar ștampilarea nu reprezintă un element obligatoriu al procesului verbal de contravenție, potrivit art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, iar identificarea organului constatator este clară, pe baza antetului procesului verbal, formular emis de intimat, înseriat și numerotat.
În ceea ce privește susținerea petentului privind nerespectarea dreptului petentului de a face obiecțiuni, față de prev. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/ 2001 și decizia în interesul legii menționată, instanța reține că susținerea petentului nu atrage nulitatea procesului verbal contestat deoarece nu se poate reține existența unei vătămări deoarece, pe de o parte, instanța nu acordă nicio valoare probatorie mențiunilor astfel consemnate (nu declar nimic), iar, pe de altă parte, petentul a avut posibilitatea să invoce și să detalieze obiecțiuni în cadrul plângerii adresate instanței, nefiindu-i deci lezat dreptul la apărare. De altfel, instanța constată că petentul și-a exercitat din plin acest drept, invocând apărările sale, pe cale instanța le analizează.
Petentul a mai invocat că agentul de poliție a întocmit procesul-verbal cu toate că petentul s-a opus cu vehemență, fără a i se da posibilitatea de a cere lămuriri, indicându-i doar locul în care trebuia să semneze procesul-verbal. O astfel de împrejurare nu atrage nulitatea procesului-verbal, deoarece, pe de o parte, petentul avea posibilitatea să nu semneze procesul-verbal și nu există, în speță, nici un indiciu că petentul ar fost constrâns să semneze, iar pe de altă parte, petentul a avut posibilitatea prin plângerea formulată să solicite intimatului probe și lămuriri. Posibilitatea petentului de a nu semna procesului-verbal este prevăzută de legislația în vigoare, de OG 2/2001, invocată, de altfel, de petent. În ceea ce privește susținerea petentului că i s-a întocmit procesul-verbal, deși acesta s-a opus cu vehemență, aceasta nu este în mod evident un motiv de nulitate a actului, deoarece petentul avea obligația, în calitate de conducător auto, să respecte exercitarea atribuțiilor agentului de poliție.
În ceea ce privește calitatea de polițist rutier a agentului constatator, aceasta este confirmată de adresa Serviciului rutier – f. 14, iar dacă petentul avea într-adevăr dubii cu privire la calitatea persoanei care l-a sancționat, avea posibilitatea, sub sancțiunea prevăzută de lege, să sune la nr. de urgență 112, sau să formuleze o plângere penală pentru uzurpare de calități oficiale, or, în speță petentul nu a procedat astfel, ceea ce conduce instanța că este vorba despre o apărare formală făcută de acesta la adresa actului sancționator.
Nici pretinsa împrejurare că petentul ar fi solicitat agentului să facă dovada acuzelor aduse, dar acesta a refuzat să prezinte înregistrarea radar nu atrage nulitate actului, câtă vreme pe de o parte petentul a avut posibilitatea să vadă, la dosarul cauzei, planșele foto imprimate după înregistrarea efectuată de aparatul radar, iar pe de altă parte, petentul nu a invocat și nici nu a probat că nu știe cu ce viteză circula, iar autoturismele actuale sunt dotate, la bord cu indicatoare de viteză.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În acest sens, instanța subliniază că, potrivit art. 1169 Cod civil, revine petentului să probeze criticile aduse, pentru a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare CEDO), nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
În speță, constatarea contravenției contând în depășirea vitezei legale s-a efectuat nu pe baza constatărilor personale ale agentului, ci stabilirea vitezei de rulare a autoturismului s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic –f. 16, 17.
Intimatul a depus la dosarul cauzei precizări formulate de Institutul Național de Metrologie din care instanța a reținut ca relevante pentru speța de față următoarele: singurele documente care trebuie avute în vedere atunci când se analizează legalitatea cinemometrului implicat într-un eveniment rutier sunt: ….buletinul de verificare metrologică (BVM); acesta trebuie să fie valabil la momentul constatării contravenției, periodicitatea verificării stabilită prin lege fiind de un an.
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de 16.08.2012 s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip PYTHON II, fabricație TSS Anglia, compus din antenă emisie-recepție, seria PYT_, modul de prelucrare-afișare seria PYT_,cameră video ._, montat pe Dacia L. nr._, cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (19.10.2012), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic. Prin urmare, instanța va respinge apărarea formulată de petent în sensul că măsurarea efectuată nu ar fi valabilă.
De asemenea, astfel cum reiese din adresa nr._/10.12.2009 a Biroului Român de Metrologie Legală, Institutul Național de Metrologie (fila 18), verificarea cerințelor cuprinse în norma de metrologie legală NML 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, iar nu cu ocazia judecării unei plângeri contravenționale.
De altfel, petentul, prin plângerea formulată, nu a contestat situația de fapt sub aspectul vitezei înregistrate, ci a solicitat instanței verificarea îndeplinirii condițiilor legale de constatare a contravenției și aplicare garanțiilor legale.
În acest sens, instanța constată că măsurare vitezei cu care circula petentul s-a efectuat legal, iar petentului i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia petentul a putut formula apărările sale și a putut propune probe.
Astfel, probele propuse și administrate de intimat susțin temeinicia actului contestat. Veridicitatea faptei este confirmată de fotografiile radar atașate la dosar din care rezultă că autoturismul petentului, cu număr de înmatriculare_, a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 127 km/h, la data de 19.10.2012, în jurul orelor 16.48. În planșele foto se pot citi în clar, numărul de înmatriculare al vehiculului surprins, data și ora înregistrării, precum și viteza constatată, existând suficiente elemente care atestă legătură acestora cu procesul-verbal contestat. De asemenea, la dosar s-a depus atestatul operatorului radar – f. 15,
Instanța constată, de asemenea, că petentul a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator însă nu a propus și administrat probe în acest sens.
Față de cele arătate, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea contravențională a petentului.
Astfel, conform art. 121 alin.1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă. Prin urmare, petentul avea obligația de a respecta această limită de viteză. Conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, fapta săvârșită de petent, respectiv depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța reține că acestea sunt legal și temeinic aplicate, în speță neexistând elemente care să conducă instanța la o concluzie contrară.
Față de cele ce preced, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, menținând ca legal și temeinic procesul-verbal contestat.
Petentul D. C.-I. a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate in sensul admiterii plangerii si in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurenta ca a dovedit prin martori ca singurele dovezi ce i-au fost prezentate petentului au fost verbale si nu tehnice cum s-ar impune .. A invocat recurentul incalcarea prevederilor art.16 din OG 2/2001 la intocmirea procesului verbal.
Toate aspectele expuse in sustinerea plangerii au fost inlaturate in mod nelegal de catre instanta de fond.
In ceea ce priveste reindividualizarea sanctiunii aplicate, arata recurentul ca raportat la imprejurarile expuse si la faptul ca petenta s-a conformat dispozitiilor legale in sensul incheierii contractului individual de munca si achitarii tuturor impozitelor aferente cu titlu retroactiv.
Intimatul, desi legal citat, nu a formulat intampinare.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz.art.304 ind.1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului-petent este nefondat din urmatoarele considerente:
Raspunderea contraventinala a recurentului-petent a fost angajata prin procesul-verbal . nr._ din 19.10.2012, prin care a fost sancționat cu amenda in cuantum de 630 lei, reținându-se că la data de 19.10.2012, ora 16.48, pe DN2A, km 201+500m, zona de limitare a vitezei de 70 km /h, a condus auto cu nr._, dinspre O. către Mun. C. și a fost depistat de aparatul radar PZT_ montat pe auto_ circulând cu viteza de 127 km/h.
Criticile recurentului sunt nefondate.
Contrar susținerilor recurentului, judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a normelor juridice incidente în cauză la situația faptică astfel cum a fost susținută probator.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției, fiind suplinite cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.
Tribunalul apreciază că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv plansele foto efectuate cu aparatul radar, organul constatator a facut dovada faptei retinuta in sarcina recurentului-petent care, nu a reușit să faca dovada contrara.
In ceea ce priveste reindividualizarea sanctiunii aplicate, instanta de control judiciar, constata ca in cauza nu s-a facut dovada niciunuia dintre criteriile prevazute la art.21 alin.3 din OG 2/2001, astfel ca nu se impune reindividualizarea sanctiunii.
Imprejurarile invocate de recurent, referitoare la un contract individual de munca sunt straine de cauza si nu vor fi retinute.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul petent D. C. - I., cu domiciliul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8313 din 06.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. C. M. C. A. B. S.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond A.M. V.
Tehnored.jud.decizie E.C. / 17.12.2013/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1654/2013.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 4479/2013.... → |
|---|
